Furia-calea manifestarii sentimentelor
Scene de isterie, tipete, jucarii sparte, reclamatii din partea altor parinti: copilul tau e un neastamparat, „un dracusor” ce nu poate fi stapanit! Cum reactionezi in astfel de situatii? Te duci si-l certi ca sa tina minte sa nu te mai faca de rusine? Sau incerci sa discuti cu cel mic pentru a vedea ce anume s-a schimbat sau ce l-a determinat sa reactioneze astfel?
Daca esti intr-o asemenea situatie, o cale adecvata de urmat este sa cauti originea agresivitatii. De cele mai multe ori, copiii reactioneaza intr-un mod violent cu tine sau fata de ceilalti copii deoarece la baza apare frustrarea.
Furia extrema poate sa provina din:
- Presiunea de la scoala
- Persecutia colegilor de clasa sau de grupa sau a altora mai mari decat el
- Diverse dificultati pe care le poate intampina la scoala: dificultati de invatare sau de alta natura
- Situatii in care i s-a facut o nedreptate si nu a putut reactiona, simtindu-se prea mic in fata problemei
- Faptul ca nu ii acorzi suficienta atentie si se simte neglijat. Reactiile violente pot fi si o modalitate de a se razbuna pe tine pentru faptul ca „nu-l mai iubesti sau l-ai uitat”
Iata cateva tehnici comportamentale pe care le poti utiliza cu propriul tau copil pentru a-l ajuta sa scape de furie:
- Recunoaste faptul ca furia este rezultatul unei probleme pe care cel mic o are si acorda-i importanta cuvenita.
- Vorbeste cu copilul tau atunci cand observi ca are un moment de furie. Arata-te interesat de problema si incearca prin intrebari scurte sa afli ce anume il deranjeaza.
- Daca totusi nu poti sa scoti o vorba de la el, lasa-l sa se linisteasca cateva minute, iar apoi discuta cu el.
- Foloseste povestile pentru a-l ajuta sa se exprime. Construieste-o in asa fel incat atunci cand o asculta, cel mic sa se regaseasca in personajul principal. O intrebare prin care sa pornesti o avalansa de explicatii din partea lui ar fi: „De ce crezi ca, baietelul/fetita din poveste se simte atat de trist(a)? De ce crezi ca ii loveste pe cei din jur si da impresia celorlalti ca este obraznic(a)?”. Prin astfel de intrebari, copilul va incerca sa justifice reactiile copilului din poveste atribuindu-i motivele reale care stau la baza propriei sale furii
- Nu-l lasa prea mult timp in fata televizorului. Incearca sa controlezi desenele si emisiunile pe care acesta le urmareste. Inlocuieste acest mediu artificial cu cititul unei povesti sau discutii. Vei observa reactia copilului tau care va prefera aceasta metoda de interactiune cu el. Va simti ca i se acorda suficienta atentie si este un membru important in cadrul familiei.
- Recompenseaza-l pe cel mic atunci cand reuseste sa rezolve cu bine o criza de furie sau cand reuseste sa o stopeze. Cand este foarte nervos si furios, daca reuseste sa-si controleze accesele ofera-i o mica recompensa. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i oferi obiecte sau bani. O simpla lauda, o mangaiere pe crestet, o imbratisare sau pur si simplu faptul ca ii propui sa va jucati impreuna o jumatate de ora va fi mai mult decat un prilej de bucurie si multumire.
- Aminteste-ti ca cel mic este un adevarat imitator. El va reproduce cu detalii precise tot ceea ce vede in mediul in care traieste. Daca parintii se cearta intre ei, de fata cu copilul, acesta va prelua aspectele comportamentale expuse de acestia. Parintii sunt perceputi ca si un model de conduita pentru cei mici. Incearca sa nu uiti asta.
Mai multe despre furia copilului tau si cateva sfaturi pentru a-i face fata, poti sa citesti si aici
Tu ce probleme ai intampinat cu propriul copil? Ai primit reclamatii ca se comporta obraznic? Cum ai rezolvat situatia?
Asteptam raspunsurile tale.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: