characters characters

Copilul tipa si urla

Propus de: SuntParinte.ro   |   09 decembrie 2019    |   395 vizualizări

Varsta: 0 - 3 ani.


copilul tipa si urlaTipetele, aruncatul cu jucariile sau lovitul altor persoane sau obiecte sunt comportamente care apar frecvent in cazul copiilor mai ales in primii 3 ani de viata, uneori ele continuand chiar si mai tarziu, daca copiii nu si-au dezvoltat suficiente abilitati de management al emotiilor.

Citeste si:

Copilul ma loveste! Ce pot sa fac? 

Copilul care nu coopereaza niciodata. Tulburarea de opozitionism sfidator 


Copilul care tipa sau urla in mod frecvent. Care sunt cauzele acestui obicei

Tipatul la copii poate sa apara pentru ca cel mic isi exprima o emotie puternica:

  • furia
  • tristetea
  • frustrarea
  • dezamagirea
  • sau chiar bucuria si entuziasmul

Tipatul este un reflex natural pentru cei mici, dar poate deveni un obicei, mai ales daca:

  • parintii sau alti adulti tipa la randul lor frecvent la copil pentru a-si impune autoritatea
  • copilul nu are o serie de limite si reguli simple si aplicate in mod consecvent de catre parinti
  • parintii cedeaza in fata tipetelor copilului, oferindu-i ce isi doreste desi au refuzat initial.Tipatul devine astfel o modalitate de a-i convinge pe parinti sa faca ce isi doreste copilul
  • copilul nu are limbajul suficient de dezvoltat pentru a folosi cuvintele potrivite atunci cand are nevoie de ceva si apeleaza la tipete pentru a atrage atentia parintilor

Cum poti reactiona cand copilul tipa si nu pare sa se opreasca


Ca de fiecare data in situatii in care copilul isi pierde controlul sau are comportamente deranjante, calmul tau va fi esential. Mai ales in primii trei ani de viata, cei mici au nevoie sa simta ca parintele are controlul asupra lui insusi si asupra felului in care decurg lucrurile.

Daca cel mic tipa atunci cand cere ceva ce ar trebui oricum sa primeasca (apa, hrana, somn etc.), cel mai probabil face acest lucru pentru ca a asteptat prea mult pana sa isi exprime nevoia si acum este coplesit de ea. In asemenea situatii, este bine sa iti pastrezi calmul si sa ii oferi ce a cerut, fara a transforma situatia intr-o criza sau intr-o urgenta. Ii poti spune: „Wow, esti chiar insetat. Iti aduc niste apa.”

Daca cel mic tipa pentru ca ai refuzat o cerere sau ai aplicat o limita, cel mai bun lucru pentru copilul tau este sa nu cedezi in fata plansului sau tipetelor. Refuzul tau este justificat si regulile exista pentru motive bine intemeiate. Tipetele copilului tau nu anuleaza motivele pentru care ai stabilit regulile si nici nu schimba realitatea: daca ai refuzat sa il lasi pe copil sa se joace cu o foarfeca, doar pentru ca plange, nu inseamna ca foarfeca nu va mai fi periculoasa pentru el. Asadar, ce poti face in aceasta situatie? Ii poti spune copilului: „Vad ca vrei foarte mult foarfeca, dar este periculoasa pentru tine.” si poti sta langa el in timp ce plange, tipa si isi exprima frustrarea. Mai important decat ce ii spui este ce transmiti nonverbal: iritarea, tristetea, mila fata de copil, confuzia sau vinovatia parintelui vor prelungi criza de furie a copilului.


Alteori, copilul se afla deja in mijlocul unei crize de furie sau plans, cere ceva parintelui si tipa atunci cand parintele refuza sa ii dea ce a cerut sau cand parintele ii da ce a cerut, dar copilul cere altceva (de exemplu, nu vrea sa bea din paharul rosu, vrea din cel albastru etc). In aceasta situatie, problema nu este paharul, ci frustrarea pe care copilul vrea sa o exprime.


Pe termen lung, poate fi util sa incerci sa schimbi cateva aspecte ale felului in care comunici cu copilul.


Fa diferenta dintre nevoile si dorintele copilului

Cheia este de a reusi sa faci diferenta dintre ceea ce iti cere copilul (ceea ce isi doreste) si ceea ce are nevoie cu adevarat. Niciun copil nu simte nevoia sa stea toata ziua in bratele parintelui, sa se joace cineva cu el 24 de ore din 24 sau ii ofere atentie non stop. S-ar putea sa iti ceara aceste lucruri si sa aiba nevoie de ele pe termen scurt, dar pe termen lung el are nevoie sa isi inteleaga emotiile pentru a le putea impartasi, fara a ajunge la tipete si urlete sau plans. Limitele dintre parinte si copil sunt un bun prim pas.


Nu te astepta de la copilul tau sa fie de acord cu tine tot timpul.

Parintii intra in conflicte de putere sau in negocieri interminabile cu cei mici deoarece cred ca ar trebui sa ajunga tot timpul la un acord cu cei mici. Dar mai ales la varste mici, copiii nu vor fi de acord cu deciziile si propunerile parintilor, oricat de bine le vei explica sau prezenta. Unul dintre motive este nevoia de a-si exprima o tensiune interioara: copilul refuza toate propunerile tale nu pentru ca le-a analizat cu atentie si nu ii place niciuna, ci pentru ca este frustrat si vrea sa isi exprime aceasta frustrare. Acceptand acest lucru, parintii ii ofera copilului spatiu si siguranta de a-si exprima emotiile, fara sa incerce sa le repare sau sa le elimine.

Invata sa nu te lasi coplesit de emotiile copilului tau

Cel mai bun lucru pe care il putem oferi copiilor in primii 3 ani de viata, pentru dezvoltarea inteligentei lor emotoinale, este siguranta ca pot exprima orice emotie pe care o simt. Copiii trec prin stari emotionale puternice, care ii pot speria - furia de necontrolat, tristetea care ajunge la disperare sau teama care se transforma in panica sunt stari obisnuite in copilarie si fac parte din procesul de crestere. Insa ele pot sa devina o sursa de teama pentru copil, care simte ca nu are control asupra lor. Aici intervine rolul parintelui. Cand parintele isi pastreaza calmul si accepta emotiile copilului, oricat de puternice sunt, copilul invata treptat o multime de lucruri care il ajuta sa nu se mai sperie de propriile emotii:

  • invata ca parintele nu se sperie, nu e tulburat si nu e coplesit de emotiile copilului, deci poate ca emotiile nu ar trebui sa fie un motiv de teama nici pentru copil
  • invata ca parintele il iubeste oricat de agitat, trist sau furios este, deci ca se poate simti in siguranta impreuna cu parintii sai
  • invata ca emotiile trec pana la urma, chiar daca par interminabile, iar parintele stia deja acest lucru 
  • invata ca emotiile sale sunt importante pentru cei din jur
  • invata ca poate avea incredere in parintele sau, pentru ca acesta ramane alaturi de el in momentele  tensionate si dificile si intervine pentru a opri comportamentele nepotrivite ale copilului

Abia cand copiii interiorizeaza aceste lucruri vor invata sa isi gestioneze emotiile si comportamentele.

*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe