characters characters

Copil singur la parinti – privilegiu sau dezavantaj?

Echilibrul emotional
Propus de: Luminita Cotirlan   |   18 iunie 2012    |   2654 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Multi copii ar da orice pentru un fratior sau o surioara. Altii, dimpotriva, nu ar suporta ideea de a-si imparti jucariile si afectiunea cu inca o persoana. Sau sunt nemultumiti ca deja fac acest lucru. Personalitati diferite, atitudini diferite. Totusi, ce presupune sa fii singurul copil la parinti? Este bine sau nu? Sunt mai multe avantaje sau dezavantaje?... M-am gandit mult la acest lucru si nu cred ca va pot da un raspuns cert si obiectiv. Insa va pot impartasi perspectiva mea personala si pe cea a fiului meu.
Eu nu am avut frati sau surori, asadar ma simteam cea mai importanta din familie. Insa parintii m-au invatat sa impart cu ceilalti ceea ce am. Daca primeam o ciocolata, o imparteam la trei: fiecare cate o bucatica! Daca la scoala vedeam un coleg ca-si doreste o gogoasa si nu are bani, o imparteam. Totul era foarte clar din punctul meu de vedere: in familie, imparti cu cei dragi bucuriile, dar si greutatile vietii... Crezul familiei mele era ”Impreuna, suntem puternici!”. Faptul ca am fost unicul copil al familiei nu stiu daca a fost in favoarea sau defavoarea mea... Stiu doar ca mi-am dorit mereu un tovaras de joaca, chiar daca acest lucru insemna sa impart cu el putinele jucarii si imensa dragoste a parintilor mei.

Timpul a trecut si asteptam cu nerabdare intalnirile cu prietenele mele, doua surori, intre care era o diferenta de varsta de trei ani si care se tolerau cu greu una pe cealalta. Nu acceptau sa aiba lucruri la fel sau sa mearga impreuna in acelasi loc. Ii spuneam mamei ca mi-as fi dorit sa am si eu un frate sau o sora, sa nu mai depind mereu de compania altor persoane.

Timpul a trecut repede si a venit randul meu sa devin mama. Mi-as fi dorit sa-i pot oferi fiului meu bucuria de a avea un partener de joaca, de traznai, un sprijin la bine sau rau. N-a fost sa fie asa... Cand era mai mic, ma intreba foarte des de ce el nu are un frate sau o sora, cu care sa se joace. La inceput am glumit cu el, dand vina pe berze...

Vazand ca insista, i-am explicat ca in viata nu putem avea tot ce ne dorim; ca, la varsta mea, nu mai avem sanse sa ne marim familia. A acceptat acest lucru in timp, dar asta nu inseamna ca nu isi mai doreste un frate sau o sora...

Am incercat sa ii explic cum m-am priceput mai bine avantajele si dezavantajele familiilor cu mai multi copii si l-am intrebat daca ar fi dispus sa imparta cu fratii lui jucariile, timpul petrecut impreuna, totul! Teoretic a fost de acord, numai ca intre teorie si fapte este o diferenta. Aceasta diferenta se numeste realitate si ea implica aspecte si reactii pe care nu le putem prevedea. Sper ca macar el, cand ii va veni vremea, sa se bucure de mai multe chiote de copii in casa. Cred ca ei sunt cea mai mare bogatie intr-o familie. Alaturi de copii, razi sau plangi si reusesti sa inveti in permanenta cum sa devii un om mai bun. Evoluezi o data cu ei, pentru ei.

Luminita Cotirlan
Sunt mama de profesie si incerc sa imbin serviciul, pe care-l fac cu mare drag, cu familia. Nu mi-am dorit cariera, ci doar o familie fericita si bucuria de a face ce-mi place la locul de munca. Sunt mama unui baiat minunat, ”cel mai bun copil al meu”, cum ne place noua sa glumim. Ma implic alaturi de fiul meu in activitati care sa-i deschida setea de cunoastere, disponibilitatea de a oferi, incerc sa-l ajut sa cunoasca cat mai multe activitati, pentru a face alegeri in cunostinta de cauza.

Comentează:
3 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu
  • Iulia Banu
    Iulia Banu    30.08.2012 - 21:50
    Sunt mamica a doi baieti, Darius - 5 ani- si David - 1 an. Multi ma admira pentru curajul pe care l-am avut sa imi mai doresc un copil si sa il si primesc de Sus. Sunt fericita, multumita, implinita... obosita...etc, dar stiu ca intr-o zi cei doi fii ai mei vor si cea mai mare realizare a vietii mele. Este minunat sa poti avea mai multi copii! Ps. Mi-as dori si o fetita, dar e cam tarziu!
  • COTIRLAN LUMINITA
    COTIRLAN LUMINITA    25.08.2012 - 04:07
    Draga Fori, nu sunt o mama tocmai tanara,desi mi-as fi dorit. Pot sa-ti spun insa ca, fericirea cu care-mi umple sufletul fiul meu, nu are margini! Imi plac familiile numeroase, zarva ce se aude in casa atunci cand ei, cei multi se intalnesc, cand chiotele si micile discutii(inevitabile dintre cei mici )mai izbucnesc uneori... Ii privesc cu admiratie si sunt fericita pentru minunatul cadou pe care noi l-am primit, fiul nostru! Oare trebuie sa mai cer, sau sa multumesc pentru acest DAR???? Eu doar multumesc...
  • Florentina Popa
    Florentina Popa    20.08.2012 - 12:54
    Sunt mamica unei fetite si am regretul ca avem doar un copil. Mi-am dorit si imi doresc in continuare cel putin doi copii insa ... "n-a fost sa fie asa...". In ce ne priveste si pentru noi timpul a cam trecut.
    Ma interb adesea daca este bine asa, cum ar fi fost viata noastra cu mai multi copii, cum ar fi fost viata fetitei noastre avend cu cine sa imparta si sa impartaseasca tot.
    Un lucru este cert, recomand viitoarelor mamici sa devina mamici mai din vreme. O mama tanara poate visa la mai mult. Nu se va intreba asemenea mie ... cati ani voi avea cand ... cum voi artata alaturi de fiica mea peste un an, zece, douazeci.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe