Comportamentele dificile ale copiilor in primii 3 ani de viata
In primii trei ani de viata, majoritatea comportamentelor dificile ale copiilor pot fi descrise prin cuvintele: emotiile mari ale copiilor mici. Capacitatea redusa de autocontrol, dificultatea de a vedea perspectiva altor persoane si energia debordanta a celor mici contribuie la problemele dificile, dar normale cu care se confrunta parintii in aceasta perioada.
Citeste si:
Motive inedite pentru care plang prescolarii
Comportamente dificile, dar normale ale copiilor
Viata cu un copil de 2 ani sau 3 ani este extrem de interesanta pentru ca acum este momentul in care copiii incep sa se vada ca fiind fiinte separate de parintii lor. Acest lucru inseamna ca vor incepe sa spuna ce le place si ce nu le place si sa actioneze independent, atat cat pot. Micutii incep sa isi dezvolte abilitatile lingvistice, pe care le vor folosi cu entuziasm pentru a-si exprima opozitia sau preferintele puternice.
Pe de alta parte, autocontrolul, gandirea logica sau capacitatea de a intelege intentiile si nevoile altor persoane sunt departe de a se fi dezvoltat, asa ca parintele va fi cel care va trebui sa stabileasca reguli si limite (si sa se asigure ca cel mic le respecta), sa ia decizii in momente importante si sa manifeste indulgenta si intelegere fata de comportamentul copilului.
A fi parinte in aceasta perioada nu este deloc usor pentru ca rolul tau cel mai important este de a-l ajuta sa treaca prin varietatea de emotii care il incearca. Si nu este deloc usor pentru ca viata emotionala a unui copil de 2-3 ani este extrem de complexa. Acum incep sa traiasca emotii precum mandria, rusinea, vinovatia sau jena, pentru prima data. Alti copii sunt asemenea adolescentilor: trec de la o emotie la alta, foarte repede. Daca acum sunt bucurosi din cale afara, in cateva minute li se poate citi disperarea pe fata. Asadar, anteprescolarii au nevoie de foarte multa indrumare in partea parintilor pentru a sti cum anume sa isi gestioneze emotiile.
Un copil de 2-3 ani are nevoie de ajutor cand:
- se simte trist si nu stie cum sa exprime ceea ce simte in cuvinte
- spune ”nu”, desi ar vrea sa spuna ”da”
- se simte atat de infuriat, incat incepe sa arunce cu jucariile
- nu reuseste sa gaseasca altceva care sa inlocuiasca emotiile negative pe care le simte
- isi iese din fire si are reactii exagerate cand se simte frustrat
- cand este confuz si nu stie ce sa faca
Cum poti face fata mai usor comportamentelor dificile ale copiilor la aceasta varsta
Nu lua comportamentul copilului personal. Plansul, lovitul, tipatul, aruncatul jucariilor sunt reactii prin care copilul isi exprima o emotie, nu actiuni prin care vrea sa te infurie sau sa te faca sa suferi.
Interpreteaza comportamentul copilului ca pe o cerere de ajutor. Orice comportament lipsit de control inseamna de fapt un strigat de ajutor din partea copilului tau: are nevoie de tine pentru a-si opri comportamentul si pentru a-si intelege mai bine emotiile. De aceea, reactia cea mai potrivita a parintilor in fata violentei copiilor mici este: „Esti furios pentru ca trebuie sa plecam din parc. Nu o sa te las sa ma lovesti.” - apoi putem sa il lasam sa planga si sa isi exprime emotiile, plecand in parc la ora la care este nevoie sa plecam.
Calm si incredere. Transmitem copiilor o multime de informatii nonverbal si paraverbal (prin gesturi, atitudine, ton si intonatie etc.).Magda Gerber, specialista in educatie timpurie, spunea ca „Atunci cand parintele nu este convins de necesitatea unei reguli sau a unei limite ori se teme ca nu va fi ascultat de catre copil, cel mai probabil copilul nu il va asculta.”
In plus, cand ne pierdem controlul in fata comportamentelor dificile ale copiilor, acestia nu au ocazia de a invata cum sa se calmeze. Este important sa iti amintesti ca oricare este comportamentul copilului tau, ii poti face fata. Un principiu important care te ajuta sa iti pastrezi calmul in asemenea momente este ca rolul tau nu este sa controlezi copilul sau sa il aperi de emotiile dificile, ci sa il ajuti sa isi gestioneze comportamentul singur, in timp.
Reactii minime la comportamente dificile. Cand parintii ofera explicatii lungi sau repetate ori sunt extrem de afectati de reactiile copilului, acesta nu va fi convins de increderea parintelui in propriile decizii. De aceea, cand vrei sa opresti un comportament inadecvat al copilului, este suficient sa spui „Nu o sa te las sa...” si sa il opresti. Apoi, daca cel mic repeta comportamentul, il poti lua din situatia respectiva si te poti gandi la motive pentru care refuza sa coopereze: poate ii este foame, sete, somn sau pur si simplu s-a plictisit.
Intelegand mai bine nivelul de dezvoltare al copilului la aceasta varsta, precum si nevoile din spatele comportamentelor sale, vei putea sa abordezi cu liniste si incredere toate comportamentele care te pun in dificultate, oferindu-i copilului tau ocazia de a se dezvolta echilibrat din punct de vedere emotional.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
10 lucruri care te surprind cand devii parinteCare sunt lucrurile care se schimba cand devenim parinti, de care nu ne-a vorbit nimeni inainte?
-
Trei idei care te pot ajuta sa fii un parinte mai bunO mare parte din problemele care apar in relatia parinte-copil se datoreaza intelegerii limitate pe care o avem despre reactiile si comportamentele copiilor.
-
Cum vorbesti copilului despre razboi in functie de varstaUna dintre cele mai dificile situatii din viata de parinte este aceea de a fi nevoiti sa explicam comportamente violente si atrocitati realizate de oameni in istorie sau in prezent.
Adauga tu primul comentariu: