characters characters

Consecintele traumelor din copilarie

Propus de: SuntParinte.ro   |   16 august 2023    |   968 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani, 18 ani +, 0 - 3 ani.

consecintele traumelor din copilarie
Traumele din copilarie, intelese ca evenimente negative intense emotional la care un copil poate fi victima sau martor, raman intiparite adanc in amintirea copiilor, uneori cu consecinte de natura emotionala si probleme de comportament si de adaptare, in perioada adulta. 

Citeste si:


Legatura dintre traumele din copilarie si codependenta la maturitate


Patru tipuri de reactii la situatii traumatizante


Ce consecinte au la maturitate traumele din copilarie?


Din categoria traumelor sau abuzurilor din copilarie, fac parte si saracia, boala sau pierderea unui membru important si apropiat al familiei, dar si relele tratamente aplicate copiilor de catre persoanele in care au cea mai mare incredere (adesea unul din parinti sau adultul in grija caruia se afla copilul). Putem imparti traumele in 2 categorii:

  • acte ce includ abuz fizic, sexual sau emotional
  • acte de neglijare emotionala sau fizica, ce presupun deprivarea psihologica a copilului si esecul parintelui de a-si proteja copilul sau de a-l preveni de la orice activitate sau act ce i-ar putea face rau.

A fi martor la violenta domestica este la fel, o forma de trauma suferita de copii, iar incidenta copiilor care trec prin astfel de situatii este destul de ridicata.

Din pacate, abuzurile din copilarie lasa urme si la nivel cerebral. De exemplu, neglijarea parintilor poate duce la modificari la nivelul creierului ca rezultat al adaptarii copilului la conditiile de viata. Altfel spus, copilul invata cum sa se adapteze si sa supravietuiasca unui mediu impredictibil si periculos. Plasticitatea creierului ii va permite copilului sa invete sa gaseasca noi modalitati de a face fata unor conditii vitrege de existenta.

Principlele urmari ale abuzurilor din copilarie pot fi descrise astfel:

  • vulnerabilitatea latenta - aceasta notiune se refera la riscul mai crescut al copiilor de a dezvolta probleme de sanatate emotionala. Acest risc nu este evident, ci se manifesta in timp, in interactiuni ale copilului cu alte persoane sau cu mediul. Un factor important al vulnerabilitatii latente consta in dificultatea persoanei de a se adapta la medii sigure si stabile, dupa o copilarie in care a trebuit sa se adapteze la interactiuni imprevizibile si lipsite de siguranta emotionala sau fizica.
  • sensibilitate la amenintare sau hipervigilenta in mediul din jur - copiii pot deveni foarte vigilenti, cautand sa identifice sursele de amenintare din mediu si pot dezvolta obiceiul de a evita orice situatii percepute ca amenintari (chiar daca nu e cazul). 
  • hipervigilenta si reactivitate in interactiunile cu cei din jur - copiii care au trecut prin abuzuri sau traume, identifica mai usor furia pe fetele altor persoane, fapt ce produce un nivel ridicat de reactivitate cerebrala in diferite structuri ale creierului. La maturitate, aceasta tendinta se poate manifesta prin anxietate ridicata in relatiile sociale, reactii emotionale exagerate in interactiunile cu cei din jur sau prin teama de conflict.
  • subaprecierea recompenselor. Adesea, mediul familial al copiilor supusi la traume a fost inconsecvent in privinta recompenselor sau lipsit total de recompense. Din acest motiv, copiii invata sa nu se astepte la recompense sau sa nu se bucure foarte mult atunci cand le primesc, pentru a evita dezamagirea pe viitor. Consecintele pe termen lung sunt insa importante, afectand nivelul motivatiei, capacitatea de a depune efort pe termen lung si de a urmari obiective pe termen lung
  • memoria autobiografica (memoria responsabila de retinerea evenimentelor de viata) este de asemenea afectata. Deseori, persoanele supuse la abuzuri in copilarie au dificultati in a-si aminti propria copilarie in detaliu. 

In ciuda experientelor de viata negative, persoanele care au trecut prin traume in copilarie pot duce o viata implinita si fericita si pot sa isi dezvolte rezilienta si relatii sanatoase cu alti adulti. Deseori, atentia acordata dezvoltarii personale si terapia sunt doi factori esentiali in acest proces.


*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cum poti deveni un parinte mai bun? Acorda atentie copilului tau interior
    Cum poti deveni un parinte mai bun? Acorda atentie copilului tau interior
    01 iulie 2024   

    In literatura de specialitate a aparut conceptul de ”reparenting” care se refera la procesul prin care o persoana isi reconstruieste relatia cu sine intr-o maniera sanatoasa si empatica cu scopul de a-si imbunatati starea de bine, dar si relatiile cu cei din jur.

  • Munca invizibila a mamelor
    Munca invizibila a mamelor
    26 iunie 2024   

    Conceptul de munca invizibila se refera la eforturile pe care parintii - in majoritatea cazurilor, mamele - le fac pentru a sustine echilibrul emotional al copiilor, relatiile armonioase in familie si pentru a organiza si planifica activitatile si responsabilitatile familiei.

  • Aprecierea pozitiva
    Aprecierea pozitiva - ce inseamna si de ce este importanta in familie
    05 iunie 2024   

    Aprecierea pozitiva a celuilalt presupune recunoasterea si exprimarea recunostintei si a valorii celuilalt intr-un mod sincer si autentic.

Mai multe