Conectarea emotionala parinte-copil dupa separare
Balaurul iese din pestera doar cand se simte-n siguranta…
A mai trecut o luna. Si odata cu ea, parca schimbarile-s tot mai domoale si curg tot mai lin si invat lucruri noi. Ne redescoperim. Ne trezim impreuna, mic dejun, ne imbracam, imbratisam, plecam de acasa. El la scoala, eu la birou. Ramane pana la pranz - cand il aduce bunica-sa acasa, eu ajung mai pe dupa amiaza, dar nu tarziu. Sau cel putin, asa credeam.
Primul weekend impreuna dupa o saptamana in care ne-am vazut doar dupa amiaza a fost plin de lacrimi si furie. Nimic, dar nimic din ce faceam nu-i era pe plac. Urlete si usi trantite. Simteam ca-mi vine sa-mi iau lumea-n cap. La propriu.
Bunica il privea uimita fara sa inteleaga ce se intampla.
- A fost asa de cuminte saptamana asta! Nu l-am auzit prin casa! Se juca singur, am mers la plimbare, am povestit ca doi oameni mari! O fi obosit de la scoala… o auzeam ca prin vis.
Al doilea weekend, la fel. Ne trezeam bine si ce parea a fi de dimineata o zi frumoasa, se termina doua, trei ore mai tarziu cu lacrimi si strigate. Cu cat il tineam mai aproape, cu atata era mai mare jalea. Cu cat incercam sa-I fiu mai pe plac, cu atata era dezlantuirea mai cu foc.
Urma saptamana in care toate erau in regula, dupa care, nebunia - doua zile de cearta cu Ionut care nu-si gasea locul. Ma simteam pierduta. Asteptam cinci zile cele doua in care sa fim impreuna de dimineata pana seara, faceam planuri de mers acolo si dincolo, de timp de calitate, de noi doi. Si aveam parte doar de suparari si frustrari si un copil care era mai iritat si mai nervos ca niciodata…
Sambata ne-am trezit deodata. A venit somnoros, cu broscuta lui preferata si cu patura-n brate.
- Vreau sa ma trezesc langa tine, mi-a zis si s-a cuibarit in spatele meu.
Nu stiu daca in sase ani si jumatate de cand suntem impreuna am mai trait un astfel de moment. Ionut nu accepta sa doarma langa mine/ noi nici in cazurile in care era bolnav!
A adormit in cateva minute si am stat si l-am privit. Vreun ceas, doua sa fi fost?
Mi-au venit in minte vorbele altora - copiii scot din ei toata supararea atunci cand se simt in siguranta. Cand sunt inconjurati de oameni in care au incredere, cand sunt acolo unde stiu ca vor fi acceptati si furia lor va fi inteleasa. Mi-am dat seama ca m-am grabit si eu - oboseala, schimbari, casa noua, oameni noi, toate astea m-au indepartat fara sa vreau de miezul povestii. Un copil care timp de sase ani si opt luni a fost cu mine, brusc, ma vede cateva ore pe zi. Un pui de om care ma astepta sa-l iau de la scoala, cu care mergeam peste tot, o mogaldeata care dintr-o data e intr-un loc nou, cu oameni noi si isi are parte de rutina lui doar la final de sapamana.
L-am asteptat sa se trezeasca si l-am tinut strans. A urmat mic dejun cu suparare - ca doar fulgii-s prea crocanti si apoi, prea moi. L-am luat in brate si l-am lasat sa planga cat vrea. Cu oftat, cu sughituri, cu muci si lacrimi mari.
- Ionut, tu esti fericit aici?
- Da, mami, sunt fericit.
- Ce te face pe tine asa de fericit?
- Pai mergem cu bicicleta, mergem in Parcul Copiilor, e prietenul meu pe vecie Sasha aici… e buni si bunu… am luat toate jucariile noastre cu noi…
- Si e ceva ce nu-ti place?
- Ca nu esti acasa. Dar ma obisnuiesc mami, o sa ma obisnuiesc.
Mai plange putin, isi sterge nasul (de bluza mea) si radem.
O sa ne obisnuim amandoi. Nu-i asa?
*Sursa foto: Andy Malmin, https://www.flickr.com/photos/26524277@N04/6397231261/
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (6 ani 1/2) e jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Dupa 8 ani de viata in Grecia s-a intors acasa impreuna cu familia ei. Scrie pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
Adauga tu primul comentariu: