characters characters

Copiii in tabara

Propus de: Mihaela Zaharia   |   11 aprilie 2013    |   4000 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Cand fetita mea era bebelus, am auzit prima data o mamica ce povestea cum si-a trimis fetita in tabara prima data la 4 ani si m-am  mirat foarte tare. In primul rand, nici nu auzisem pana atunci de tabere pentru copii asa mici, in al doilea rand, cum sa-ti trimiti un copil la patru ani singur in tabara?!


*Sursa foto: Flickr.com

Eu stiam doar taberele in care fusesem eu cu colegii de clasa, care se adresau, din cate tin minte, doar elevilor din clasa a V-a in sus. Si chiar si atunci am avut colegi care n-au vrut sa mearga singuri sau parinti care n-au indraznit sa-i lase. Asa ca mi-am spus ca eu nu o sa-mi las copilul la 4 ani in tabara ... niciodata.

Dar cum din cand in cand viata ma invata ca mai bine nu spun niciodata „niciodata”, am avut dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar, nu mi-am trimis copilul in tabara la 4 ani, ci l-am trimis la 5 .  Ca de, toata gradinita mergea in tabara de schi si vroia si ea. Si in tabara si sa schieze. Plus ca a avut voie oficial de la 4 ani, dar atunci inca am rezistat sa nu o trimit. Insa la 5, era mai mare!  Dar nu varsta a atarnat in balanta, ci faptul ca ea e o fire independenta care se descurca singura, faptul ca a mai stat fara noi la bunici sau la o matusa de-a mea cateva saptamani in fiecare an si ca mergea cu toti colegii ei si cu educatoarele pe care le cunoastea si, mai ales, le cunosteam noi si in care aveam incredere. Plus ca era al 7-lea an de cand gradinita organiza tabara de schi, asa ca aveau ceva experienta. Nu era prea departe, la Predeal, si m-am hotarat repede ca o voi lasa in tabara, daca vom sta si noi in statiune in aceeasi perioada, ceea ce s-a putut rezolva, asa ca am fost de acord.

Dupa inscrierea propriu-zisa, cam cu o luna jumatate inainte, am primit o lista cu toate cele necesare: cate 7 schimburi (pentru cele 5 zile) puse in pungulite separate (maieu, chilotei, ciorapi lungi, sosete), caciula, cagula, fulare, 3 perechi de manusi din care 2 neaparat de fas pentru schi, preferabil cu degete, incaltaminte pentru afara de schimb, incaltaminte de interior, ochelari de schi daca au, 2 costume de schi (schiau si dimineata si dupa-amiaza), 2 perechi de pijamale, bluzite si pantalonasi pentru schi de pus pe dedesubt plus costum pentru balul mascat si o rochita pentru seara de discoteca. In rest i-au trebuit periuta si pasta de dinti, gel de dus, prosop, crema anti-vant,  strugurel de buze, medicamente (predate educatoarei), carti, jucarii si creioane colorate sau ce altceva mai vroiau ei de acasa de joaca, plus animalul de plus sau paturica preferata. N-am uitat nici poza cu mami si cu tati si cu fratiorul, la fel ca cea pe care o avea la gradinita in sala de clasa. Fireste, am facut bagajul impreuna, ceea ce a incantat-o foarte tare.

Plecarea a fost intr-o duminica dimineata cu autocarul din fata gradinitei, fiecare copil avand la el si  un rucsacel cu gustare, apa si jucarioare cat sa-i tina ocupati tot drumul intre Bucuresti si Predeal. Intoarcerea nu mai era organizata de gradinita, ci fiecare parinte isi aducea copilul inapoi pe cont propriu si asta dupa ce asista la demonstratia de ski de la sfarsitul taberei, adica vineri dimineata.

Dar cum noi ne-am cazat putin mai incolo de sambata, ne-am dus copilul direct la cabana duminica, dupa ce au ajuns si ceilalti copii. Stiam deja repartizarea pe camere pentru ca si aceasta a fost facuta in ordinea preferintelor, astfel incat cei mici sa se simta cat mai bine. Cand ne-am dus a doua zi sa o vedem, am stat de vorba, i-am mai adus niste hainute, ea ne-a spus ca se simte bine, ca ii place mancarea (stiam in avans meniul pe toata saptamana), cu cine doarme in camera, cum au petrecut seara, etc. doar ca aveam de respectat o interdictie: sa nu le spuna celorlalti copii ca au venit mami si tati. Nu le-a spus. Pana nu s-a intalnit cu ei. Apoi au inceput si altii sa planga ca vor la mami si tati ai lor – ceea ce nu era posibil. Asa ca ulterior am avut noi interdictie sa mai stam de vorba. Ca de vazut tot am vazut-o zilnic schiind pe partie, dar fiind la distanta, ea nu ne-a vazut pe noi. Exceptie a fost seara cu foc de tabara cand parintii au avut voie sa vina.

Vineri am vazut-o cum a schiat, minunandu-ne de cat de multe a invatat in 4 zile, am mancat de pranz si am plecat acasa, bucurandu-ne ca am trecut si peste prima tabara a copilului.

Dupa trei ani, am mai trecut peste prima tabara a celuilalt copil, care insa nu s-a dus singur, ci cu sora lui mai mare – motiv pentru care am invoit-o o saptamana de la scoala, ca ajunsese in clasa I. Ea avea deja experienta a doua tabere anterioare, asa ca a putut avea grija de fratiorul ei de cinci ani si s-au simtit bine amandoi.

Si acum se simt bine cand se uita la poze si la filmuletele de atunci si stiu ca ei sunt gata oricand sa mearga singuri intr-o tabara. Urmatoarea pe lista? Tabara de fotografie. Doar mami sa fie sigura ca e ok sa-i lase si ca sa se convinga, va incepe ea un curs inainte, cu aceeasi organizatori.  


 Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe