Ce spun specialistii despre severitate
Intrucat conceptul de severitate s-a dovedit a fi unul destul de controversat, am apelat la parerea unor psihologi, consilieri si specialisti in educatia copilului pentru a ne vorbi despre aceasta notiune. Iata acum si cateva pareri ale specialistilor referitoare la severitate:- "Sunt de acord cu severitatea, cand ea presupune consecventa in comportamentul parintelui, cand ea presupune respectarea reciproca a unor reguli ce coordoneaza relatia parinte-copil si il ajuta pe copil sa nu-si traiasca viata fara a-si forma un sentiment al pericolului si reusind sa-si dezvolte simtul responsabilitatii. Nu militez pentru severitate atunci cand ea inseamna inflexibilitatea parintelui in raport cu nevoile copilului, cand severitatea parintelui presupune ingradirea tuturor posibilitatilor de formare si dezvoltare a personalitatii copilului, fie pentru a-l proteja de orice eventuala consecinta negativa, fie pentru a domina copilul, obligandu-l sa priveasca lumea prin gandurile, emotiile, comportamentul adultului."
Adriana Ternar,
Psiholog Organizatia Caritas- Birou de Prevenire si Consiliere Antidrog
- Severitatea este asociata unor comportamente rigide si exigente, ceea ce ne duce cu gandul la o persoana relativ rezistenta la schimbare. Cresterea si dezvoltarea copiilor ne solicita un efort permanent de adaptare la situatii noi, neprevazute. Adoptarea unei atitudini severe in educarea copiilor va duce in timp la blocaje relationale. Ele apar ca urmare a imposibilitatii de a empatiza, de a intelege in mod adecvat nevoile copiilor sau a aprecierii incorecte a aptitudinilor lor la un anumit moment.
Mai mult decat severitate, pentru eficienta actiunilor educative, este nevoie sa fim consecventi, deoarece copiii asimileaza mai intii comportamentele (imita ce fac parintii) si abia apoi informatiile (ceea ce le spun adultii). La fel de important pentru dezvoltarea lor armonioasa este nevoie sa le asiguram un cadru cu limite si reguli clare si coerente si sa-i ajutam sa inteleaga rolul acestora.
Sorina Vrana – Esential Psy
Psiholog scolar
- "Multi parinti considera severitatea ca fiind o metoda adecvata de educare a propriilor copii. Dar chiar este?
Sa aruncam o privire asupra acestui concept si sa vedem, in consecinta daca avem cu adevarat nevoie de severitate sau daca este o abordare extrema, chiar neglijenta in educatia copilului nostru.
Ce este severitatea? Conform dictionarului explicativ al limbii romane:
SEVERITÁTE s.f. Insusirea de a fi sever (1); asprime, strasnicie; comportarea unei persoane severe; exigența, austeritate, rigiditate. – Din fr. sévérité, lat. severitas, -atis.
SEVERITÁTE s. 1. v. exigenta. 2. asprime, constrangere, intransigenta, rigoare, rigurozitate, strasnicie, strictete, (inv.) strasnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. v. seriozitate. 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcții.)
Acum haideti sa analizam putin definita acestui cuvant din punct de vedere educational.
Asprime, strasnicie, duritate, rigurozitate; sunt sinonime ale severitatii. Dar dupa cum bine stim un copil are nevoie de intelegere, flexibilitate, toleranta, rabdare pentru ca numai asa poate intelege ce se intampla cu el si cu lumea din jurul lui. Daca un copil greseste, de exemplu sparge vaza preferata a mamei, si va fi pedepsit cu asprime, strasnicie, duritate, atunci el nu va intelege implicatiile si consecintele gestului sau, ci il va transforma intr-un comportament razbunator, vindicativ (am spart vaza = mama s-a suparat, daca mama ma supara mai sparg o vaza sa fie si ea suparata), tinem cont de faptul ca micutul inca nu si-a dezvoltat afectele si nu are notiuni altruiste, este dominat de egocentrism. Daca, ii explicam cu rabdare, intelegere si toleranta implicatiile actiunii sale (obiectul era necesar, a costat niste bani de care in loc sa beneficieze micutul acum pentru placerea lui, mama se va duce sa cumpere o alta vaza si daca i se explica si implicatiile emotionale asupra mamei, nemultumirea si tristetea pe care mama o simte in fata acestui eveniment), copilul va incerca sa evite repetarea gestului. De retinut, copiii se nasc buni, ei nu au notiuni de rautate, invidie etc. Acestea sunt notiuni pe care le invata.In concluzie, severitatea este ceea ce nu trebuie sa avem in fata copilului nostru pentru ca vrem sa crestem un om demn de toata increderea si asta putem realiza cu multa intelegere, atentie, dragoste, respect, toleranta si libertate de actiune si creatie. Numai asa copilul nostru va fi sanatos din punct de vedere fizic si mental si numai asa va sti cum sa actioneze si cum sa decida ce are de facut cand nu suntem langa el pentru a decide in locul lui. Copilul trebuie educat sa decida pentru el si astfel isi va lua deciziile care ne vor face sa fim mandrii de el."
Vanda Stoichita
Psiholog clinician specialist
Psiholog psihologia muncii; inspector resurse umane
- “Severitatea nu este sinomin al agresivitatii, al violentei. Severitatea inseamna reguli care trebuie sa fie bine clarificate, definite, explicate si respectate atat de copii cat si de catre ambii parinti, dar si de bunici. Parintii severi sunt cei care au rezultate foarte bune, in marea lor majoritate, in ceea ce priveste educatia copilului, dar pot aparea si schele emotionale care sunt consecinte negative grave uneori. Important este cum se dozeaza severitatea. Recomandarea mea: cel mai bine atunci cand un copil este pedepsit trebuie sa-i se explice de ce s-a luat aceasta hotarare de catre adulti, dar nu uitati recompensa este putem parte a severitatii.”
Ana-MariaBadea
Psiholog scolar, Scoala cu clasele I-VIII, Nr.1 Maracineni & Grupul Scolar Agricol Maracineni, Jud.Arges
- “Nu sunt de acord sub nicio forma cu severitatea in educatia copilului. Conform DEX '98 ,,severitate = exigenta, asprime, constrangere, intransigenta, strajnicie, strictete" etc. Parintele exigent nu tolereaza abaterea de la calea pe care el o considera potrivita, nu poate sa isi exteriorizeze sentimentele pe care le are fata de copil si nu accepta ca si el poate gresi.Toate aceste atitudini constitue bariere solide in fata comunicarii si relationarii cu propriul copil. Alternativa este consecventa, rabdarea, capacitatea de adaptare la nevoile si particularitatile de varsta ale copilului.”
Gabriela Marinescu
Profesor consilier
- “Atitudinea, comportamentul si implicatiile verbale ale parintilor influenteaza atitudinea, comportamentul si modul de a fi al copilului in viitorul apropiat. In anumite limite, familia severa poate impune ordine, disciplina, seriozitate, asigurand unitate si echilibru in familiei. Aceasta severitate este necesara in raporturile educationale din familie, dar cu masura. Severitatea excesiva, atat verbala cat si fizica cu scopul de a obtine performante, de a fi special, il priveaza pe copil de bucuriile copilariei, instalandu-se astfel oboseala cronica, anxietate avand caracteristici generale de apatie, indiferenta fata de ceea ce trebuie sa intreprinda, revoltandu-se, incep sa minta, se indeparteaza afectiv si efectiv de parinti si isi cauta intelegerea in alta parte. Pentru a educa un copil trebuie sa-l invatam sa se adapteze in societatea in care traieste in relatie sociale si de relationare cu cei din jurul sau, de asemenea trebuie sa le daruim instrumente intelectuale ale individualitatii, autonomiei si initiativei. Parintii trebuie sa se fereasca de agresivitate si interdictii.”
Manescu Carmen Elvira
Prof.Psihopedagogie Speciala
Gradinita cu Program Prelungit "Amicii" ,Calarasi
Grupa Autism
- “Cand vorbim despre severitate este necesar in primul rand sa vedem ce inseamna aceasta pentru fiecare dintre noi. Ce intelegem prin a fi severi? Dati-va un raspuns sincer si puteti intelege ce relatie aveti cu copilul dumneavoastra si ce comportamenete ati dezvoltat vis-à-vis de acesta. Cred ca cea mai importanta in educatia copilului este relatia pe care parintele o are cu copilul sau, modul in care se raporteaza la copil. Intr-adevar copilul are nevoie de granite foarte clare si singurul in masura sa le puna este parintele. Consider insa ca o abordare echilibrata, stabila, fara variatii de permisivitate/punitivitate este mult mai eficienta. Copiii au nevoie de rabdare, de sustinere si intelegere. Tonul vocii si cuvintele, precum si limbajul non-verbal sunt foarte importante pentru ei. Un stil educational sever, rigid, sau altul prea permisiv, duce la tulburari comportamentale ale copiilor si isi lasa amprenta si la nivel emotional. Pot povesti aceste lucruri din experianta proprie, prin natura muncii mele: lucrez cu copiii delincventi si, de-a lungul timpului, problematica relatiei parinte-copil a fost prezenta in toate cazurile pe care le-am avut. Si pot sa va spun ca multi, daca nu majoritatea dintre acesti copii, neprovenind neaparat din familii destramate, au o mare nevoie de afectiune; resimt foarte puternic lipsa mamei sau tatalui si traiesc la nivel emotional adevarate drame.”
Maria Ghioldis
Psiholog in cadrul Serviciului de Protectie a Copilului Delincvent
- "Ca parinte nu consider acest lucru ca fiind cel mai potrivit in educatie si nici ca specialist. Ca specialist prefer sa ii sfatuiesc pe parintii copiilior cu care lucrez la terapie sa tina cont de parerile copiilor lor si sa le arate ca le pasa de ceea ce se intampla in viata lor chiar daca sunt adolescenti, scolari, prescolari sau chiar copii mici. De cele mai multe ori parintii devin severi atunci cand se confrunta cu o problema de ordin comportamental in ceea ce ii priveste pe copiii lor. Dar mai important decat modul nostru de a reactiona este de fapt scopul copilului. De ce face copilul nostru ceea ce face? Si raspunsul este de cele mai multe ori: CAPTAREA ATENTIEI !!Copiii ne trimit de regula semnale de genul: Hei, exist si eu pe aici!! prin astfel de comportamente si de aceea cred ca: a le arata copiilor ca ne pasa de ce se petrece cu ei ar fi o alternativa la severitate. Ar mai fi de amintit si problema stilului parental cu care parintii vin in cuplau si implicit in viata proaspatului copilas."
Luminita Purice,
Psiholog clinician/psihoterapeut
- Conform DEX- SEVERITÁTE s. 1. v. exigență. 2. asprime, constrângere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, străşnicie, strictețe, (înv.) străşnicire.Pornind de la aceasta definitie as putea spune ca severitatea nu este neaparat un lucru bun in viata unui copil sau nu in totalitatea termenilor prin care se poate traduce severitatea.Copii au nevoie de rutina in viata lor, au nevoie sa se obisnuiasca sa respecte regulile societatii si ale colectivelor din care fac parte, trebuie sa ajunga sa isi internalizeze anumite “obligatii”: “trebuie sa te speli pe maini inainte de a manca, trebuie sa te schimbi de hainele cu care ai fost imbracat afara inainte a te baga in pat, trebuie sa ii respecti pe adulti”, etc.Insa maniera in care un copil este determinat sa faca aceste lucruri este foarte importanta. Un vechi dicton spunea ca “tonul face muzica!”. Unii copii nu reactioneaza pozitiv atunci cand li se impun anumite lucruri, insa devin cooperanti atunci cand le sunt explicate anumite fapte, respectiv de ce trebuie sa se spele pe maini inainte de a manca. Severitatea, intr-o oarecare masura, evident, este necesara atunci cand apar abateri de la normele si legile scrise si nescrise ale societatii, insa este ideal sa nu se ajunga la acest punct. Daca unui copil i se explica cu calm, de mic, anumite reguli, nu va fi necesar sa se apeleze la constrangeri mai tarziu. Insa nu este usor... Parintele este obosit dupa o zi de munca, are problemele sale, si de aceea de multe ori se ajunge la folosirea unui ton ridicat sau la explicatii absurde de genul :”trebuie sa faci asta pentru ca asa spun eu! Eu sunt parintele tau si stiu mai bine ceea ce trebuie sa faci”. De aceea educatia trebuie facuta de timpuriu, cel mic trebuie sa devina constient ca anumite reguli se impun a fi respectate.Noi facem parte dintr-o generatie in care pedepsirea in scoli inca era acceptata, cand bataia era inca “rupta din Rai” si uite ca am ajuns oameni mari, avem familii si copii, avem cariere... De foarte multe ori ne transformam in parintii nostri, si poate fara sa vrem vom aplica aceleasi reguli de educatie copiilor nostri, care la randul lor, pe nesimtite, vor face acelasi lucru cu copii lor. Cred ca este momentul ca acest cerc vicios sa fie spart. Trebuie sa acordam o mai mare atentie nevoilor copiilor nostri, trebuie sa ii crestem pentru a fi independenti in gandire, trebuie sa le explicam in loc sa le impunem, trebuie sa ii iubim mai mult si sa le aratam mai des acest lucru. Adolescentii de azi par mult mai sensibili si mai emotivi decat generatiile de acum 30 de ani, sunt mai fragili, mai predispusi la depresii si sinucideri...Personal nu cred ca severitatea este cheia unei educatii reusite, ci comunicarea si iubirea!
Raluca Marcu, Psiholog
- Personal, consider ca severitatea nu este calea cea mai potrivita pentru a putea intervenii in educatia unui copil. Ce argumente as aduce? Pai in primul rand pornesc de la ceea ce inseamna educatia, pe care o vad ca un proces de dobandire a unor deprinderi, si nu numai, care sa ne ajute sa "functionam" corect. Si atunci, intrebarea pe care o pun referitor la acest lucru, ar fi, ce educam prin aplicarea "severitatii"? Consider ca le oferim copiilor un model de a fi, care in nici un caz nu le va fi foarte folositor. Ce presupune severitatea? O anumita stare emotionala, in primul rand, atat pentru cel care o exercita cat si pentru cel caruia i se aplica. Nici unul dintre ei nu vor beneficia de lucruri pozitive: primul isi va consuma energia proprie pe impunere vointei sale, iar cel de-al doilea va invata sa "stranga din dinti", invatand o metoda de manipulare si constrangere. Severitatea poate fi inlocuita cu o atitudine corecta si cu multa iubire aratata copilului, pentru ca acesta stie, intuitiv, ca aceea este calea corecta. Severitatea impune un joc al puterii, un joc pe care il aratam copiilor si pe care acestia il vor folosi mai traziu din ipostaza de adult. Este mult mai simplu, sa fim severi decat sa cautam solutii mult mai eficiente. Severitatea ascunde de foarte multe ori neputinta, superficialitatea si uneori, lipsa umanitatii. Poate ca nu este rau ca adultii sa accepte ca nu pot sa-si impuna intotdeauna vointa si propriile lor convingeri, copiilor. Si ar mai fi o multime de lucruri care pot decurge din aceasta "severitate". Ma intreb, adultii accepta ca alti adulti sa foloseasca aceasta metoda cu ei? Daca ei nu ar accepta-o, care pot preintampina o astfel de metoda, atunci, copiii, o pot accepta?
Mirela Soare- profesor consilier in Cabinet de Consiliere Psihopedagogica.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: