Elevii care muncesc mai mult decit parintii
Doi elevi de la Grupul Scolar Nicolina distribuie pliante. Un altul si-a infiintat o simigerie. Altii muncesc ca padurari, ospatari, vinzatori. Citeodata, munca ii aduce la extenuare si unii sint nevoiti sa repete clasa din cauza absentelor. Insa, pentru multi elevi saraci de la liceele cu profil tehnic, munca este singura lor sansa de a se intretine.
Dupa ce termina orele, Alex si Andrei, elevi in clasa a XII-a la Grup Scolar Nicolina, isi burdusesc rucsacurile cu pliante si incep sa le imparta din scara in scara, pe trasee bine stabilite. Au pus pe picioare o mica afacere, care nu le aduce venituri extraordinare, dar care le permite sa se intretina singuri si in acelasi timp sa contribuie cu bani la cheltuielile de familie. Colegul sau de clasa, Razvan Pintilescu are impreuna cu cumnatul sau o simigerie.
Din cauza lipsurilor de acasa, o parte dintre elevi cauta solutii pentru a trai decent, iar in destul de multe dintre situatii pentru a supravietui. Unii dintre ei au avut curajul sa dezvolte mici afaceri. Altii muncesc la negru si cite 24 de ore pina ajung la epuizare. Programul supraaglomerat ii impiedica sa mai ajunga la scoala, astfel ca, de cele mai multe ori, sint pusi in situatia de a alege intre scoala si locul de munca.
La Liceul "Anghel Saligny", de exemplu, un elev repeta pentru a doua oara clasa a X-a pentru ca munceste ca ospatar de trei ani si a acumulat foarte multe absente. "Majoritatea celor care vin la cabinetul scolii se pling ca au probleme cu banii si ca vor sa munceasca, dar nu au unde. Multi dintre cei care vin de la tara nu au nici macar bani pentru naveta", a semnalat psihopedagogul Grupului Scolar "Mihail Sturdza", Irina Sandu.
Cara in spate peste 30 de kg de pliante
"Martea trecuta, am fost din Tudor Vladimirescu pina in Podu de Fier, iar miercuri din Metalurgie pina la Doi Baieti. Miercuri, am scapat mai repede pentru ca traseul e mai scurt si pentru ca am distribuit prin blocuri turn si prin camine, care sint cele mai avantajoase in privinta distributiei. Imparti intr-un loc citeva sute de pliante", a povestit Andrei.
Atunci cind nu sint cutii postale ori trebuie sa le agate direct de minerul usii, la fiecare apartament, cei doi baieti simt ca ii lasa puterile. "Cind ajungi la etajul cinci simti ca iti tremura picioarele si ca te iau transpiratiile, nici nu mai stii ce e cu tine, dar nu ai incotro. Nu poti lasa rucsacul pe scara, fiindca ramii fara el", a spus Andrei.
Chiar daca au o constructie firava si nu au mai mult de 50 de kilograme fiecare, cei doi sint nevoiti sa ridice greutati peste puterile lor. "Cel mai nasol a fost cind am lucrat pentru Carrefour. Mi-au dat un rucsac din acela de mers la munte si a trebuit sa il umplu cu trei teancuri de cataloage, cam de 12 kg fiecare teanc. Noroc ca am mai luat un teanc in brate, ca sa am echilibru. Era foarte obositor, plateau si prost, de aceea nici nu am rezistat mai mult de doua-trei luni la ei", isi aminteste Andrei.
Articol complet: www.ziaruldeiasi.ro
Adauga tu primul comentariu: