characters characters

Invata copilul sa-si stapaneasca furia!

Propus de: Elena Salater   |   26 mai 2009    |   7232 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.


  Deseori, la nivel prescolar si chiar la inceputul invatamantului primar copiii isi manifesta furia fie ca modalitate de comunicare cu ceilalti, fie ca pe o cale de a atrage atentia parintilor sau a cadrelor didactice. Furia face parte din categoria emotiilor-soc, a afectelor alaturi de groaza, disperare si bucuria exploziva; apare brusc si dureaza putin, iar faptul ca scapa de sub controlul constient este motivul care determina analiza posibilelor modalitati de educare pentru a nu se ajunge la comportamentul agresiv. In ghidul pentru parinti “Cu parintii la scoala” editat de organizatia Salvati Copiii din Bucuresti, autorii (Domnica Petrovai, Diana Tudose, Adina Botis, Sorina Constandache) considera ca furia este un comportament problematic al copilului daca se manifesta zilnic sau daca reprezinta o modalitate de a santaja parintii pentru a obtine ceea ce-si doreste.

Ce se poate face pentru a reduce sau a preveni manifestarile furiei?

O modalitate de formare a caracterului, de educare a manifestarilor comportamentale este modelul personal. Alaturi de parinti, copilul invata sa fie trist, furios, sa rada, sa-i imbratiseze pe ceilalti. Fii atent la propriile manifestari, fii atent cum reactionezi atunci cand esti furios, caci s-ar putea sa-ti regasesti, ca intr-o oglinda, modul tau de a reactiona la propriul copil. Incearca sa ramai calm, sa eviti ridicarea vocii, aruncarea cu obiecte, pentru a nu fi un exemplu negativ pentru propriul copil.

La varste mici furia reprezinta o modalitate de a comunica, de a relationa cu cei din jur. Pentru a reduce manifestarile de furie ajuta copilul sa se exprime prin cuvinte, sa spuna ce-si doreste, ce anume il deranjeaza, cum se simte.

Invata copilul tehnici la care sa apeleze atunci cand devine furios: sa numere pana la 10, sa respire adanc pentru a reduce in intensitate trairea, ca apoi sa gandeasca inainte de a actiona. Poti apela chiar si la strategii autosugestive: sa-si spuna cu voce interioara “Stop furie!”, “Trebuie sa raman calm”, “Vorbesc cu ceilalti calm si linistit”.

Poti apela la jocul de rol: cere-i copilului sa se puna in locul persoanei care l-a suparat, cu ganduri, sentimente. Cere-i sa-si spuna parerea atat din perspectiva sa, cat si a persoanei cu care a avut un conflict. Aceasta tehnica il ajuta sa empatizeze cu celalalt, sa vada situatia si din alt punct de vedere.

Extrem de eficienta este si analiza cauzelor care a declansat furia. Nu incerca sa-i spui cauzele, ci solicita-l sa le identifice. Marele filosof al Chinei, Confucius, spunea: “Cand furia pune stapanire pe tine gandeste-te la consecinte”. Poti transforma aceste cuvinte celebre intr-o tehnica. Respecta si aici regula folosita si in tehnica anterioara: nu-i oferi de-a gata consecintele, ci ajuta-l sa le identifice singur.

Exista alte modalitati pe care sunt convinsa ca le-a folosit si tu atunci cand copilul tau a fost furios pentru ca nu a primit o jucarie: distragerea atentiei spre alta activitate sau jucarie mai interesanta sau indepartarea de sursa sau persoana care i-a provocat furia.

As dori sa analizam impreuna doua situatii care trebuie tratate diferit: atunci cand copilul este furios din cauza pierderii unor obiecte si atunci cand este furios din cauza ca nu a primit sau nu i s-a cumparat o jucarie. In primul caz, incarca sa-l sprijini si sa-l calmezi cu vorbe linistitoare, sa-l mangai, iar in cel de-al doilea caz ignora-l, nu-i acorda atentie pana cand se linisteste.

Desigur ca prin aceste modalitati nu incercam sa modificam modul de a simti al colilului, ci sa-l facem sa-si controleze modul de manifestare al trairilor, sa inlocuiasca exprimarea exploziva a lor cu manifestari acceptate de ceilalti. Il ajutam sa inteleaga ce s-a intamplat cu el si ce poate sa faca pentru a trece de aceasta stare.

Asteptam cu nerabdare sa ne trimiti sugestii pentru a completa acest material si sa ne spui ce anume din ceea ce am spus aici ti-a folosit si in ce situatii.


Salater Elena
Profesor psihopedagog, Liceul Teoretic “Ion Barbu, Bucuresti

Comentează:
7 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Calina    10.10.2011 - 16:04
    Mi-a placut articolul si subliniez faptul ca pentru orice laudă sau sanctiune data copilului este nevoie de explicatii din partea adultului.
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    15.10.2009 - 18:14
    Crizele de furie reprezinta una dintre problemele cu care parintii se confrunta, iar a sti cum sa il inveti pe copil sa isi dezvolte toleranta la frustrare este foarte important pentru viata lui de adult, cand nu i se va putea implini pe loc orice dorinta pe care o exprima. La fel si parintii, trebuie sa invete sa puna limite si sa fie fermi in unele situatii, iar a ignora copilul atunci cand are o criza de furie nu inseamna ca pierzi legatura emotionala cu el, ci ca nu validezi manifestarile teatrale ale acestuia, doar pentru a atrage atentia, si ca nu poti fi manipulat de catre copil, pentru a obtine jucaria dorita pe loc, de exemplu.
  • Ileana Szilagyi
    Ileana Szilagyi    10.10.2009 - 08:37
    Ileana S
    Sunt cateva solutii bune pt atenuarea furiei copilului, dar numaratul pana la 10 , sau "STOP FURIE!" cred ca sunt mai putin valabile la scolarii mici sau la prescolari. Multumim totusi pentru material si alte idei.
  • Utilizator Anonim
    anto    19.08.2009 - 21:06
    ananda.............exagerezi un pic...
  • Utilizator Anonim
    MIHAELA    08.07.2009 - 06:23
    Sunt de acord si cu partea de articol in care copilul care plange ca nu a primit o jucarie, trebuie ignorat.
  • Utilizator Anonim
    anca    16.06.2009 - 17:42
    desigur ca putem folosi solutiile care au dat cele mai bune rezultate in cazul copilului nostru
  • Utilizator Anonim
    Ananda    11.06.2009 - 23:48
    Mi-a placut articolul, as avea un singur punct cu care nu sunt de acord.

    Nu vad de ce un copil care plange pentru ca nu a primit o jucarie ar trebui ignorat. Adica dupa ce ca nu primeste ce vrea mai e si privat de afectiunea mamei? Cred ca exista si alte metode de a-i spune ca nu esti de acord cu comportamentul lui, fara a pierde legatura emotionala cu el.

    Eu fac parte dintre parintii care nu au avut parte de celebrele "crize" din raioanele magazinelor. Pentru ca de fiecare data cand i-am refuzat ceva am facut-o cu blandete si cu argumente clare (nu avem bani la noi, nu mancam pufuleti inainte de masa, s.a.m.d). Iar daca am simtit ca o sa accepte greu i-am refuzat obiectul tinand copilul in brate si mangaindu-l si transmitandu-i prin toate mijloacele ca ii respect dorinta dar nu i-o pot indeplini, ca am incredere in el si ii cer sa aiba incredere in mine.

    Se mirau vanzatoarele cand vedeau un copil de nici 2 ani punand pufuletii la loc in raft fara sa comenteze. Secretul insa era ca un copil care se stie respectat si iubit ofera si el respect si iubire... Singurele probleme le-am avut cand eu mi-am pierdut rabdarea sau controlul...

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe