characters characters

Dorinta parintelui sau dorinta copilului?

Propus de: SuntParinte.ro   |   31 ianuarie 2013    |   4155 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

”-     Chitara!
-    Nu, pian.
-    Dar eu vreau chitara, spuse copilul cu ochii in lacrimi.
-    Chitara ai sa faci mai incolo. Acum eu sunt parintele si stiu ce e bine pentru tine. Pianul e greu, dar e mult mai elegant si frumos decat chitara.
-    Dar mama…
-    Nici un "mama", am hotarat deja. Prima ora de pian o ai maine de la 14. Am sa vin cu tine. Va fi cu adevarat interesant. Si pana la urma are sa-ti placa, ai sa vezi.”

Multi dintre parinti castiga deseori asemenea „batalii” in fata copilului. Fie ca e vorba de convingerea ca parintele „stie ce e bine pentru copil”, fie ca e vorba de incercarea parintelui de a-i asigura copilului toate oportunitatile pe care el insusi nu le-a vazut in copilarie, de multe ori parintii ajung sa impuna propriile dorinte copiilor, lucru care nu ramane fara consecinte.

Care sunt cele mai frecvente situatii in care parintii impun propriile dorinte copiilor?

-    copilul e nevoit sa urmeze anumite cursuri (balet, inot, chitara, pictura, tenis etc.) pe care parintele regreta ca nu le-a facut atunci cand a fost de varsta copilului si despre care afirma deseori ca „ii vor prinde bine copilului, chiar daca el nu isi da seama acum.”;
-    copilul e fortat sa isi defineasca stilul vestimentar in functie de ceea ce parintele dicteaza;
-    parintele cumpara cadouri care sunt pe placul sau, desi stie ce isi doreste copilul si are resursele financiare pentru a-i indeplini dorinta;
-    alegerile culinare: cand parintele obliga copilul sa consume alimente care acestuia nu ii plac;
-    alegerea materiilor asupra carora copilul sa se concentreze mai mult;
-    alegerea liceului, profilului liceal sau facultatii;
-    alegerea recompenselor acordate copilului (acesta isi doreste haine, dar primeste carti in schimb);
-    cand parintele isi trimite copilul la diverse concursuri la care copilul nu tine neaparat sa participe;
-    cand parintele ii interzice copilului sa aiba anumiti prieteni;

Cum iti dai seama cand dorinta ta domina dorinta copilului in situatii care il privesc strict pe el?

•    Te regasesti frecvent in situatia in care trebuie sa insisti ca cel mic sa faca ceva anume.
•    Spui frecvent „Dar nu ti-ar placea mai mult sa...”, atunci cand copilul tau isi face cunoscuta o dorinta sau preferinta.
•    Te bucuri mai mult de succesul copilului decat el sau te intristezi mai mult decat el atunci cand are un esec.
•    Copilul tau afirma frecvent ca nu ii plac anumite activitati la care este inscris.
•    Copilul tau este frecvent nerabdator sa termine anumite activitati pe care i le propui si nu se implica in ele la fel de mult ca tine sau la fel de mult pe cat ti-ai dori/ti-ai fi imaginat.
•    Copilul nu obtine rezultatele sau performanta la care te-ai asteptat atunci cand ai ales in locul lui ce si cum anume sa faca ceva.
•    Cand depune eforturi continue si fara prea mare succes in a face ceea ce ai ales tu pentru el.
•    Cei din jur iti atrag atentia ca ar fi bine sa tii cont si de parerea si dorinta copilului tau.
•    Afirmi des despre copil ca „Nu stie el ce e mai bine pentru el, o sa imi multumeasca mai tarziu.”.

Cum gasesti echilibrul intre dorinta ta si cea a copilului?

•    Fa diferenta intre nevoile tale si nevoile copilului tau. Separarea acestora este primul pas in a recunoaste ca sunteti doua persoane diferite, care au avut parte de o crestere si o educatie separata, care au dorinte si nevoi distincte.
 
•    Atunci cand ii propui copilului tau sa faca ceva, gandeste-te inainte daca ii ceri asta pentru tine sau pentru el.

•    Cere-i parerea inainte de a lua o decizie care il priveste si asculta-i argumentele.

•    Fii dispus sa accepti ca poti sa gresesti, dar si ca poti sa remediezi orice greseala.

•    Propune-ti sa existe anumite situatii in care, orice ai dori tu, copilul sa aiba ultimul cuvant de spus (de exemplu, cu privire la alegerea hainelor).

Asadar, este benefic ca, din cand in cand, sa analizezi ce alegeri permiti copilului sa faca si sa se verifici daca aceste alegeri pornesc din dorinta ta sau a copilului. Copilul tau ce alegeri are voie sa faca de unul singur?

Comentează:
9 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • albu cerasela
    albu cerasela    12.02.2013 - 13:20
    Cred că depinde foarte mult de temperamentul copilului. Unii copii resping orice este nou pentru ei. În aceste situaţii dacă îi este cerută părerea, în mod sigur răspunsul va fi negativ. Dacă este ceva ce trebuie făcut, ce nu poate refuza, atunci,cu comentariile de rigoare, acceptă. Cum putem descoperi înclinaţiile copiilor pentru a-i putea ghida în alegerea meseriei potrivite?
  • Utilizator Anonim
    anca    09.02.2013 - 17:45
    Parerea mea este ca avem de-a face cu o generatie total diferita din multe puncte de vedere iar noi ca parinti, precum si cadrele didactice scapam din vedere acest fapt. Nu exista o scoala de parinti; singura educatie in "meseria" de parinte e cea care ni s-a oferit noua de catre ai nostri parinti, cu bune si rele. II tratam pe copiii astia cu pretentiile si in baza informatiilor despre cum ar trebui ei sa fie pe care le avem de pe vremea copilariei noastre, insa nu-i asa ca nu functioneaza? Nu-i asa ca ceva nu se leaga? In invatamantul de stat se folosesc cam aceleasi metode uscate, seci, prafuite care, sa recunoastem, la noi functionau..., insa pentru copiii nostri se pare ca nu prea...Mergem la sedinta cu parintii si ni se spune constant ca nu sunt atenti, isi pierd concentrarea rapid, nu prezinta interes pt scoala si la pachet, ni se ofera vesnica motivatie "stau prea mult la calculator". Adevarul e ca invatamantul nostru nu reuseste sa tina pasul cu rapiditatea cu care se desfasoara realitatea in care traim iar copiii nostri sunt prinsi intre cerintele unor profesori presati de o programa rigida si presiunile parintilor presati de obligatii, in ambele locuri, toti stiu ce-i mai bine pentru ei.Gresim cu siguranta in educatia lor, ii supra si subevaluam constant din lipsa de timp sau comoditate(!!!).Cred ca singura solutie e, de la caz la caz, o comunicare sincera, flexibilitatea si dorinta tuturor de a nu face in primul rand rau, daca bine nu putem face.Iar ei sunt niste mici oameni, cu dorinte si nevoi ca si noi, doar ca inca nu au un job care sa le ofere banul sa si le satisfaca.
  • Utilizator Anonim
    Anca Popescu    08.02.2013 - 17:24
    Copiii ar trebui sa ia contact pana la o anumita varsta cu situatii si informatii prin care sa dobandeasca ei insisi capacitatea de a selecta in functie de aptitudini, de interese, de iscusinta cu care anumite activitati au practic o finalitate favorabila.Noi, ca parinti, poate nu neaparat gresim ci mai degraba incercam sa-i ajutam sa se autodescopere!Daca insistam ca micutii sa faca ceea ce nu are legatura nici cu vreo aptitudine speciala, nici cu placerea de a face acea activitate, atunci avem ce sa ne reprosam!Caz concret- copilul meu a descoperit sahul pt ca l-am inscris fortat la un curs!Acum sahul face parte din viata lui si e chiar priceput!Am incercat si cu tenisul, dar a fost in zadar!Voi incerca si cu baschetul, nu pt ca vreau eu, ci pt ca imi doresc sa descopere singur un sport care sa i se potriveasca si pe care sa-l practice cu placere!La inot nu prea a vrut dar a invatat , totusi, sa se descurce singur intr-o piscina!De multe ori aceste incercari inseamna preocupare pt copil si dorinta de a-i darui sanse de a acumula experiente care sa-l ajute mai tarziu sa aleaga in cunostinta de cauza!Raman tributara ideii de invatare pactica, de acumulare prin incercare si eroare,de exercitatre a unor drepturi ca parinti asupra copiilor dar in folosul si pt dezvoltarea personalitatii lor!
  • Utilizator Anonim
    lidia    08.02.2013 - 13:41
    Am trei copii, toți trei înzestrați nativ cu talent muzical. Observând aceasta, am vrut să învețe să cânte la pian. Le-am plătit ore. Nici unul nu a învățat. Acum îmi reproșează că trebuia să-i oblig.
    Ce ți-e și cu rețetele astea!
    Dacă pot lua decizii benefice la vârste atât de mici, de ce nu-i declară adulți la 5-6 ani și apoi să hotărască, dacă știu și pot!
  • Utilizator Anonim
    Georgeta Ruiu    07.02.2013 - 09:48
    Din an in an sunt tot mai dezamagita de copii si de parinti . Dintr-o grupa de 25 de copii, numai 9 copii beneficiaza de atentia unui si/sau a ambilor parinti, restul sunt lasati in grija bunicilor , a bonelor( niste femei care iau niste bani ca stau pur si simplu cu copilul pana vine unul din parinti sau bunicul)Dorintele copiilor sunt indeplinite orbeste de catre parinti ,in sensul ca il inscrie la tot felul de cursuri, ca asa vrea copilul sau d-na sau asa merge si copilul vecinilor,prietenilor NICIUN PARINTE NU TINE SEAMA DE NEVOILE , DE INTERESELE COPILULUI,actioneaza cu un orgoliu de nedescris, nu face nimic pentru a consolida ceea ce dobaneste copilul la aceste cursuri, asteapta sa obtina diplome ,premii ptr, ca el plateste sa faca om din el!iI cumpara tot felul de jucarii care nu au o influenta educativa. Copiii nu stiu sa se joace, construiesc arme sofisticate, fac raliuri periculoase cu masinutele, utilizezza un vocabular urat iar parintii au si gasit vinovati ptr. acest comportament: copiii de la bloc, de la clasa, de pe strada,etc.Desi suntem beneficiarii multor surse informationale, programe si proiecte educationale prin care scoala si partenerii ei furnizeza educatie parintilor,acestia nu au timp sa participe ,ori sunt inactivi , nu stiu ce sa raspunda, , nu colaboreaza , se abtin sa fie sinceri , incearca sa dea vina pe unul sau altul din membrii familiei pentru esecul copilului.De ce s-a ajuns aici?,, Incepeti prin a va cunoaste mai bine copiii,caci cu siguranta nu-i cunoasteti deloc, stimati parinti!"
  • Utilizator Anonim
    oana    07.02.2013 - 09:37
    Sunt frumoase si la obiect aceste lectii, creeaza o scoala virtuala a parintilor, pe care eu in calitate de fost cadru didactic si parinte le gasesc foarte utile. Intr-adevar, se prezinta concepte ideale, insa ideea care se desprinde e ca parintele si copilul trebuie sa fie parteneri in educatie, si nu unul subiectul sau "victima" celuilalt (si parintii din pacate sunt de multe ori victima copilului, asa cum a subliniat mai sus atat de clar Elena). multumesc pentru aceasta lista cu caracter preventiv.
  • Utilizator Anonim
    Ana Lugojana    07.02.2013 - 08:50
    Despre ce varsta vorbim aici?
    Aseara am auzit la TV legat de pregatitoare: parerea copilului meu conteaza (!!!!) Pentru Dumnezeu, probabil avea 6-7 ani, tot ceea ce cunostea era gradinita, iar mama lui probabil il va intreba: ia spune puisor, unde vrei sa mergi la scoala (unde e ceva necunoscut si pentru care exista fireasca teama) sau la gradinita !!!!
    Vad foarte des in ziua de azi cum parintii isi deleaga catre copii responsabiltatile. Sunt foarte multi parinti cu mental copilaresc, imaturi.
  • Ionescu Gabriela
    Ionescu Gabriela    06.02.2013 - 09:31
    Poate tocmai pargiile rigide ii fac pe copii dificili de la bun inceput...Evident, nu exista copii ideali, la fel cum nu exista nici parinti ideali, dar incercarile parintilor de a-l forta pe copil intr-o anumita directie nu duce decat la revolta copilului si la conflicte..la fel cum si incercarile cadrelor didactice de a face acelasi lucru duc la aceleasi rezultate. Dar e mai usor sa il fortezi/obligi pe copil sa faca un lucru decat sa comunici cu el, se pare... Nu toti copiii invata la toate materiile, nu toti au aceleasi disponibilitati si interese. Asta uita parintii si invatatorii in incercarea disperata de a-i "educa" pe copii dupa acelasi sablon.
  • Utilizator Anonim
    Elena Smeria    05.02.2013 - 18:00
    In acest articol despre contemporana DORINTA A COPILULUI sunt relevate aspecte foarte importante pentru manifestarea libera a copilului, ceea ce nu este rau, atunci cand vorbim despre copilul ideal, cresut si educat de parintele ideal. Aici, parintii sunt invatati sa-si recunoasca greselile si limitele.
    Mi-ar fi placut sa fie puse fata in fata si greselile copilului de astazi -copilul normal, din familia cu parinti care petrec multe ore la serviciu; copilul pe care il cunoaste toata lumea- nu mai este o persoana cu idealuri ce ar putea sa-l motiveze intrinsec pentru a invata, pentru a petrece timpul cu nasul in carti ori la cercul de aeromodele.
    Cu astfel de parinti si copii lucram noi, multe cadre didactice, iar eliminarea "parghiilor" mai rigide de a-i "obliga" pe copii sa faca ceva ce nu le place, se transfera pe nevazute in domeniul curricular, pierzand terenul atat noi cat si parintii in fata DORINTEI COPILULUI de a nu petrece prea mult timp pentru activitatea scolara, doar pentru ca nu-i place.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe