Feedback constructiv
Diferenta dintre critica si feedback-ul constructiv
Critica excesiva in relatia de cuplu sau in relatia parinte-copil da nastere la resentimente, la conflicte si la scaderea stimei de sine a persoanei criticate. De asemenea, cu cat criticam mai mult, cu atat putem sa ne simtim indreptatiti sa criticam in continuare, ajungand la conflicte si ruperea relatiilor.
Critica este daunatoare si distruge relatiile dintre oameni deoarece:
- vizeaza personalitatea sau caracterul celuilalt, in loc sa se refere la comportamentul acestuia,
- e insotita de acuzatii si invinovatire,
- nu se orienteaza pe imbunatatire,
- se bazeaza pe ideea ca exista „o singura cale corecta” de a face lucrurile.
In relatiile cu cei apropiati, deseori critica izbucneste apparent din nimicuri, dar in timp creste si e insotita de resentimente puternice. Persoana criticata incepe sa se simta controlata, ceea ce duce la frustrari permanente, iar calea pana la izbucnirea unui conflict nu mai este deloc mare. Nici adultilor si cu atat mai putin copiilor care inca nu au o capacitate foarte mare de a intelege lumea din jur, nu le place critica. Cu totii suntem inzestrati cu o mare disponibilitate de a coopera si nu de a primi critica. Astfel, daca iti doresti sa schimbi un comportament, cauta sa valorizezi acele comportamente care iti plac si care ti-ai dori sa apara mai des. Iar pentru comportamentele care nu iti plac, poti opta sa foloseste feedback-ul constructiv. Acesta nu este o forma mai „indulgenta” de critica, ci o modalitate eficienta de comunicare.
Diferenta critica si feedback-ul constructiv
Critica se concentreaza pe ceea ce este gresit:
„Iarasi nu ai invatat suficient!” – adresata unui copil
„Niciodata nu tii minte sa duci gunoiul!” – adresata partenerului
Feedback-ul se concentreaza pe descoperirea modalitatilor de imbunatatire:
„Hai sa vedem cum poti invata mai usor la aceasta materie.”
„Am nevoie de mai mult ajutor la treburile casnice. Cum putem sa procedam ca sa participi mai mult la acestea?”
Critica scoate in evidenta defecte ale persoanei criticate:
„Esti incapatanat si lenes.”
Feedback-ul se refera la comportament si nu la personalitate:
„Putem sa facem o planificare a timpului astfel incat sa reusesti sa fii mai eficient?”
Critica devalorizeaza:
„Presupun ca nu esti suficient de destept incat sa reusesti sa iei note mai mari.”
Feedback-ul constructiv incurajeaza:
„Sigur putem gasi solutii potrivite pentru aceasta problema.”
Critica se adreseaza momentului prezent si trecut:
„E vina ta ca ai ajuns cum ai ajuns!”
Feedback-ul se concentreaza pe solutii de viitor:
„Putem sa imbunatatim situatia daca vom lua cateva masuri. Esti de acord?”
Critica tinde sa controleze:
„Eu stiu ce e mai bine.”
Feedback-ul respecta autonomia:
„Iata parerea mea, nu esti obligat sa o urmezi.”
A da feedback constructiv inseamna a comunica despre lucrurile care te deranjeaza la ceilalti pastrand respectul fata de ei si, in masura in care este posibil, si obiectivitatea. Aceeasi recomandare este valabila insa si pentru momentele in care iti evaluezi propriile actiuni sau rezultate: atunci cand tinzi sa devii prea critic fata de tine insuti/insati, poti sa iti amintesti de principiile feedback-ului constructiv si sa reformulezi mesajul.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce inseamna o stima de sine sanatoasa si cum o recunosti la copilul tauStima de sine se dezvolta incepand din copilarie, are un impact de lunga durata asupra echilibrului emotional al copilului si depinde, printre altele, de relatiile de familie si de oportunitatile copilului de a-si pune in valoare punctele forte. Cum arata stima de sine sanatoasa?
-
Detasarea emotionala a parintilorUneori, iubirea neconditionata este dificil de oferit de catre parinti, mai ales in primele zile sau luni de viata. Ce inseamna cand parintii se simt detasati emotional de propriul copil si cum poate fi rezolvata aceasta situatie?
-
Abordare versus evitare: doua strategii opuse de gestionare a problemelorMecanismele de coping sau strategiile prin care reactionam in fata problemelor pot fi impartite in doua categorii mari: abordarea directa sau evitarea acestora. Cum ii incurajam pe copii si adolescenti sa isi formeze strategii de coping bazate pe abordarea directa a problemelor.
Adauga tu primul comentariu: