characters characters

Doliul la prescolari

Propus de: Adriana Ternar   |   02 decembrie 2014    |   10945 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

In anumite momente din viata, atat parintii cat si copiii trebuie sa se confrunte cu moartea unor persoane dragi. De multe ori, parintii sunt ingrijorati si isi considera copiii ca fiind prea fragili pentru a se confrunta cu realitatea mortii. Insa comunicarea adevarului ii ajuta pe copii sa distinga intre real si imaginar.

Spre deosebire de adulti, copiii care sufera o pierdere nu isi exprima in mod continuu si intens reactiile emotionale si comportamentale. Cu toate acestea trairile emotionale asociate doliului dureaza de obicei mai mult decat in cazul adultilor, iar faptul ca acestia nu-si exprima emotiile este explicat de capacitatea redusa de exprimare a emotiilor intense.

Ne asteptam la anumite reactii din partea copiilor referitoare la raportarea la moarte. Descrierile urmatoare sunt menite sa ajute in intelegerea reactiilor comune si sa ofere sprijin in adoptarea solutiilor care sa faciliteze adaptarea copiilor la disparitia persoanelor dragi.  




Este util ca parintii:
  • Sa spuna adevarul si raspunda tuturor intrebarilor pe care le formuleaza copiii. Ascunderea adevarului ii face pe copii sa se simta confuzi si incapabili de a solicita ajutorul adultilor
  • Sa fie simpli si directi, dar in acelasi timp afectuosi. Este recomandabil sa fie utilizate cuvinte adecvate cum ar fi moarte, a murit, si nu cuvinte substitute ca „A trecut in nefiinta, doarme.” Copilul poate face asocieri gresite, de exemplu,  oricine doarme, este mort.

Perceptia conceptului de „moarte”: Odata cu achizitionarea limbajului si dezvoltarea abilitatii de invatare, vine si manifestarea interesului fata de lumea inconjuratoare, iar copiii de aceasta varsta adreseaza multe intrebari, repetandu-le deseori. Ei se concentraza pe detaliile mortii si pot, de asemenea, sa personalizeze experienta, putand sa perceapa incorect cauza ca pornind de la ei. Pentru ei, a fi mort poate insemna a trai in circumstante schimbate. Astfel, desi copilul a vazut ca cineva a fost ingropat, el poate fi preocupat de exemplu, de faptul ca acelei persoane ii poate fi foame.
La aceasta varsta, moartea este echivalata cu pedeapsa pentru un comportament nepotrivit. Dar este totodata vazuta ca reversibila - cand se joaca de-a „hotii si vardistii”, daca cineva este impuscat, simpla ridicare il face viu din nou.

Copiii de aceasta varsta sunt capabili sa traiasca tristete, furie, teama si ingrijorare si sa-si comunice aceste sentimente prin: istericale, lupta, plans, nevoie crescuta de atentie chiar si prin „agatare” de persoane straine; regresie la comportamente inferioare: cosmare, enurezis nocturn, sugerea degetului; gandire magica: ideea ca persoana va reaparea; comportament si gandire ca si cum persoana este inca vie.
 

 
Cum sa le fim alaturi:
  • Pastreaza structuri si rutine normale ori de cate ori este posibil. Copiii au nevoie de siguranta mai mult ca oricand, au nevoie sa stie ca aceasta schimbare nu echivaleaza cu neglijarea lor.
  • Ofera copilului oportunitatea de a se juca, de a desena, astfel copilul poate exprima mai usor durerea pe care o simte.
  • Unii copii se tem de faptul ca vor uita persoana decedata, din aceasta cauza e util sa le oferim un obiect ce sa le reaminteasca de persoana iubita si de ce activitati au realizat impreuna: o poza, un obiect ce apartinea persoanei respective, etc.
  • Incurajeaza copilul in confectionarea unei papusi care sa le reprezinte personalitatea. Apoi, explica-i  cum papusile pot sa ii ajute in anumite momente dificile: sa ii asculte cand nimeni altcineva nu este disponibil, sa-i acompanieze cand se simt singuri sau sa spuna parintelui in locul copilului ceva ce este dificil de spus cu voce tare.
  • Unii copii se pot simti vinovati pentru decesul unei persoane dragi. Deoarece prescolarii inteleg moartea ca fiind consecinta unei actiuni indezirabile, ei pot considera ca daca au primit o asemenea pedeapsa (abandonarea de catre persoana draga), inseamna ca au comis un lucru deosebit de grav. Incurajeaza copilul sa vorbeasca si sa puna intrebari pentru a afla modul in care copilul gandeste si simte cu privire la pierderea survenita. Explica-i faptul ca nu  el este de vina.
  • Prescolarii au dificultati in recunoasterea si verbalizarea propriilor trairi interne. Pentru a-l ajuta, poti aseza copilul pe un ziar si sa realizati conturul sau. Spune-i copilului ca desenul il reprezinta pe el si intreaba-l apoi unde simte disconfort sau durere. In acest fel cresti gradul de constientizare a copilului asupra propriilor stari si afli informatii despre ceea ce se intampla in interiorul copilului.
  • Incearca sa iti exprimi sentimentele si sa le explici pentru a oferi un model copilului si pentru a-l ajuta sa-si inteleaga propriile emotii. Daca iti negi sentimentele, ii vei da de inteles copilului ca nu e normal sa ne simtim tristi. Scopul nostru e sa le oferim speranta ca durerea se va estompa.

Copilul tau a trecut printr-o asemenea experienta? Cum crezi ca il poti ajuta pe copil sa inteleaga aspectele dureroase ale realitatii?


Adriana Ternar, psiholog
Satu Mare

Despre autoare:

“Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din Cluj.
Sunt psiholog si fericita mamica a unui baietel. Lucrez cu copii si tineri si ma motiveaza dorinta de a crea tinerilor acele conditii care sa-i ajute sa-si descopere adevaratele valori si talente!“

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Valentina Cretan
    Valentina Cretan    02.12.2009 - 16:02
    Am facut un comentariu pentru o situatie asemanatoare in cazul articolului "A venit vremea sa ne mutam".
    Sunt de acord ca trebuie sa i se explice copilului simplu, dar clar, cand trece prin astfel de momente. El are nevoie de afectiune, echilibru in rutina zilnica si de mult dialog, trebuie facut sa vorbesca, vorbind mereu cu el.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe