Cu copiii pe munte
Anul acesta ne-am hotarat ad-hoc sa mergem cu copiii pe munte. Si intrucat nu am mai fost pana acum si nu prea aveam cele necesare, primul drum l-am facut la magazin. Aveam corturi, cate doua de doua persoane, saltele autogonflabile, saci de dormit, pernute, lanterne frontale, patura, prosopele subtiri care absorb multa apa. Nu aveam si a trebuit sa ne achizitionam: rucsaci, bocanci, sosete pentru bocanci, pelerine de ploaie, butelie primus, oala, tacamuri si canite.
Desi in Bucuresti erau 36 de grade, am luat cu noi multe din lucrurile pe care le luam iarna la ski: pulovere polar, caciuli, camasile de corp si indispensabilii de purtat direct pe piele, bandanele late din polar pentru cap sau gat. Data viitoare voi mai lua si fularele, manusile si sosetele groase de ski, mai ales daca vom merge mai spre toamna sau primavara si vom achizitiona si supra-pantaloni pentru cazul in care ploua.
Separat, am cumparat mancarea dupa criterii mult diferite fata de cele obisnuite: sa ocupe putin spatiu, sa nu fie prea grea, sa nu se sparga, sa nu se strice pe drum, sa poata fi consumata repede si intreaga portie o data si ... sa avem sanse sa ne placa. Am ales paste si supe la plic, conserve de peste, ceai, zacusca, gem, salam uscat, fructe uscate, seminte de floarea soarelui curatate, batoane de cereale, batoane proteice, paine prajita, pliculete de ness, biscuiti, crutoane, ciocolata neagra si glucoza. Ne-ar mai fi prins bine niste pliculete cu miere, dar n-am avut.
Asadar am incarcat totul in masina si am plecat. Prima parte a calatoriei nu era de urcat pe munte cu cortul in spate, ci de stat la camping. Am avut acolo spre surpriza noastra mult mai multe facilitati decat ne-am fi asteptat: fantana cu apa potabila, chiuveta cu apa de spalat, masute si scaunele de lemn, magazie, gratar, priza, toalete, dus cu apa calda, plus un rau in imediata apropiere. Si fiindca nici satul nu era departe, multe mese le-am luat la pensiunile din zona. Pe munte am urcat totusi ,dar putin, o ora dus, o ora intors cu bagaje mici in spate, cat sa ne obisnuim.
A doua parte a calatoriei am vrut sa fie pe munte. Dar planul de acasa nu s-a potrivit cu ursii de la fata locului, din cauza carora nu am avut voie sa campam unde aveam de gand. Asadar, am mers in alta parte, schimband din mers traseul pe care aveam de gand sa-l facem. Ne-am montat corturile destul de tarziu noaptea, lanternele frontale fiind de mare ajutor. Cea de tinut in mana, chiar ca era mai puternica, nu ne-a folosit mai deloc. A doua zi ne-am schimbat iar planurile si in loc sa urcam pe munte, am coborat in pestera. Fiind cu cainele dupa noi, a trebuit sa intram pe rand pentru ca animalele nu aveau voie. Teoretic, pentru ca stapanii de caini mai mici intrau cu ei in brate. Bine ca nu ne-a venit si noua ideea pentru ca pestera era foarte lunga si cu foarte multe scari ... in sus. Desi era luminata, lanternele frontale s-au dovedit iar foarte utile. Precum si hainele noastre groase si rezistente la umezeala, inauntru fiind foarte frig si umed. In concluzie, ne-a placut.
Dupa-masa am montat iar cortul si copiii au plecat cu tatal lor la adus apa si lemne de foc. S-au intors si cu afine, ceea ce ne-a prins foarte bine, desi la pestera mai mancasem zmeura si mure. Fiindca ne venise ideea sa punem cortul dincolo de un rau fata de locul unde parcasem masina, aveam de trecut intruna pe pietre pana in partea cealalta. Ceea ce a dus la alunecarea picioarelor noastre in apa: intai eu, apoi fiu-miu, apoi fiica-mea. Singurul norocos a fost baietelul fiindca era incaltat cu sandale, noi doua eram cu bocanci a caror reclama spunea ca sunt rezistenti la apa, dar fireste, nu cand ea intra pe sus . Astfel, au trebuit uscati ca pe frigarui la focul pe care l-am facut in seara aceea.
Pentru taiat surcelele ne-a prins foarte bine barda recent cumparata pe drum. Ne-a placut la foc si nu ne-a parut rau ca am amanat urcatul pe munte pentru ziua urmatoare, prognoza meteo nefiind una favorabila. Ea s-a adeverit, cu intarziere. A plouat continuu, de la unu noaptea pana la 10 dimineata. Cortul a rezistat, la fel si pelerinele de ploaie, iar micul dejun a fost luat in masina. La 10 a inceput sa se faca frumos si desi la 9 spuneam ca strangem tot si plecam, ne-am schimbat iar planurile si ne-am hotarat macar sa urcam cu telecabina la Babele. Ajunsi sus, pentru ca vremea inca era frumoasa, am si coborat pe jos, macar atat sa facem din tot traseul stabilit initial ce implica urcat 4 ore cu corturile in spate, dormit in cort pe varful muntelui si coborat la fel a doua zi.
Am avut noroc, exact cand am ajuns jos a inceput iar sa tune, sa fulgere si dupa ce am pornit masina sa ploua destul de tare. Atat de tare ca atunci cand am ajuns la pranz la pensiunea unde aveam de gand sa mancam, a trebuit sa mai asteptam in masina un sfert de ora ca sa putem iesi. Deci pana la urma anul acesta ... n-am urcat pe munte. Am testat doar cum ar fi, ca sa ne pregatim mai bine pentru anul viitor!
| Mihaela Zaharia Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare. Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro. |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce poti face in mini-vacanta de august la Ideo Ides cu cel mic?În perioada 11 – 18 august, in Alexandria, la mai putin de 90 de minute de București, are loc editia cu numarul 18 a Ideo Ideis Festivalul de teatru tânar.
-
Programul de somn al copiilor in vacantaSomnul copiilor este esential pentru starea lor de bine, din punct de vedere fizic si emotional. Cu cat se odihnesc mai bine, cu atat copiii se dezvolta mai armonios si se bucura mai mult de fiecare experienta traita
-
Traditii de familie in vacanta de varaVacanta de vara poate fi perioada perfecta pentru a adopta noi traditii de familie. Iata cateva idei.
Adauga tu primul comentariu: