Un copil dislexic, un adult dislexic!
La nivel mondial, 1 din 10 copii sufera de dislexie. In ciuda statisticilor mondiale ingrijoratoare, in Romania s-a vorbit sporadic si prea putin despre aceasta problema. Nici macar nu exista o statistica, atrage atentia Eva Bartok, presedintele Asociatiei Romane pentru Copii Dislexici.
CE ESTE
Este dislexic copilul care are rezultate sub nivelul sau de inteligenta, ale carui rezultate la citit-scris raman mult sub asteptarile prevazute comparativ cu timpul si numarul de exersari facute.
„Din pacate, de cele mai multe ori atat parintii, cat si cadrele didactice pun aceasta incapacitate a copilului pe seama lenei sau a lipsei de ambitie", spune Eva Bartok. O greseala! Pentru ca sentimentul nerealizarii asteptarilor, aprecierile negative venite din partea celor din jur provoaca multor copii sentimente de culpabilitate si procese de constiinta.
CE E DE FACUT
Terapia este asigurata de logopezi interscolari. Si in acest caz, Eva Bartok spune ca sunt motive de ingrijorare. Asta pentru ca, din lipsa informarii, parintii nu-si duc copilul la un astfel de specialist. Succesul unei astfel de te¬rapii depinde de momentul inceperii acesteia.
SE POATE TRATA?
Din pacate, dislexia nu se trateaza. Ceea ce nu inseamna ca terapia este in zadar. Rolul acesteia este de a-l ajuta pe copil sa citeasca, sa vorbeasca, sa scrie mai bine. Terapia il ajuta sa se acomodeze cu aceasta problema, sa o accepte. Daca in scoala va fi margina¬lizat, va ajunge un adult frustrat. Tocmai de aceea este recomandat ca tera¬pia sa inceapa cat mai devreme.
Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite si trebuie dezvoltat intr-un mod personalizat.
Semnele dislexiei:
• copilul citeste deosebit de lent
• citeste pe silabe sau pe litere
• face multe greseli in citirea cuvintelor si a textelor
• se pierde deseori in urmarirea textului in timpul citirii
• greseste frecvent randul in citirea textului
• ii este greu sa urmareasca textul citit, chiar si cu degetul
• nu intelege deloc continutul textului citit
• este aproape in totalitate inca¬pabil sa povesteasca continutul textului citit
Articol complet: http://sanatate.jurnalul.ro
CE ESTE
Este dislexic copilul care are rezultate sub nivelul sau de inteligenta, ale carui rezultate la citit-scris raman mult sub asteptarile prevazute comparativ cu timpul si numarul de exersari facute.
„Din pacate, de cele mai multe ori atat parintii, cat si cadrele didactice pun aceasta incapacitate a copilului pe seama lenei sau a lipsei de ambitie", spune Eva Bartok. O greseala! Pentru ca sentimentul nerealizarii asteptarilor, aprecierile negative venite din partea celor din jur provoaca multor copii sentimente de culpabilitate si procese de constiinta.
CE E DE FACUT
Terapia este asigurata de logopezi interscolari. Si in acest caz, Eva Bartok spune ca sunt motive de ingrijorare. Asta pentru ca, din lipsa informarii, parintii nu-si duc copilul la un astfel de specialist. Succesul unei astfel de te¬rapii depinde de momentul inceperii acesteia.
SE POATE TRATA?
Din pacate, dislexia nu se trateaza. Ceea ce nu inseamna ca terapia este in zadar. Rolul acesteia este de a-l ajuta pe copil sa citeasca, sa vorbeasca, sa scrie mai bine. Terapia il ajuta sa se acomodeze cu aceasta problema, sa o accepte. Daca in scoala va fi margina¬lizat, va ajunge un adult frustrat. Tocmai de aceea este recomandat ca tera¬pia sa inceapa cat mai devreme.
Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite si trebuie dezvoltat intr-un mod personalizat.
Semnele dislexiei:
• copilul citeste deosebit de lent
• citeste pe silabe sau pe litere
• face multe greseli in citirea cuvintelor si a textelor
• se pierde deseori in urmarirea textului in timpul citirii
• greseste frecvent randul in citirea textului
• ii este greu sa urmareasca textul citit, chiar si cu degetul
• nu intelege deloc continutul textului citit
• este aproape in totalitate inca¬pabil sa povesteasca continutul textului citit
Articol complet: http://sanatate.jurnalul.ro
Comentează:
-
clarissa33_sp
11.05.2010 - 08:35
Gabico,
-
Gabico_sp
11.05.2010 - 07:01
Câţi părinţi ştiu oare de această problemă? Îşi cataloghează copii ca fiind leneşi, incapabili să înveţe.. (folosesc expresii literare pentru că este la gura lor nici nu vreau să scriu...)
Vezi toate comentariileVa urez mult succes tie si fetitei tale. Sunt sigura ca daca nu veti renunta, veti reusi sa depasiti dificultatile. Felicitari pentru atitudine si pentru hotarare. Numai bine!
Dacă în grădiniţe s-ar face o verificare atentă a copiilor, această afecţiune ar fi mult ameliorată.
Eu am descoperit că fetiţa mea în vârstă de 6 ani şi jumătate scrie perfect în oglindă după dictate, inversează silabele, sunetele: am spus "j" "o" "i" şi ea a legat cuvântul "oji", "m" "a" "s" "a", l-a pronunţat "sama", apoi "amsa". Au fost câteva semne de întrebare pentru mine. Am mulţumit că există internet şi am început căutarea de la scrierea în oglindă. Aşa am găsit informaţii despre dislexie. Dar câţi părinţi au acces la calculator şi câţi au timp pentru aceste căutări. Am găsit situri şi întâmplări adevărate. Din toate răzbătea durerea părinţilor pentru neputinţa lor de a-şi ajuta copii.
Eu întreb: câţi educatori fac exerciţii de dicţie în grupele pregătitoare?? Nu toţi copii sunt genii, şi trebuie ajutaţi, îi ajutăm pe ei ne ajutăm pe noi toţi.
Am găsit un site scris de o româncă plecată în Canada, dânsa spune într-un mesaj:
"Daca poate sa scrie si normal si in oglinda este un caz exceptional. Cunosc o singura persoana din Canada de la scoala care poate sa scrie cu ambele maini in acelasi timp dar cu una in oglinda. Este foarte interesant. Tipa nu este dislexica si nici nu a avut dislexie..."
Adresa sitului
www.corectarealimbajului.ro
Sunt multe excepţii. Aici găsiţi fişe de lucru, programe de calculator. Dragi părinţi şi educatori, vă trebuie răbdare şi dragoste. Vă scriu toate astea pentru cei care caută ca şi mine. Eu am găsit aceste informaţii şi le dau mai departe cu drag.
Fetiţa mea acum este pe drumul cel bun, facem zilnic sub formă de joc pronunţii, silabisim, spunem sunete.
Într-o zi plângea că vrea ciocolată. Era înaintea prânzului şi deşi stie că nu mâncăm dulciuri înainte de masă insista. "Spune ciocolată pe sunete şi-ţi dau". Binenţeles că nu a reuşit, cu tot ajutorul meu. După masă a reuşit să spună pe sunete şi a primit o bucăţică mică. Într-o zi mi-a zis: Învaţă-mă să spun "prăjitură".
Acum seara încearcă să citească singură, nu ştie toate literele (ieri ştia litera "J", azi nu mai ştie) dar exersăm în fiecare zi.
Nu e nimic impus, forţat, nu e o competiţie, totul e joc, răsplată, premiu pentru fiecare izbândă
Am căutat psihologi, dar majoritatea au preluat dintr-o carte că NU se vindecă, şi asta-mi spun; ei bine EU nu accept asta. Inventez poveşti cu vocale, consoane, anumite cuvinte. Scriem pe nisip sau pe geamurile aburite ale maşinii. Învăţ ghicitori şi proverbe pe care le spunem în maşină în călătorii mai lungi. În toamnă mergem la şcoală.
Doamne ajută.