characters characters

Cum spunem povestea de seara

Propus de: Cristina Butnaru   |   12 ianuarie 2011    |   9582 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Pentru multi parinti, apropierea orei de culcare a copiilor inseamna inceputul unui mic razboi: refuzuri, tipete, rugaminti, amenintari, promisiuni si… de la capat. Atunci cand isi vad copiii in pat, pe punctul de a adormi, parintii rasufla usurati si se simt epuizati, insa victoria nu este finala. Deseori, micutii se ridica si implora pentru inca putina joaca, un desen animat sau, pur si simplu, pentru a mai zabovi langa parinti. De ce se intampla asa?



In cele mai multe cazuri, copiilor le este teama de ceva: fie de intuneric, fie sa ramana singuri in camera. Insa pot sa fie foarte obositi si, din acest motiv, mai agitati, mai greu de stapanit. Uneori, vor doar sa se mai joace cateva clipe cu jucaria preferata dar, cum nu au o notiune foarte clara a timpului, cele cincisprezece minute primite ca bonus li se par infime.



Toate aceste greutati de seara pot avea o rezolvare simpla: povestea. Rolul ei este foarte important, nu doar in finalizarea unei lupte obositoare, ci si in dezvoltarea psihoafectiva a copilului prescolar. Povestea de seara induce un sentiment de siguranta copilului, oferindu-i caldura si linistea de care are nevoie inainte de somnul de noapte. Ascultand o voce calma si constanta, trecerea de la starea de veghe la starea de somn se face in mod natural, iar apropierea parintilor ii confera securitatea care poate lipsi intr-un simplu ,,noapte buna”.

Transformata in ritual de culcare, povestea este asteptata cu mare interes de catre copil. Dupa o perioada, parintii constata cu bucurie ca micutul isi doreste sa adoarma cu una sau chiar cu doua ore mai devreme decat o facea cu ceva timp inainte. Dincolo de aceste aspecte, povestea de seara este o ocazie minunata pentru a se trage concluzii ale zilei, intr-o forma cu sau fara morala, pentru a se naste personaje care sa constituie exemple pentru copii, ori pentru planuri de viitor intr-o formula magica.

  • Parintii creativi au in povestea de seara o resursa practic nelimitata: pot inventa situatii, oameni, taramuri pline de surprize, pot crea dialoguri amuzante care sa-i indeparteze copilului orice teama.
  • Parintii mai pragmatici au multiple alternative: povestile citite si alese chiar de copii, rezumari ale unor filmulete preferate, povestile copilariei lor, audiobook-urile.

Ideal este insa ca micutii sa auda povestile direct de la parinti sau de la persoanele apropiate, dat fiind faptul ca o voce cunoscuta si iubita, chiar daca nu are cele mai teatrale tonalitati, induce calm si siguranta la un nivel foarte bun. Dealtfel, povestea de seara constituie o oportunitate pentru a petrece, in mod constructiv, inca un timp impreuna cu copilul, ceea ce conduce la apropierea afectiva si la sporirea sentimentului de incredere in adult.
    
Beneficiile povestii de seara ca ritual se reflecta si in dezvoltarea limbajului copiilor, acestia fiind pusi in situatia de a comunica, de a invata cuvinte noi sau de a le folosi in alte contexte. De aceea, intrebarile care sunt adresate de catre copii pe parcursul povestilor trebuie sa primeasca raspunsuri simple, care sa asigure continuitatea firului epic. Raspunsurile evazive sau ocolitoare (,,Lasa, ca o sa inveti la gradinita despre asta”) creeaza frustrari, copilul nu mai este atent, iar uneori nu mai doreste povestea. De asemenea, se poate intampla, si nu rareori, ca micutii sa adreseze un sir de intrebari dupa ce povestea a ajuns la ,,am incalecat pe-o sa”. Este necesar ca parintii sa aiba un ultim puseu de rabdare si sa accepte dialogul, desi sub sugestia ca ,,mos Ene a ajuns deja la geam si pleoapele sunt foarte grele”.
 
 
 
Parintii care doresc sa experimenteze efectele benefice ale povestii de seara trebuie sa aiba in vedere insa cateva aspecte:
  • Povestile vor fi alese sau inventate in functie de varsta si de nivelul de intelegere al copilului.

  • Cuvintele vor fi simple, expresiile cat mai aproape de concret, iar figurile de stil vor fi explicate daca este cazul. De exemplu, un copil de 4 ani poate sa nu inteleaga ce inseamna o fata cu parul de aur, deoarece el stie, in mod palpabil, ca aurul este un material lucios din care se fac bijuterii. Asocierile metaforice se produc in plan abstract, dar gandirea copilului prescolar este concreta.

  • Povestile cu balauri si monstri agita copiii inutil si unora dintre ei le pot provoca cosmaruri. Chiar daca personajele pozitive inving aratarile hidoase, este de preferat sa se evite astfel de episoade.

  • O poveste trebuie sa dureze o perioada rezonabila de timp, intre 10 si 15 minute. Altfel, copilul incepe sa-si piarda interesul, iar parintele accelereza in mod fortat finalul, din dorinta de a-si vedea copilul dormind.

  • Odata ce povestea s-a transformat in ritual de culcare, e bine ca acesta sa nu fie intrerupt. Daca parintii sunt prea obositi, pot recurge la o inregistrare: fie a vocii lor, fie la un audiobook pentru copii si este de preferat sa ramana in incapere pana la finalul povestii. De asemenea, sunt de evitat situatiile in care parintii isi pedepsesc copiii prin a nu le spune povestea. Este mai indicat sa recurga la o poveste cu morala, sau cu o actiune asemanatoare aceleia in care copilul a gresit.

Povestea de seara este o metoda care poate rezolva in mod eficient problema somnului la copii. Tu ce metode ai folosit pentru a aborda situatiile dificile din fiecare seara? Asteptam si alte sugestii.

Despre autoare:

,,Am absolvit Facultatea de Pedagogie din cadrul Universitatii ,,A. I. Cuza" Iasi in 1997. In cei 12 ani de invatamant, am lucrat ca profesor-logoped, profesor de pedagogie, psihologie si practica pedagogica, iar in prezent sunt profesor metodist la Casa Corpului Didactic. M-a interesat mereu schimbarea in educatie, intr-un sens pozitiv, in interesul elevilor. Experienta de mama intregeste preocuparile mele pentru o educatie de calitate, de aceea ma straduiesc sa ofer baietelului meu de 5 ani cele mai potrivite experiente de cunoastere si de socializare".
 

Comentează:
3 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Dayonara
    Dayonara    25.02.2014 - 09:27
    La noi fiecare zi care se termină cu câte o poveste sau un cântecel este urmată de un somn mai dulce :)
  • anamla
    anamla    22.02.2011 - 14:00
    Prichindelul nostru are 4 ani si ii place foarte mult povestea de seara. Rutina noastra incepe de fapt cu rugaciunea catre ingeras, dupa care stie ca trebuie sa fie cuminte si linistit. Povestea o asteapta de fiecare data cu nerabdare si o asculta pana la capat, ca mai apoi sa il accepte pe 'noapte buna' si sa adoarma singur.
    Pana sa introducem aceasta rutina, adormitul era greoi, cu rugaminti sa mai stea cineva cu el, cu pacalit si tot asa. Dar povestea e minunata!
  •  Mihaela
    Mihaela    02.02.2010 - 12:38
    Povestea de seara nu are darul de a linisti un copil inainte de somn,dar se creaza o rutina care se implementeaza in mintea copilului si stie ca nu mai are alta alternativa,mult mai bine o poveste decat o jucarie cu care sa se joace.Putem inlocui povestea cu un cantec lent care relaxeaza copilul si stie ca dupa cantec nu mai trebuie sa faca altceva decat sa doarma.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe