characters characters

Copilul dificil: cel hipersensibil, cel neatent, cel interiorizat, cel sfidator si cel agresiv

Propus de: SuntParinte.ro   |   25 februarie 2016    |   3004 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Copilul dificil
Unele caracteristici ale personalitatii copiilor pot fi mai dificil de gestionat de catre adulti. Fie ca vorbim de agresivitate, fie ca vorbim de sensibilitate ridicata sau de incapatanare, atunci cand aceste trasaturi devin predominante in personalitatea copilului si ii aduc dificultati in relatiile cu ceilalti, acesta are nevoie de ajutor pentru a le face fata.

Aceasta este ideea de la care porneste cartea „Copilul care iti da de furca” publicata de Editura TREI si care prezinta 5 tipuri de personalitati ale copilului care se pot dovedi dificile pentru parinti.

Copilul hipersensibil

  • Temator si precaut.
  • Isi traieste intens emotiile si senzatiile fizice.
  • Poate avea probleme cu orientarea spatiala si cu estimarea distantelor.
  • Este sensibil la sentimentele si expresiile faciale ale celorlalti.
  • Da dovada de timiditate atunci cand intalneste oameni noi.
  • Traieste intens evenimentele exterioare, dar si propriile stari emotionale.
  • Are nevoie din partea parintilor de empatie, fermitate, dar si de blandete in stabilirea regulilor si de incurajare pentru a explora situatii noi. Parintii ar trebui sa fie consecventi in relatia cu el, evitand sa alterneze atitudini indulgente cu atitudini exigente.

Copilul neatent

  • Nu sta mult intr-un singur loc si trece de la un subiect de conversatie la altul.
  • Poate fi hiperreactiv sau hiporeactiv.
  • Unora dintre copii le este greu sa se concentreze din cauza modului in care proceseaza ceea ce vad sau aud, altora din cauza felului in care isi misca corpul, iar altora din cauza felului in care corpul lor reactioneaza la schimbarile din mediu.
  • Se poate concentra in anumite conditii (liniste, incurajarea unui adult).
  • Are nevoie din partea parintilor de: sprijin pentru a gasi modalitati potrivite care sa il ajute sa se concentreze mai bine. Parintii sunt sfatuiti sa nu trateze copilul cu severitate din cauza problemelor sale de concentrare.

Copilul interiorizat

  • Apatic si neinteresat de lumea exterioara.
  • Are nevoie de o multime de stimuli pentru a reactiona si ii plac luminile stralucitoare, zgomotele puternice, miscarea si viteza.
  • Poate incepe tarziu sa vorbeasca sau sa mearga.
  • Poate avea dificultati in exprimarea propriilor ganduri.
  • Concentrat asupra vietii interioare.
  • Zgomotele puternice sau miscarile bruste nu ii atrag atentia la fel de repede ca altor copii.
  • Are nevoie din partea parintilor de incercari repetate si energice de atragere a atentiei si incurajare pentru a explora lumea. Parintii sunt sfatuiti sa atraga atentia copilului in diferite moduri si sa nu cedeze in fata atitudinii lipsite de interes a acestuia.

Copilul sfidator

  • Poate fi negativ, incapatanat si autoritar.
  • Nu ii plac schimbarile din rutina si se poate opune acestora, inca din primele zile de viata.
  • Intra in lupte de putere cu parintele sau alti adulti.
  • Pentru a evita pedepsele sau situatiile dificile, poate alege sfidarea pasiva.
  • Cand se simte depasit de situatie, reactioneaza prin incercarea de a controla lumea din jur.
  • Poate deveni perfectionist sau compulsiv.
  • In situatiile dificile, in loc sa se lase coplesit de acestea, devine autoritar.
  • Are nevoie din partea parintilor de calm, empatie si intelegere, nu de severitate si impunerea autoritatii. Parintilor li se recomanda sa nu faca apel la autoritate sau severitate in relatie cu copilul sfidator, pentru ca rezultatul va fi doar si mai multa opozitie din partea copilului.

Copilul activ/agresiv

  • Reactioneaza impulsiv si fizic la situatii.
  • Intai actioneaza, apoi analizeaza.
  • Poate fi entuziast si creativ.
  • Mai putin sensibil la atingeri si durere.
  • Este usor de nemultumit si loveste, ciupeste sau impinge pentru a obtine ce isi doreste sau pentru a-si exprima furia.
  • Are nevoie din partea parintilor de limite ferme si afectiune, incredere si sprijin pentru a invata sa isi controleze singur comportamentul. Copilul are nevoie de ajutor pentru a invata sa isi exprime emotiile verbal si sa isi foloseasca ideile pentru a obtine ce isi doreste, nu violenta. Parintii trebuie sa evite sa fie prea ingaduitori sau prea severi, fiind recomandabil sa gaseasca o modalitate de a fi consecventi si fermi.

Desigur ca toti acesti copii au si calitati si trasaturi pozitive, care merita si trebuie puse in valoare. Desi in general impartirea in tipologii este mai mult arbitrara si teoretica, aceasta abordare te poate ajuta sa identifici trasaturile predominante ale copilului tau si modalitatile prin care il poti sprijini pentru a se dezvolta echilibrat.

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    gabriela    29.04.2016 - 00:01
    Are din toate cele 5 cate ceva dar totusi voi urma toti pasii ptr ca eu cred ca am sa gasesc o solutie

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Asertivitatea
    Asertivitatea la copii. De ce este importanta si cum o incurajam
    25 ianuarie 2021   

    Asertivitatea ne ajuta sa ne facem auziti fara a deveni agresivi fata de ceilalti, respectand atat propriile nevoi si drepturi, cat si nevoile si drepturile celorlalte persoane.

  • Siguranta emotionala in familie
    Siguranta emotionala in familie
    15 ianuarie 2021   

    Cand siguranta emotionala este prezenta in familie, ideile si emotiile pot fi exprimate cu usurinta si incredere si fiecare membru al familiei se simte liber si inspirat sa isi implineasca potentialul.

  • Cum ii invatam pe copii despre granitele interpersonale
    Cum ii invatam pe copii despre granitele interpersonale
    12 ianuarie 2021   

    Atunci cand vorbim despre limite in familie, ne putem referi atat la limitele fizice, cat si la limite emotionale – care ne ajuta sa facem diferenta dintre starile emotionale proprii si starile emotionale ale celorlalti, sa nu ne lasam coplesiti de emotiile altor persoane si nici sa nu incercam sa le influentam excesiv. 

Mai multe