Cum sa-ti ajuti copilul sa spuna o poveste ca un adevarat povestitor
De multe ori, cand un copil are o poveste preferata, abia asteapta sa o spuna si altora. Incurajeaza-l sa o povesteasca in fata familiei sau a prietenilor. Seara in jurul mesei, la petreceri, in masina sau in vacanta, creeaza momente speciale in care fiecare sa spuna o poveste – povesti personale, povesti din folclor sau povesti literare.
Pentru a-l ajuta sa spuna povestea cat mai bine, ofera-i cateva sugestii care sa-l ajute sa aduca la viata continutul unei povesti; un povestitor este ca un mester cu multe unelte la indemana: vocea, expresia fetei, gesturile sau contactul vizual. Arata-i-le si lasa-l pe el sa le aleaga pe cele mai potrivite!
Vocea
1. Demonstreaza-i ce inseamna sa vorbesti expresiv – spune in mod expresiv cateva din replicile povestii. Incurajeaza-l ca intotdeauna sa vorbeasca tare, clar si suficient de rar astfel incat sa fie inteles de catre ascultatori.
2. Explica-i cum sa-si modifice volumul, viteza si ritmul vocii pentru a sugera diverse stari de spirit. De exemplu: daca un personaj il fugareste pe un altul, sa vorbeasca repede. Daca un personaj este foarte obosit, sa vorbeasca rar. Daca personajele sunt furioase, sa vorbeasca tare. Daca sunt speriate, sa vorbeasca incet. De asemenea, poate folosi voci diferite pentru a intruchipa personaje diferite. Lupul sau monstrul pot avea de-a lungul intregii povesti o voce foarte groasa si un pic ragusita, iar un soricel sau un iepuras pot avea de-a lungul intregii povesti o voce foarte subtire.
3. Copiii tind sa se fereasca de pauzele intentionate. Arata-i ca, spre exemplu, o pauza de cateva secunde, in anumite momente, poate crea un sentiment de anticipare: ex. „Baiatul a deschis cufarul si in cufar era....o comoara”!
4. Arata-i cum poate sublinia anumite cuvinte pentru a le evidentia: ex. „Afara era ingrozitor de frig”!
Cu cat se concentreaza mai mult pe tonul vocii, cu atat va fi si expresia fetei mai potrivita. Dar indiferent de vocea pe care doreste sa o folosesca, aceasta ar trebui pastrata pentru respectivul personaj pana la sfarsitul povestii, pentru a nu crea confuzie in randul ascultatorilor.
Gesturile
Copiii trebuie sa inteleaga ca gesturile sunt acele miscari ale corpului care ii ajuta sa exprime sau sa sublinieze un aspect al povestii. Gesturile trebuie alese cu grija.
1. Gesturile ii ajuta pe ascultatori sa vada povestea in mintea lor, nu sa-l scoata in evidenta pe povestitor. In cazul in care copilul nu poate explica semnificatia unui gest in contextul povestii, acesta trebuie eliminat.
2. Majoritatea gesturilor trebuie facute de la talie in sus, pentru a fi vizibile. De exemplu, pentru a sugera ca ingenuncheaza, e mai bine doar sa se ghemuiasca putin decat sa se aseze in genunchi. Daca o broscuta topaie, povestitorul nu ar trebui sa se lase pe vine si sa inceapa sa topaie prin incapere – desi, la inceput, copii au tendinta sa faca exact acest lucru.
3. Este recomandat ca povestitorul sa nu se miste prea mult din loc; el nu ar trebui sa faca prea multa risipa de energie pentru a nu muta atentia asculatorilor de la poveste la povestitor. Daca trebuie sa sugereze de exemplu ca un personaj alearga, va face cateva miscari foarte usoare de alergare pe loc.
Contactul vizual
La inceput, copiilor le este greu sa interactioneze cu ascultatorii sau sa-i priveasca in ochi.
1. Spune-le ca atunci cand se uita in ochii ascultatorilor, acestia isi vor imagina mai usor ca sunt in poveste alaturi de povestitor.
2. Pe de alta parte, cateodata, se pot preface ca „vad” un obiect sau personaj. Se pot „uita” in palma la un obiect imaginar sau se pot „uita” peste public la un monstru imens. Cand povestitorul se uita ca si cum ar fi vazut ceva, ii va fi si publicului mai usor sa-si imagineze acel ceva.
3. Cand interpreteaza mai multe personaje, povestitorul se poate preface ca e un personaj si se poate adresa publicului ca si cum acesta din urma ar fi alt personaj.
4. In timp, e important sa invete sa-si mute privirea de la un ascultator la altul si nu sa se concentreze asupra unei singure persoane.
Ce se intampla cand uita un fragment din poveste?
Celor mai multi copii le este teama fie ca vor face o greseala, fie ca vor uita ce urmeaza. Poti sa le explici copiilor ca:
1. Nu trebuie ca totul sa fie perfect. E normal sa mai incurce ici si colo cate un cuvant.
2. Ascultatorii nu stiu povestea si probabil nici nu vor observa greseala. Iar daca o observa, o vor uita cu siguranta in scurt timp.
3. Daca uita ceva, trebuie sa ramana calmi si sa se gandeasca la ultimul lucru pe care l-au spus. Daca au uitat un detaliu, pot inventa ceva din imaginatie, chiar in timp ce spun povestea.
Ascultatorii isi doresc, la fel de mult ca povestitorul, sa se distreze, sa se simta bine si sa se cufunde in poveste.
Si poate cel mai important lucru: fiecare povestitor are propriul stil de a spune o poveste. Nu exista un singur mod - modul „corect”. Chiar si aceeasi poveste nu va fi spusa niciodata de doua ori la fel.
Cele de mai sus sunt doar sugestii. Exista povestitori extraordinari care tind sa nu foloseasca gesturi sau voci si la care povestea si actul povestirii raman extraordinar de captivante. Important este ca povestitorul sa se simta bine in pielea lui si sa comunice cu ascultatorii.
Creeaza-i copilului tau oportunitatea de a spune povesti. Spuneti-le impreuna! Bucurati-va de aceasta activitate veche de cand lumea si nedrept data la o parte in vremurile de azi.Copilul tau va spune povesti?
| Autor: CopiiiSpunPovesti.ro Copiii spun povești este primul proiect al Asociației explorerKid adresat copiilor, parintilor, profesorilor si bibliotecarilor, prin care promovam spusul si cititul povestilor de catre copii ca mijloc esential de educatie timpurie. |
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Obiceiuri care incurajeaza lectura in familieCum poti incuraja lectura in familie, mai ales in randul copiilor? Iata cateva obiceiuri care te pot ajuta sa aduci lectura in programul de zi cu zi al familiei tale.
-
Copiii care asculta povesti pot avea un nou an scolar mai bun 1Povestile, citite sau ascultate de catre copii, aduc numeroase beneficii cognitive, dar si emotionale. Pe termen lung, acestea pot influenta pozitiv felul in care copiii se vor descurca la scoala. Daca vrei sa il ajuti pe copil sa aiba un an scolar mai bun, povestile pot fi un foarte bun punct de pornire. Iata cum si de ce.
-
Ziua Internationala a Alfabetizarii. Cum cresti un cititorAlfabetizarea incepe, desigur, acasa. Iata cum poti sa il ajuti pe copil sa invete mai usor sa citeasca si sa inteleaga ce citeste.
Adauga tu primul comentariu: