characters characters

Copilul meu e un visator. Este acest lucru o problema?

Propus de: SuntParinte.ro   |   17 mai 2010    |   4906 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Diferentele dintre oamenii sunt destul de usor de observat, indiferent de situatie. Unii sunt mai inalti, altii mai mici, unii sunt mai activi, in timp ce altii mai pasivi. Unora le place sa zambeasca tot timpul si sa fie optimisti, in timp ce categoria opusa pune raul mereu in fata si sunt mai posomorati “de felul lor”. La fel se intampla si cu cei ancorati mereu in realitate si oamenii visatori. Diferentele exista si daca ne coboram privirea printre copii.
 
 
 
 
Iata cateva caracteristici ale copilului visator:
  • Chiar daca se implica in mai multe activitati, reactioneaza la fel. Adica este mai tacut, cu privirea “oarecum pierduta in spatiu” si are o atitudine care sugereaza ca gandurile lui nu sunt neaparat legate de realitatea imediata.
  • Uneori pur si simplu sta si se uita pe fereastra, desprins de lumea din jur
  • Isi petrece timpul desenand buline, inimioare, floricele pe ultima pagina a caietului, pe ciorne sau pe colturi de carti
  • Se implica foarte rar in discutii si poate pune cateva intrebari, nu neaparat pentru ca i-ar pasa, ci doar de bun simt
  • Se ofera voluntar sa faca diverse activitati care presupun munca individuala
  • De multe ori, la scoala nu face ceea ce fac si ceilalti colegi
  • Cand ajunge acasa, deschide cartea pentru a se apuca de invatat, iar la cat de concentrat e, ai cu adevarat impresia ca invata, insa nu este neaparat asa. Poate sa stea cateva ore bune cu creionul in mana si cartea in fata ochilor, fara a invata
  • Esueaza sa faca o sarcina ceruta. O obisnuinta pentru cadrul didactic este de a merge si a-i oferi ajutor la sarcina pe care o avea de facut copilul, chiar si dupa ce toti ceilalti au reusit deja sa o termine.
Majoritatea parintilor se ingrijioreaza ca asta ar putea deveni intr-adevar o problema pentru copiii lor.
 
Faptul ca viseaza cu ochii deschisi nu e o situatie foarte agreata de nimeni, iar functionarea sociala, dar si pe plan profesional peste ani si ani ar putea fi afectata. Profesorii ar putea avea reticenta fata de astfel de copii pentru ca vor fi nevoiti sa predea aceeasi lectie de doua ori.
 
Iata o serie de solutii pe care le poti adopta:
1. Asigura-te in primul rand ca stima de sine a copilului tau nu este foarte scazuta. De exemplu, foloseste intrebari de genul: cum te simti? De ce nu vrei sa iesi in oras cu colegii tai? Cu cine te intelegi cel mai bine de la scoala? De ce nu ii trimiti un mesaj copilului din vecini pentru a iesi afara? Toate aceste raspunsuri iti vor spune cum anume gandeste lucrurile si cum se vede pe el. Un copil cu stima de sine va spune ca nu merita sa mearga afara cu nimeni, ca nimeni nu vrea sa se joace cu el, ca i se pare mai interesant sa stea singur, ca nu exista prieteni adevarati etc.

2. Verifica daca “visarea cu ochii deschisi” nu se datoreaza unei conditii fizice. De exemplu s-ar putea sa se simta rau, sa il doara ceva ori sa nu fie suficient de bine odihnit. Daca acestea sunt cauzele principale, atunci ia masurile necesare pentru a le rezolva.

3. Invata-l sa-si formeze prieteni noi. Daca e indreptat mai mult pe latura artistic poti sa-l dai la un club de arte plastice sau o organizatie in care pe langa faptul ca va invata lucruri noi, va lega si prietenii. Organizeaza o iesire la aer proaspat, la padurea din apropiere impreuna cu mai multi colegi de clasa ai copilului tau. Vorbeste cu cadrul didactic pentru a te ajuta si el in aceasta situatie. El poate favoriza interactiunea prin activitati de grup pe care sa le propuna la clasa.

4. Felicita-l si recompenseaza-l de fiecare data cand face un lucru bun. Asta inseamna ca poti sa-i aduci la cunostinta ca l-ai vazut asezandu-si hainele la loc in dulap, ca a curatat cusca catelului, ca si-a dus farfuria in chiuveta etc. Lucrurile marunte sunt cele care ii ofera satisfactie, cu atat mai mult daca e si recompensat pentru ele.

5. Aminteste-ti ca astfel de copii se asteapta numai la esec in urma oricarei activitati in care s-ar implica. Astfel ca vor evita sa participe. Rolul tau ca parinte sau cadru didactic este tocmai de a-l expune la situatii de acest gen. Chiar daca ii este frica pentru ca s-ar putea sa greseasca, se va intampla destul de rar asta. Si atunci va invata ca poate sa faca o activitate si sa se implice pentru ca nu va gresi intotdeauna.

6. Incearca sa nu-l certi sau “sa-l iei tare” pentru ca este un visator, iar tu ca parinte ai niste standarde mult mai ridicate, asteptari mai mari de la el. Nu-l blama. Incet, lucrurile se vor schimba, insa o atitudine dura, la unii ar putea functiona, in timp ce la altii ar duce la efecte negative.

7. Formeaza-ti cateva scopuri in educatia pe care o oferi copilului.
Un prim scop ar fi sa-l implici in activitati extrem de simple si sa-l recompensezi pentru asta. Apoi sa gasesti domeniile pentru care este interesat si in care i-ar placea sa se implice. Cu pasi mici se poate ajunge la rezultate mari.

8. Daca il vezi ca sta “si pierde timpul”, intreaba-l ce face, dupa care lasa-l sa-ti dea raspunsul. Daca se plictiseste sau se gandeste, atunci intreaba-l ce ar putea face ca sa schimbe aceasta situatie. Singur va da raspunsul si iti va oferi si tie modalitati prin care sa stii ce il poate scoate din starea in care se afla.


Recomandarile tale
Daca situatia nu se remediaza in timp, ai impresia ca orice ai incerca, nimic nu functioneaza, atunci poate ar fi indicat sa ceri ajutorul unui specialist.
Ai intampinat astfel de probleme cu copilul tau. Daca da, ce modalitati ai gasit care sa functioneze si sa schimbe lucrurile? Asteptam raspunsurile tale.

Comentează:
7 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    IoanaCaciula    21.02.2011 - 23:03
    Draga Elena,

    Aceasta stare de visare permanenta la varsta pubertatii poate fi interpretata in mai multe moduri. Copilul tau poate fi foarte creativ si isi creeaza un univers al sau in care isi poate desfasura in voie fantezia. Insa poate fi vorba si despre o stare de apatie generalizata, sau una in care contactul cu realitatea devine minimal, ceea ce presupune o monitorizare si un sprijin din partea unui specialist. Faptul ca starea lui te ingrijoreaza mie imi spune ca este cazul sa va adresati unui psiholog care sa il evalueze si sa poata stabili despre ce anume este vorba. Este insa important sprijinul tau si un contact cat mai bun al copilului cu ceea ce se intampla in jurul sau: comunica mult cu el, incurajeaza-i relatiile de prietenie si socializarea, la fel ca si activitatile in afara casei.
  • Utilizator Anonim
    Elena    21.02.2011 - 13:24
    Buna, sunt o mamica foarte ingrojorata de baiatul ei de 13 ani, care este foarte visator. Am incercat si cu binele si cu raul, nu stiu cum sa fa sa-l "trezesc la realitate".
    de exemplu: La masa pana manaca trece o ora, trebuie sa-i zic eu sa mai manance ca ltfel, sta cu privirea pierduta si viseaza.
    Cand scrie tot asa viseaza; cand invata daca nu zice cu voce tare, nimic nu retine - trebuie sa o ia de la capat, in rest el este un copil deosebit, dar nu stiu cum sa procedez cu el, am epuizat toate metodele. Sper sa ma ajutati int-un fel ca sa-l pot schimba.
  • Utilizator Anonim
    Daffy    05.09.2010 - 09:13
    are nevoie doar de iubire..accepta ce face dar in acelasi timp oferai alternative esti parinte e treaba ta in situatia asta sa-ti cresti copilu,u il formezi cat e mic de la voi prima data despre viata etc,dak sunteti 2 parinti tristi care tzipa si se cearta in loc sa poarte o discutie copilu se va satura si de cate ori va auzi tipete si vorbit mai tare k si cum ar fi speriat se inchide usor usor in mintea lui si vorbeste singur cu el,are nevoie de comunicare nu de tipete sau critici,daca e asa el singur se critica foarte des si nu face mai nimic din teama de a fi respins,are nevoie sa rada sa se distreze daca nu poate singur ajutal si dai cateva sfaturi care sa'l puna pe drumu cel bun un club de fotbal ar fi foarte bine acolo nu are cum sa nu se implice sau sa nu lege prietenii si distractie numai zic.
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    24.06.2010 - 21:20
    Poate baiatul tau se confrunta cu o stare de anxietate, care apare atat la scoala, cat si in situatiile de concurs. Cred ca i-ar face bine sa participe la grupuri de dezvoltare personala care presupun activitati artistice (pictura, pentru ca ii place atat de mult), il va ajuta sa isi exprime emotiile si sa se adapteze mai usor la diferite situatii. De asemenea, cred ca l-ar ajuta daca ati apela la un psiholog, pentru a identifica exact ceea ce se intampla si pentru a-l ajuta sa isi gestioneze mai bine emotiile. In orice caz, sugestia mea este sa nu lasati lucrurile asa cum sunt in speranta ca se vor rezolva de la sine, pentru ca aceste dificultati au si solutii care pot fi gasite. Mult succes!
  • stefan liviu
    stefan liviu    24.06.2010 - 13:07
    este activ la scoala si are note foarte bune. invatatoarea crede ca e prea rasfatat. oare?
  • Gabi Alama
    Gabi Alama    24.06.2010 - 10:27
    stefanl, cati ani are baiatul tau? incearca sa vorbesti cu invatatoarea copilului, este important ca ea sa il sprijine, nu sa il respinga. la scoala se descurca bine? poate activitatea de la scoala ii provoaca anxietate, nu este sigur pe el si de aceea nu se simte confortabil. daca nu are prea multi prieteni, ajuta-l sa isi faca unul:)
  • stefan liviu
    stefan liviu    23.06.2010 - 09:02
    ma lovesc de aceasta problema care deocamdata mi se pare fara solutie. copilul se simte in largul lui doar cand picteaza, altfel, desi foarte sociabil, se simte usor abatut, neconfortabil, la scoala, acolo unde intalneste multa violenta, in clasa, acolo unde invatatoarea il considera un neadaptat. orice activitate curenta vrea sa o transpuna ulterior in joc. are emotii la concursuri dar il "fortez" sa mearga.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe