Copiii in parc: intre joaca, interdictii si instructiuni
Departe de casa si totusi aproape
Suntem de aproape doua saptamani in tara. Veniti in vizita, cu pofta de prieteni si povesti in limba noastra, cu chef de plimbari prin parcuri si intalnit copii si joaca si voie buna. Avem aici o multime de oameni dragi pe care asteptam si de-abia asteptam sa-i revedem in fiecare an. Printre picaturile de intalniri si taclale cu cei cunoscuti noua, ne facem veacul prin parcurile din oras. Si Doamne, ce mi-e dat sa aud si sa vad.
Cred ca aproape fiecare copil ce ne iese-n cale e insotit de cineva care-l are lipit pe NU pe limba. Nu te urca, nu te catara, nu alerga! Astea-s asortate cu stai linistit, stai cuminte, o sa te lovesti/ cazi/ iti rupi ceva! E obositor pentru mine, om mare sa asist la astfel de scene care nici macar nu mi se adreseaza, pot doar sa-mi inchipui cum se simt cei mici!
La groapa de nisip, taraboi in toata regula. Mamici si bunici care duc lupte stranse cu cei mici - sa imparta, sa nu ia jucariile altora, sa nu arunce nisipul in toate partile, sa se joace F R U M O S! Joc dirijat mai tot timpul, instructiuni precise si ochi de vultur asupra lor. Parca toti adulti sunt o gasca de stresati nervosi. „Pai cum stati doamna linistita pe banca in timp ce copilul se catara pe toate chestiile din parc? Daca o sa cada? Daca se loveste?” Ma intreaba mirata o doamna (bunica, banuiesc!) care s-a asezat langa mine sa-si traga sufletul. Se ridica inainte sa-i raspund. „Hai sa bei apa. Iti dau mar? Am si covrig! Nu te mai urca pe toate! Stai cuminte, vezi ce frumos se joaca fetita cealalta? O sa cazi!” Vine iar la banca mea. „Nu-mi place deloc sa vin in parc! Mai mult ma obosesc!” imi explica ea si o privesc mirata.
E drept, trebuie sa il urmaresc si eu, cu privirea. Dar la joaca-i liber. Mai ales ca isi face de lucru la groapa cu nisip fara sa deranjeze pe nimeni. „Eu nu o pot lasa nici acolo singura! Ca nu isi imparte jucariile!” continua bunica.
In jur zbarnaie Nu-uri din toate partile. Voci ridicate, o atmosfera tensionata. Nici mie nu-mi place sa vin in parc.
Moda asta cu mancatul in parc am mai intalnit-odoar in tara ce m-a adoptat. In Grecia toata lumea e cu gustare la purtator. Covrigei, chips-uri, cornuri, croissante, rar ti-e dat sa vezi un fruct sau mana goala. In Romania, la fel. Mie una mi se pare mult mai periculos alergatul cu gura plina decat cataratul.
De curent si vant parca nu-mi mai vine sa spun nimic. Ai transpirat, racesti. E vant, racesti. In zilele in care a fost racoare - primele zile petrecute la Timisoara au fost temperaturi confortabile, nici picior de copil in parc.
Imi amintesc zilele cand traiam la Viena si ma jucam de-a dadaca la o familie cu doi baietei. Diminetile in care nu eram la cursuri mi le petreceam cu ei in parc. Daca va spun ca reuseam sa si citesc in timp ce ei se jucau? Parcul plin de oameni relaxati. Copii care alergau liberi si se catarau cu incredere. Nu simteam Nu-ul plutind deasupra noastra. Nici stres. Nimeni nu alerga cu mancare dupa copii. Nimeni nu ridica vocea. Pe timp de ploaie eram echipati cum se cuvine si mergeam afara. Frig, zapada, vant, iesirea era obligatorie.
Ma intristez cand vin aici si mi-e dat sa asist la astfel de scene, ma intristez cand sunt „acasa” si nu scap nici acolo de ele. Ionut intampina cu zambetul pe buze toate intamplarile astea si pune punctul pe i.
- Mami, in parcurile de aici toata lumea tipa. E ca si in Grecia, doar ca in alta limba!
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/bionicteaching/15267570537/
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
In aceasta vara, transforma povestile in joaca: 5 idei de activitati creativeDe la povesti la joaca este un singur pas, iar copiii il fac deseori in mod natural si spontan. Dupa ce asculta o poveste, o discuta in conversatiile cu parintii lor, o recreeaza in joaca sau o repovestesc pentru a-i amuza pe cei din jur.
-
Povestile inventate de copii: 4 modalitati prin care le incurajamLa un moment dat, intr-o masura mai mica sau mai mare, fiecare copil se transforma din „consumator” de povesti in creator de povesti, chiar daca pentru o foarte scurta perioada de timp.
-
Jocuri de vocabular pentru vacantaDrumurile lungi de vacanță pot fi relaxante pentru adulți, dar monotone pentru cei mici. În momentele de plictiseală, jocurile de limbaj sau vocabular apar deseori în mod spontan în rândul copiilor, mai ales la vârste mici, când imaginația și fascinația pentru cuvinte sunt la cote înalte.
Adauga tu primul comentariu: