characters characters

Disciplina fara pedepse

Cum poti schimba comportamentul copilului fara pedepse

Propus de: SuntParinte.ro   |   21 aprilie 2016    |   2847 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

disciplina fara pedepseSa spunem ca ai o problema cu copilul. Poate ca ii loveste pe ceilalti frati sau refuza sa se incalte, tocmai cand ceasul iti arata ca sunteti in intarziere. Cea mai rapida metoda de a grabi lucrurile e o pedeapsa ori o amenintare, nu-i asa? Alan Kazdin, director al centrului Yale de parenting, atrage atentia parintilor asupra faptului ca pedeapsa nu este utila.

Potrivit lui Alan Kazdin, pedepsele nu schimba comportamentul copilului. Preferabil este sa incurajezi acele comportamente ale copilului pe care doresti sa le aiba, pana cand cele negative vor disparea.

„Modul in care ne tratam copiii conteaza foarte mult. Copiii invata prin imitatie. Aceasta are un impact important asupra lor, iar parintii nu folosesc aceasta resursa in mod constructiv. Asa cum ne comportam noi cu ei, asa se vor comporta ei atat in copilarie, cat si ca adulti. De exemplu, daca un parinte este sarcastic cu copilul lui, acesta va fi sarcastic cu colegii si prietenii sai. Cu cat un copil e mai des pedepsit sau batut de parinti, cu atat mai mult se va comporta similar cu ceilalti.” sustine Kazdin.

In plus: „Nu trebuie sa uitam ca din punct de vedere evolutionist, creierul nostru este setat sa reactioneze foarte puternic la stimulii negativi. Astfel ca, desi copilul nostru face zece lucruri frumoase si al unsprezecelea gresit, ne vom concentra toata atentia asupra celui gresit.”, sustine Kazdin.

Solutia acestuia pentru a disciplina fara a pedepsi se concentreaza pe trei lucruri de care ai nevoie pentru a schimba un comportament:

1. Ce se intampla inainte de comportamentul nedorit

Poti preveni comportamentele dificile ale copiilor oferandu-i instructiuni pe un ton cald si calm si oferindu-i posibilitatea de a alege.

A da impresia copilului ca poate sa aleaga inseamna a-i arata ca esti dispus sa negociezi si esti suficient de compliant.

2. Cum schimbi comportamentul nedorit

Una dintre modalitatile prin care poti sa il ajuti pe copil sa isi schimbe comportamentul este sa ii dai ocazia sa exerseze comportamentul dorit. Pentru copiii mici, care fac crize de furie foarte intense, Alan Kazdin propune „jocul crizelor de furie”. Cum folosesti acest joc? Spune-i copilului „Ne vom juca un joc in care eu iti spun ca nu ai voie sa faci ceva, desi ai voie de fapt, iar tu te prefaci ca ai o criza de nervi. Dar o sa ai o criza de nervi in care nu te arunci pe jos si nu lovesti pe nimeni.”. Dupa ce copilul termina „criza de nervi”, il poti lauda pentru reusita si poti sa il intrebi daca mai poate repeta aceasta performanta o data. Este foarte important ca tu, ca parinte, sa fii calm si afectuos si sa abordezi situatia ca pe o joaca.

Experienta anterioara cu alti parinti care au procedat astfel a aratat ca daca parintii joaca acest joc cu copiii lor o data la cateva zile timp de cateva saptamani, crizele de furie adevarate sunt mai putin intense si comportamentele violente ale copiilor dispar.

Poti aplica aceeasi tehnica si pentru alte probleme de comportamente pe care le are copilul tau. De exemplu, daca loveste sau impinge alti copii in parc, puteti exersa acasa comportamentele adecvate, prefacandu-te ca tu esti un copil din parc.

O alta modalitate de a schimba comportamentul copilului este sa incurajezi comportamentele pozitive. De exemplu, daca ai un copil care obisnuieste sa iti vorbeasca urat, profita de momentele de liniste si armonie care apar intre voi si arata-i ca le apreciezi. De exemplu, ii poti spune ca iti place sa luati masa impreuna sau sa gatiti impreuna. Daca repeti acest comportament de cate ori ai ocazia, adolescentul tau va prelua la randul lui aceasta atitudine.

Alan Kazdin explica de ce functioneaza aceasta strategie: atunci cand parintii apeleaza la pedepse, amenintari sau violenta verbala pentru comportamentele problematice ale copiilor, acestia ii vor evita pe parinti si in plus, vor invata comportamente negative prin imitatie.

3. Ce faci dupa ce s-a schimbat comportamentul

Pentru ca schimbarea sa devina permanenta, este important sa iti exprimi aprecierea fata de copil atunci cand are comportamentele dorite.

„Parintii sunt foarte frustrati pentru ca se gandesc ca nu au instrumente eficiente pentru a disciplina asa ca folosesc puterea. Puterea insa face ca lucrurile sa devina si mai rele. Trebuie sa ii invatam pe parinti sa nu isi schimbe copiii. Ei trebuie sa se schimbe pe ei insisi pentru a-i schimba pe copii”, mai adauga Kazdin.


*Sursa foto: nenetus, FreeDigitalPhotos.net

Comentează:
8 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    Andrada    17.06.2016 - 09:51
    Eu o sa incerc tot ce am citit sa vad daca da rezultate
  • Fără foto
    Irina Iuliana    10.05.2016 - 15:17
    Exceptional articol! Eu asa mi-am crescut ambii copii! Si sunt exceptionali! Mai fac si prostii ca doar sunt copii! Normal. Copiii mei nu au pus mana pe prize, chibrituri, fier de calcat pentru ca le explicam cu calm si rabdare totul. Asta le lipseste din pacate parintilor din ziua de astazi. Sunt obisnuiti cu pedepsele si bataile si nu mai acorda copiilor atentie. Sunt parinti frustrati care isi varsa toti nervii pe copii. Am mai avut si eu momente in care imi venea sa ii bat dar am stiut sa ma controlez si sa fac lucrurile sa mearga intre noi. Am citit mult despre inteligenta emotionala, despre dezvoltare personala si atunci dezvoltandu-ma eu se dezvolta si ei. Daca vrei sa fi un parinte bun faci sacrificii, nu numai sa aiba mancare si acoperis deasupra capului si apoi sa te apuci sa ii strigi cate ai facut tu pentru ei, ci sa stai nopti intregi sa citesti cum sa iti controlezi emotiile si sa devii mai bun din toate punctele de vedere!
    Va multumesc pentru ca existati!
  • mihaidraghici
    mihaidraghici    27.04.2016 - 17:40
    Ce sa mai spun? Ca sa inchidem discutia, cred ca ati merita un copil ca in filmul recent vazut la TV "Denis pericol public". M-am distrat si eu vazand ce facea copilul, dar dupa aceea mi-am dat seama ca de fapt copilul se juca, fara a realiza raul facut de jocul lui, desi i se explica cu blandete ce nu e bine sa faca. Sustinatorii articolului ar trebui sa fie fericiti cu un astfel de copil. Eu nu.
  • Clara Popescu
    Clara Popescu    27.04.2016 - 14:26
    Desigur ca e o alegere personala cum ne crestem copiii si poate ca aceasta polemica nici nu are sens sau rost de fapt. Nu o sa conving pe nimeni ca un copil NU este un pericol public, menit sa fie tinut in frau de parinti pana la 18 ani. Dar in argumente de acest fel: „dar daca...” vad mai degraba anxietatea parintelui decat logica sau rationament. Daca gandim in acest fel tot timpul, ajungem sa il pedepsim preventiv, pentru toate relele pe care le poate face. Caz in care, ma gandesc, e posibil chiar sa dea foc la casa, din disperare sau furie :).
  • Clara Popescu
    Clara Popescu    27.04.2016 - 14:25
    Am impresia ca plecam in aceasta discutie de la concluzie :)) Se pare ca avem de-a face cu un copil foarte hotarat sa dea foc la casa si atunci, nu-i asa, parintele e bine sa ia cea mai eficienta masura ca sa il opreasca, iar aceasta masura este pedeapsa. Eu daca as avea un copil care nu intelege ca e periculos jocul cu focul, as lua alte masuri: nu i-as lasa chibriturile la indemana, nu l-as lasa sa se joace nesupravegheat, l-as ajuta sa gaseasca alte preocupari decat jocul cu focul, iar daca este suficient de mare incat sa inteleaga cum functioneaza focul, as cauta mai multe surse de informatie care sa il convinga ca nu e ok sa se joace cu focul.
  • mihaidraghici
    mihaidraghici    27.04.2016 - 12:36
    Nu vreau sa dezvolt aici o polemica, dar as fi curios cam ce ati face dupa ce i-ati explicat riscurile jocului cu focul si copilul va da totusi foc la casa. O sa-l abordati cu blandete si o sa-i spuneti: vezi mama ca nu e bine sa te joci cu focul? Ia sa vedem acum unde o sa dormim la noapte, daca n-ai vrut s-o asculti pe mamica. Nu cumva o sa regretati ca nu i-ati aplicat o corectie cand l-ati prins prima oara?
  • Clara Popescu
    Clara Popescu    27.04.2016 - 11:07
    Iar daca il pui la colt si ii dai doua palme, sigur-sigur nu iti da foc la casa? Nu e mai simplu sa nu ii pui la indemana chibriturile daca e prea mic sa inteleaga ca e periculos sa se joace cu ele? Si e preferabil sa muncesti si pentru ca munca iti aduce implinire, nu pentru ca iti e frica de somaj. Dar daca am fost crescuti cu frica si pedepse, desigur ca vom creste propriii copii la fel. Din pacate.
  • mihaidraghici
    mihaidraghici    27.04.2016 - 08:52
    Multe prostii am auzit, dar chestia asta le cam pune capac. Adica situatia se prezinta cam asa: eu ii explic cu blandete copilului ca nu trebuie sa se joace cu chibriturile, explicandu-i consecintele posibile, iar el imi da foc la casa. Sau poate trebuia sa ne jucam cu chibriturile impreuna? De unde ideea ca amenintand copilul, ii afectam personalitatea? Adica pe viitor, cand va fi amenitat cu somajul, el ce ar trebui sa faca? Eu cred ca n-ar trebui sa ne uitam mereu in gura psihologilor, pentru simplul motiv ca nu sunt ei depozitarii adevarului absolut.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe