De ce nu ma mai asculta adolescentul meu?
Sper ca nu. Totusi, mii de adolescenti sunt nevoiti sa se adapteze unor situatii cel putin la fel de rele, chiar si de mai multe ori pe zi. E unul dintre motivele pentru care ei sunt mai dispusi sa accepte influenta celor de aceeasi varsta - aceasta e impusa cu mai multa vehementa si mai putina consideratie. Celelalte motive si cateva strategii de reconectare in familie, mai jos.
Ce gaseste adolescentul in grupul de prieteni
De ce prefera adolescentul compania si parerea colegilor si prietenilor? Fiindca grupul ii ofera ocazia sa se cunoasca si sa-si dezvolte identitatea si in afara familiei. Devine o persoana mai independenta si gaseste acceptare (sau nu) intre cei de-o seama cu el. Joaca roluri noi si isi asuma sau primeste responsabilitati noi. Se bucura sau se intristeaza alaturi de altii care simt la fel, lucru care ii consolideaza imaginea de sine, il invata sa comunice si sa se simta parte dintr-un grup. Intr-un mediu mai putin sigur decat cel al familei, copilul invata sa aiba relatii bazate pe reciprocitate si pe respect (castigat sau impus) fata de limitele altora.
Uneori lucrurile nu merg bine, si atunci copilul se simte respins, neacceptat, ciudat etc. Indiferent care este etapa prin care trece, rolul tau este sa ii fii alaturi atat cat se poate. Adica, atat cat el iti permite. Ar putea fi cel mai dificil si mai frustrant lucru pe care il vei face vreodata, dar e cea mai simpla cale de a-ti asigura o relatie buna cu adolescentul tau.
N-ar strica si sa stii cate ceva despre etapa de dezvoltare psihica in care el se afla si despre ce poate sau nu poate face, intelege, accepta. De multe ori suntem tentati sa ne tratam copiii de paisprezece, cincisprezece, saisprezece ani ca pe niste adulti mai mici, asupra carora avem putere de decizie. Dar ei nu sunt adulti! Psihicul si suportul lui fizic, creierul, nu sunt inca dezvoltate pana la capat si nu are sens sa le cerem sa se poarte ca si cand ar fi.
Cum construiesti relatia parinte-adolescent
Si atunci, care este rolul tau? Ce poti face ca sa il ajuti, fara sa creezi tensiune intre voi?
Aminteste-ti ca nu esti singurul parinte cu un copil adolescent. Ia legatura cu alti parinti, vorbiti, cunoasteti-va, impartasiti bucurii si suparari. Poate ca relatia cu copilul tau nu se va imbunatati radical, dar o sa fii mai linistita afland ca nu esti singurul parinte care intampina dificultati cu adolescentul sau.
• In aceeasi ordine de idei, ar fi bine sa ii cunosti prietenii, nu? Evita sa faci din asta o adunare formala: „Draga, ia sa vad eu cu cine umbli tu! Te rog sa ii inviti pe la noi pe Ionel, Dorel si Maria joi, de la sapte.” Mai bine incearca sa te apropii incet: „Stii, ma gandeam ca poate ti-ar placea sa ii inviti pe la tine pe Ionel, Dorel si Maria. Cand vreti voi. As putea sa va fac niste clatite ...” Daca refuza, nu insista. Si nu renunta. Mai sunt zile si mai sunt deserturi delicioase cu care sa il/o tentezi. Cand accepta sa ti-i prezinte pe prietenii lui/ei, incearca sa nu te bazezi foarte mult pe prima impresie. Ai rabdare sa ii cunosti si sa vorbesti de cateva ori cu ei. S-ar putea sa ai o surpriza placuta.
• Incurajeaza-i pe adultii din viata copilului tau sa ii devina mentori, modele, fie ca e vorba de profesori, unchi, matusi, antrenori sau frati mai mari. Adolescentii gasesc adesea inspiratie si refugiu in astfel de relatii.
• Discuta deschis despre orice problema, inclusiv despre prieteni si influenta lor, ascultand si incercand din rasputeri sa nu judeci si sa nu dai verdicte. Si tu, si eu stim ca probabil ai dreptate, dar asta nu inseamna ca poti sa o impui numai pentru ca o repeti la nesfarsit. Asculta, aproba, incurajeaza, sustine. Critica daca trebuie, dar constructiv, acolo unde greseala ti se pare mai greu de reparat decat ar fi consecintele ei de depasit. De exemplu, daca fata ta vrea sa mearga la munte cu iubitul ei si tu banuiesti ca asta ar putea insemna ceva mai mult decat o simpla excursie, s-ar putea sa fie mai intelept sa ii vorbesti despre contraceptie, luand in considerare ca s-ar putea sa nu te asculte, decat sa ii interzici sa plece. Sigur ca depinde de situatie si ca numai tu decizi daca ii dai voie sau nu, dar macar incearca sa iei in considerare si argumentele, parerea si dorintele ei.
• Vorbeste-i copilului tau despre consecintele previzibile ale lucrurilor pe care alege sa le faca, incercand sa iti pastrezi tonul si atitudinea pozitive sau macar neutre. Planuiti impreuna cateva strategii de actiune pentru situatiile mai dificile. Are de dat un examen greu, iar tie ti se pare ca petrece prea mult timp cu alti copii si nu invata suficient? Spune-i asta cat poti de bland si intreaba-l despre ingrijorarile, asteptarile si parerea lui despre examen. S-ar putea sa afli ca e atat de emotionat incat prefera sa evite sa invete sau ca, dimpotriva, nu isi da exact seama de ce e atat de important acest examen si ce consecinte poate avea un rezultat mai putin bun.
• In ultimul rand, nu lua lucrurile prea personal. Indiferent de ce spune sau ce face adolescentul tau, nu uita ca scopul lui principal nu este acela de a te supara pe tine. Daca intarzie acasa, probabil ca s-a simtit atat de bine in compania prietenilor incat a preferat sa mai ramana cu ei. Daca nu e ordonat, cauta o solutie ca sa il ajuti sa invete cum sa faca, mai degraba decat sa il certi sau sa il pedepsesti. Rusinea nu este o stare de spirit din care oamenii sa poata sa invete si sa se dezvolte, mai ales atunci cand sunt vulnerabili si inca necopti, asa cum sunt adolescentii.
Ca atare, e mai eficient sa fii implicat, interesat si intelegator fata de adolescentul tau, chiar daca e al naibii de greu. Si daca tot vorbim despre lucruri dificile... Ma intreb care este, pentru tine, cea mai mare provocare in relatia cu adolescentul tau?
| Andreea Radu, psiholog si psihoterapeut integrativ Pasionata de dezvoltarea personala creativa si responsabila, bazata pe curiozitate si bucuria de a descoperi. Interesata de neurostiinte, psihologie pozitiva, studiul stiintific al starii de bine si al vietii pline de sens. Blog personal - http://andreea-radu.blogspot.ro/ |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
-
Lectiile anului 2023. Bilant de sfarsit de anFiecare sfarsit de an aduce prilejul de a reflecta la evenimentele, alegerile si rezultatele pe care le-am trait in ultimele 12 luni.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
Comentează:
-
CRISTINA NEAGU
17.07.2013 - 17:27
Offffffff, adolescenta, ma lupt si eu cu ea, dat fiind ca am un fiu de 13 ani. De multe ori am senzatia ca vorbesc la pereti. Incerc din rasputeri sa lupt cu teribilismul varstei dar este tare greu.
Vezi toate comentariile