Primul an de liceu
Care sunt principalele temeri ale adolescentilor in primul an de liceu?
1. Imi voi gasi prieteni?
Presiunea de a se integra intr-un grup exista la fiecare dintre adolescenti, oricat de sociabili, de inteligenti sau constiinciosi ar fi. Cu totii isi doresc sa isi gaseasca un grup de prieteni cu care sa se inteleaga bine, sa petreaca timpul impreuna sau sa invete. Recomanda-i sa se inscrie la cursuri de activitati extrascolare, in diverse proiecte de grup si, in general, sa fie deschis comunicarii cu noii colegi de clasa. In cele din urma, fiecare elev din clasa isi va gasi grupul in care sa se integreze cu usurinta.
2. Cat de greu va fi sa fac fata cerintelor profesorilor?
Adaptarea la noii profesori si, uneori, la noile materii, poate fi mai dificila, iar copilul tau se poate simti depasit de cerinte sau de volumul de munca. Unii profesori prefera sa evalueze „bobocii” la inceput de an scolar printr-un test care sa le orienteze predarea materiei, asa ca este bine sa il pregatesti pe copil pentru aceasta eventualitate. De asemenea, este bine sa ii spui ca este posibil ca totul sa i se para mai dificil decat este de fapt si sa se simta descurajat. In timp insa isi va forma noi obiceiuri de invatare, se va obisnui cu profesorii si modul de predare si va descoperi ca poate face fata cu brio noii situatii. Este important sa il incurajezi si sa il sprijini pe copil in aceasta perioada de acomodare.
3. Cum arat (in comparatie cu noii mei colegi)?
Poate parea superficial, dar adolescentii sunt preocupati de acest aspect, deoarece unul dintre criteriile in functie de care are loc integrarea in grup este infatisarea fizica. Desi nu este bine sa il incurajezi pe adolescent sa puna in prim plan frumusetea fizica atunci cand evalueaza pe cineva sau pe el insusi, este recomandabil sa ii oferi sprijin pentru a-si imbunatati imaginea fizica. O noua tunsoare, accesorii sau haine care ii pun in valoare calitatile fizice sunt lucruri care il/o pot ajuta sa se simta mai bine in pielea sa. Desigur, in aceasta privinta trebuie sa ai in vedere, pe cat posibil, evitarea hipersexualizarii, mai ales in cazul fetelor.
Cum il ajuti pe adolescent sa isi depaseasca temerile privind primul an de liceu?
1. Exploreaza-i emotiile si gandurile privind acest moment din viata sa. Ce simte in legatura cu ceea ce se intampla in viata lui? Ce crede ca se va schimba? Ce il infricoseaza? De ce ii este frica? Ce crede ca s-ar putea intampla? Care ar fi cea mai urata situatie prin care ar putea trece in anii de liceu?
2. Discuta despre asteptarile pe care le are fata de primul an de liceu si impartaseste-i impresii din ceea ce ai trait tu, cand erai adolescent.
3. Stabiliti reguli in privinta invatatului si a timpului liber.
4. Invata-l sa ceara ajutor atunci cand are nevoie, atat din partea colegilor, a profesorilor, cat si din partea ta.
S-ar putea ca primele saptamani sa fie dificile pentru linistea intregii familii. Totusi e nevoie sa intelegi ca adolescentul tau trece printr-o schimbare radicala si are nevoie de timp sa se adapteze.
Aminteste-ti cum a fost pentru tine primele zile de liceu si vei reusi sa il intelegi mai usor. Iata o astfel de marturisire a unui parinte tanar:
”Mi-aduc aminte si acum de prima zi de liceu. Nu am intrat la liceul la care as fi vrut, m-am nimerit doar cu cativa din fostii colegi de clasa. In rest, lume noua. Noua si neinteresanta. Ne-am strans in curtea scolii, am socializat putin cu grupul deja strans sub placheta 9A. Unii bucurosi ca au ajuns la liceul la care au dorit, altii dornici sa-si gaseasca prieteni cat mai repede si eu, nepasator de azi, de maine, de ei. Am ajuns si in clasa insotiti de viitoarea diriginta. Cu totii am trecut ca printr-un ritual, in sir indian oferindu-i flori. O auzeam stand la rand cum glumeste despre timiditatea colegilor. Iar eu? Odata ajuns, am ridicat buchetul cu flori, am zambit si am auzit-o zicand: in sfarsit pe cineva fara emotii! Si de atunci am trecut printr-un adevarat proces de adaptare: cum sa ma intreaca in clasa, la invatatura, colegii mei veniti cine stie de la ce scoli? Cum sa ma las mai prejos? Trebuie sa fiu cel mai bun ! Si incet incet, am ajuns printre cei mai buni, a inceput sa mi placa competitia, sa invat mai mult, sa ma imprietenesc cu cei care intr-adevar aveau ceva de zis. Si am ajuns si seful clasei, iar azi, cand ma uit inapoi, sper ca am reprezentat cu mandrie clasa din care am facut parte. Asa a decurs prima zi de liceu, prima zi din momentul in care am inceput sa devin constient de cine sunt si cine vreau sa devin.”
Tu ce iti amintesti din prima zi de liceu?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
6 moduri de a-i ajuta pe copii sa evite problemele legate de imaginea corporalaStudiile sustin ca inca de la varsta de 3-5 ani, copiii incep sa dezvolte ingrijorari cu privire la aspectul fizic si la greutatea corpului si implicit sentimente de nefericire
-
Cand fiica ta este nemultumita de infatisarea sa fizicaGandurile negative cu privire la propriul corp incep sa apara prea timpuriu, iar una din cauze o reprezinta modelele promovate in mass media.
-
Perfectionism sau ambitie sanatoasa? Cum faci diferenta si de ce este aceasta importantaAi un copil perfectionist sau doar ambitios si motivat sa obtina performanta? Diferenta dintre cele doua trasaturi este esentiala, putand fi echivalenta cu diferenta dintre echilibru si dezechilibru emotional.
Comentează:
-
COTIRLAN LUMINITA
04.10.2012 - 14:43
Prima zi de liceu...departe de casa...Am reusit sa iau examenul la un liceu de informatica,din Iasi... A fost o reusita dar, in acelasi timp si un mare esec! Am rezistat departe de casa,aproape un trimestru. Apoi, m-am transferat la un liceu. Nici nu mai conta care...Din fericire, am avut parte de niste colegi minunati, care m-au ajutat sa ma integrez in clasa inca din prima zi.Le multumesc tuturor si acum, dupa mai bine de douazeci de ani...
-
Gabi Antonescu
28.09.2012 - 13:40
Si eu am avut o experienta destul de ciudata in prima zi de liceu. Mi-era rusine ca intrasem pe locul al 23-lea din 24. Pe vremea aceea se dadea examen pentru treapta I! La scoala generala fusesem premianta. Ma simteam in inferioritate... atatia copii mult mai destepti ca mine! Vor rade de mine cand vor afla ca sunt aproape ultima din clasa. Dar surpriza: nu interesa pe nimeni acest aspect. Vroiam doar sa ne cunoastem, sa ne facem prieteni. In scurt timp, insa am reusit sa-mi infrang complexul de inferioritate, ajungand printre primii trei din clasa. Atunci am inteles ca uneori, nu notele sunt cele care conteaza, mai important e ce ai in cap. Asa ca nici de la baiatul meu, care acum e in clasa a IX-a, nu am pretins note mari, niciodata. Am pretins insa, sa fie sigur pe el si pe ceea ce stie.
Vezi toate comentariile