characters characters

Cum il inveti pe copil despre increderea in sine – Povestea „Liliacul se joaca cu mingea”

Propus de: SuntParinte.ro   |   25 noiembrie 2013    |   9515 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

povestea
Increderea in sine
este unul dintre cele mai pretioase cadouri pe care le avem alaturi de noi in viata. Este important pentru copii sa o deprinda inca de la varste fragede. Copiii se intorc adesea spre eroii preferati cand vine vorba sa isi exprime anumite valori, trasaturi de caracter, principii.
Asadar, folositi-va de eroii din povesti pentru a-i invata pe cei mici despre increderea in sine.

Azi, impreuna cu prietenii nostri de la CopiiiSpunPovesti, iti propunem o poveste care ii ajuta pe copii sa inteleaga mai bine ce inseamna increderea in fortele proprii.

Povestea „Liliacul se joaca cu mingea”

„Demult, nimeni nu stia daca liliecii sunt pasari sau animale. Iata cum povestesc indienii din tribul Creek ca s-a stabilit in ce categorie se incadreaza liliecii.
Intr-o zi, pasarile au invitat animalele la un joc cu mingea. Cand jocul era gata sa inceapa, a venit si liliacul. Dorea si el sa se joace. S-a dus mai intai la animale si le-a intrebat:
—Pot sa joc si eu in echipa voastra?
—Nu poti sa joci in echipa noastra, fiindca ai aripi, i-a raspuns leul, conducatorul animalelor.


Atunci liliacul a zburat la pasari:
—Pot sa joc si eu in echipa voastra?
—Nu poti sa joci in echipa noastra, fiindca ai blana si dinti, i-a raspuns vulturul, conducatorul pasarilor.


Dar liliacul nu a renuntat. A zburat inapoi la animale.
—Va rog, lasati-ma sa joc in echipa voastra. Uitati-va, am dinti si blana. Sunt un animal.
Leul nu era convins de asta, dar i-a placut perseverenta micutului liliac.
—In regula, poti sa faci parte din echipa noastra. Dar stai jos pe banca de rezerve, pentru ca esti prea mic sa intri pe teren.


Liliacul s-a asezat, fericit ca macar facea parte din echipa. Jocul a inceput. Nu a trecut mult si liliacul si-a dat seama ca pasarile vor castiga cu usurinta. De fiecare data cand mingea era aruncata in sus, una dintre pasari zbura si o prindea. Mingea era mereu prea sus pentru animale.
Liliacul a implorat leul sa-l lase si pe el sa joace, dar acesta i-a spus:
—Esti prea mic ca sa joci. Daca intri pe teren, o sa fii strivit de animalele mai mari.


In clipa urmatoare, mingea a fost din nou aruncata sus in aer. Atunci, liliacul nu a mai putut rezista. Si-a luat zborul dupa minge cat de repede a putut. Iute ca fulgerul, a prins mingea inainte s-o atinga vulturul.
Leul a fost atat de impresionat, incat i-a dat voie liliacului sa stea pe teren tot restul jocului. Liliacul a devenit cel mai bun jucator din joc. Era atat de mic si atat de iute, incat prindea mereu mingea inaintea pasarilor. In cele din urma, datorita lui, animalele au castigat competitia.


Cand jocul s-a terminat, toate animalele s-au adunat in jurul liliacului si l-au laudat.
—Ai facut o treaba minunata a spus leul. Chiar daca ai aripi, ai si blana si dinti. Deci, esti un animal.
Si de atunci, liliacul face parte din randul animalelor.”


Poveste din Statele Unite, din folclorul tribului de indieni Creek

Tu ce povesti ai spus copilului, povesti care ai simtit ca au avut un impact asupra lui?


Iti propunem in continuare si alte povesti si afla cum il poti invata pe copil sa devina un bun povestitor:
Printesa-sobolan – povestea care ii invata pe copii sa fie ei insisi
Cum il inveti pe copil despre echilibrul emotional – Povestea japoneza „Campurile de orez in flacari”
Cum sa-ti ajuti copilul sa spuna o poveste ca un adevarat povestitor
De ce este util pentru copii sa invete sa spuna povesti


*Sursa foto: Freepik.com

Comentează:
6 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Preda Elena    02.01.2014 - 08:02
    Toate povestile sunt frumoase daca avem ce invata din ele.Daca noi oamenii mari cream conflicte in jurul unor astfel de povesti, cum putem avea pretentii la niste prichindei sa gandeasca pozitiv, sa gaseasca in esenta povestii morala cea mai buna pentru un drum frumos in viata,cu incredere in sine si siguranta?
    Haide-ti sa fim un exemplu pentru copiii nostrii pentru un viitor mai bun fiindca acest viitor ni-l pregatim singuri prin educatia data copiilor nostrii.LA MULTI ANI!
  • Florentina Popa
    Florentina Popa    06.12.2013 - 10:04
    Sunt de acord cu dna Camelia!
    O mica observatie legata de virgula, extrasa din "Reguli de scriere în editoarele de text"
    - Cuvintele vor fi separate de un spațiu și numai unul;
    - Semnele de punctuație (punct, două puncte, semnul exclamării, semnul întrebării,puncte de suspensie) se scriu lipite de cuvântul care le precede (fără spațiu în stânga lor);
    - După semnele de punctuație se pune întotdeauna un spațiu, desigur, dacă nu sunt la sfârșitul propoziției;
    Sarbatori fericite tuturor!
  • Utilizator Anonim
    Florina    05.12.2013 - 19:01
    o porcarie
  • Utilizator Anonim
    emy    05.12.2013 - 14:58
    Din fericire, copiii au mai multa flexibilitate in gandire si suficienta imaginatie incat sa nu ceara povestilor sa fie tot timpul logice sau in conformitate cu realitatea. Pana la urma, de-asta se numesc povesti, nu?:) Probabil acesta este si motivul pentru care copiilor le plac povestile: pentru ca sunt imprevizibile, pentru ca orice e posibil si pentru ca regulile sau limitarile din viata de zi cu zi sunt depasite. Asadar, poate putem invata de la cei mici sa privim mai relaxat povestile si sa ne bucuram de ele:).
  • Utilizator Anonim
    Camelia    03.12.2013 - 20:36
    Sigur nu credeți în Moș Crăciun sau în zânele din povești, domnule Iovan Valeriu ! Folosiți multe negații, de unde deducem că sunteți o persoană frustrată, deci, cu siguranță v-ar fi prins bine să fi fost din nou copil și să vi se citească această poveste ! Din experiența mea de 16 ani în învățământul preșcolar, am constatat că e mai important pentru copii mesajul și conținutul etic-moral pe care vrea să-l transmită o poveste, nicidecum detalii mărunte și nesemnificative (le cunosc de la vârste mici), pe care doar adulții le observă, deci critică. Un singur lucru vreau să mai spun, cu permisiunea dumneavoastră: înainte de virgulă se pune pauză (blanc), iar în limba română adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul (”mingea folosite”) ! Îmi cer scuze pentru ghilimelele englezești, le-am pierdut prin laptop pe cele românești. Doamne-ajută !
  • Utilizator Anonim
    Iovan Valeriu    27.11.2013 - 17:55
    Autorul nu respectă limba Română nefolosind diacritici. Nu stăpânește limba didactică: chiar în titlu are o cacofonie nepermisă pentru că poate fi evitată: liliacul joacă mingea. Povestea este trasă de păr, pentru că liliacul este ai rapid decât șoarecii,nu și decât păsările. În plus, nu a dovedit nimeni superioritatea mamiferelor față de păsări.
    Încrederea copiilor în propria capacitate nu este dezvoltată prin încurajarea gesturilor spontane, mai ales că un copil nu are un sistem de decizie construit: mingea folosite de animalele mari nu poate fi manipulată de animalele mici. Leul nu ar fi fost plăcut impresionat de gestul liliacului pentru că liliacul nu făcea parte din echipă și arbitrul ar fi sancționat echipa animalelor pentru folosirea unui jucător neînscris pe foaia de arbitraj.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe