Mutatul intr-o casa noua: un nou inceput
Anul acesta in noiembrie, dupa ce baietelul meu a intrat la grupa pregatitoare la scoala, a venit vremea unui alt inceput: ne-am mutat intr-un alt apartament. Acum fiecare copil are camera lui si o „curte” cat tot parcul de langa bloc, iar distanta fata de scoala a ramas aceeasi, doar ca in directie opusa.
Si desi stiam de cateva luni ca ne vom muta, mutatul in sine a trebuit sa fie foarte rapid. Asa ca planul initial de a duce lucrurile pe rand, o perioada mai lunga, nu prea s-a potrivit cu ritmul de lucru al muncitorilor si toate lucrurile au fost mutate in 2 zile. Nu au mai existat etichete, ci am scris pe manerele sacilor de plastic si pe cutiile de carton ce contin. In cazul sacilor albi... m-am bazat ca se vede prin ei. Continutul biroului fetitei l-am ambalat separat si la indemana. Asta nu inseamna ca n-am ratacit un manual pe care nu l-a avut la scoala cand i-a trebuit. Insa invatatoarea a inteles, ca doar si ea se mutase cu un an in urma. Tot separat si la indemana am impachetat lucrurile necesare zilnic. De fapt, am facut un fel de valiza ca atunci cand pleci de acasa cateva zile: am pus schimburi, periute si pasta de dinti, perie de par, hartie igienica, jucariile preferate, etc. La fel am facut si pentru noi si pentru ... caine. Ca de, si el avea nevoie de castronele si mancare imediat.
Restul a fost pus in saci si cutii. Jucariile separat, cartile separat, hainele separat, lucrurile de bucatarie separat. Logic, nu? Doar ca singura care stiam asta eram eu. Cei care ne-au ajutat la mutat nu aveau de unde sa stie pentru ca eu nu am mai avut timp sa lipesc etichete colorate conform categoriilor, asa ca la final ne-am trezit cu saci si cutii amestecate prin toata casa. Si astfel daca mutatul in sine a durat doua zile, „des-mutatul” nu stiu cat va dura, dar stiu ca a inceput cu dusul sacilor si cutiilor in camera corespunzatoare fiecareia.
Cum nu am avut nici mobila, in primele zile copiii au dormit pe saltelele de la patul suprapus puse una langa alta pe jos. Bucuria lor, mai ales ca in casa e foarte cald. Abia apoi am reusit sa le luam si paturi individuale in camera fiecaruia. Nu a fost nici o problema sa doarma fiecare singur in camera, cum imi facusem eu griji la un moment dat pentru ca pana acum au dormit numai impreuna.
La despachetat, copiii s-au bucurat foarte tare sa gaseasca lucruri de cand erau mici: fotografii, jucarii, hainute, lucruri facute la gradinita sau de care au uitat. Urmatorul pas a fost sa hotarasca ei ce pastreaza si ce nu.
Oricum, inca mai descoperim lucruri pentru ca nu avem toata mobila. Iar aici a fost o alta discutie cu copiii: unde isi doresc ei sa stea mobila? Cum vroia fetita mea initial nu a mers, asa ca am schimbat pozitiile si am negociat si alte dorinte: in loc de noptiera pe care si-o dorea ea, i-am luat o comoda mai incapatoare si i-am mai lungit biroul cu o bucata desi ei i se parea suficient. Perdelele, lustrele si covoarele au fost luate de ei sau de mine, dar tinand cont de dorintele lor. De aceea baietelul are perdeaua de la Cluj si covorul din Brasov ... pentru ca nu gasisem in Bucuresti cu ce personaje vroia el.
In tot acest timp ne-am permis si sa-i invoim o zi de la scoala pentru ca ultima zi de mutat a tinut mult mai mult decat ne-am asteptat initial, adica pana la miezul noptii. Si astfel mutatul pentru copii nu a fost un disconfort (ca pentru noi), ci a fost, cum a raspuns fetita mea: „Great!”.
Tu cum ai facut fata mutarii intr-o alta casa?
Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: