Copilul si desenul
Copilul prescolar este la varsta minunata cand deseneza mult, cu entuziasm si imaginatie. A desena la aceasta varsta nu inseamna numai a produce cu placere o lucrare frumoasa pe care o va admira toata familia. A desena inseamna in acelasi timp a gasi echilibrul afectiv, a exprima ceea ce nu stie sa spuna prin cuvinte: increderea in sine, bucuria, tristetea, frica, etc. Copilul se deschide cu generozitate prin desen . Din acest motiv, a desena este la fel de important pentru copil, ca si pentru parinti, desenele sale fiind o reala sursa de informatii pentru psiholog.
Energia si vitalitatea copilului este exprimata in caracteristicile desenului : cat de precis, atent, ingrijit este acesta sau realizat in graba, cu linii schitate usor.
Repere de interpretare a unor astfel de desene:
1.Relatii afective pozitive in familie -climat familial echilibrat - copilul se deseneaza in mijlocul familiei, membrii familiei se tin de mana.
2.Dorinta de afirmare – se reprezinta pe sine avand o silueta mai mare decat tot ce este in jur, chipul sau ocupand mai mult de jumatate din pagina foii.
3.Caracterul impulsiv - desenul prezinta detalii amanuntite, cu stersaturi multe, in special detalierea excesiva a ochilor, suprastilizarea parului etc.
4.Fenomen de singularizare, complex de inferioritate – plaseaza desenul in coltul paginii, se reprezinta pe sine departe de ceilalti, isi reprezinta familia, omitandu-se pe sine.
5.Stare conflictuala familiala - adultii sunt reprezentati avand gura foarte mare; iar cand se reprezinta pe sine, omite din desen gura.
Dispozitia copilului este exprimata si de culorile folosite in desen. Daca impresia generala este vesela, luminoasa, putem deduce faptul ca dispozitia emotionala a copilului este echilibrata. Dimpotriva, daca desenul este intunecat, sumbru, avem motive sa cercetam mai indeaproape starea afectiva a copilului.
In concluzie, se poate spune ca un copil caruia ii merge bine face desene vesele, bogate si colorate. Daca are probleme, lucrul acesta se va vedea in desenele sale, care vor fi afectate si nu vor mai semana cu celelalte. In asemenea situatii, este posibil sa foloseasca predominant culori mai tari sau mai intunecate, desenul sa fie repetitiv, iar impresia generala mai agresiva.
Sa ne deschidem deci spre sufletul lor gingas si frumos.
• Nicio ocazie in care sa fim nepasatori la trairile lor emotionale, necazurile si problemele lor, care le exprima chiar si prin desen!
• Nicio zi in care sa nu punem tot sufletul spre educarea lor!
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: