Conectarea parinte-copil
Despre conectare si ce functioneaza la noi
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu pentru a functiona bine am nevoie de conectare. Am nevoie sa ma simt ascultata, inteleasa, bagata in seama. Cand ma simt departe, primul meu impuls e sa actionez. Sa fac o chestie, orice, pentru a atrage atentia. Asa ca eu una nu mai minunez de comportamentele “greu” de inteles ale copilului meu. Cum e mama e si pruncul. Cand Ionut isi iese din fire si face tampenii e semn ca am pierdut legatura. Dupa o perioada pe care o petrecem departe unul de altul, urmeaza cu siguranta cateva zile grele pana ne reglam. Dupa perioade in care suntem toti ocupati si putin preocupati de cel de langa noi, la fel. Asa ca eu am pus la punct planuri de urgenta. Ce facem si cum facem cand suntem deconectati si sufletele noastre-s departe unul de altul, chiar daca ne tinem de mana.
- Ne luam o zi libera. Poate fi in miezul saptamanii, poate fi un weekend. O zi in care ne trezim de dimineata si spontan, decidem sa o petrecem impreuna. Nu-i bucurie mai mare pe capul copilului meu decat sa-i spun “Azi suntem amandoi si facem doar ce vrei tu!” Fie facem cate o excursie de o zi pe undeva la noi pe insula, fie lenevim in casa cu desene animate si mancarea lui preferata, nu conteaza, important e sa fie spontan si special. Copiii au talentul asta incredibil de a se bucura de cele mai marunte lucruri.
- Petrecem o zi intrega acasa, in pijamale, printre lego si carti. Construim, stricam, dam viata pieselor si omuletilor. Apoi, ne tolanim in pat si citim pe alese.
- Mergem la cofetarie. Ionut isi alege mai mereu cate o prajitura dolofana cu crema de ciocolata, eu ma satur doar privindu-l. Apoi ne asezam pe o banca-n parc stam la povesti. Il intreb, ma intreaba, ne amintim, visam cu ochii deschisi.
- Gatim. Facem prajitura. Eu citesc ingredientele, Ionut le scoate de prin dulapuri si de prin frigider. Cantarim, masuram, batem cu mixerul. Iarna nu cred ca trec doua zile fara sa bagam la cuptor cate o prajitura sau un set de briose. Ionut e mana mea dreapta, ajutor de bucatar, cu sort si pofta de lucru. Apoi il fac responsabil cu spalatul vaselor si va jur, nu exista modalitate mai rapida de a-i ajunge la suflet.
- Treburi casnice. Copilul meu e de mare ajutor. Am impresia ca asta e alta calitate a copiilor – cheful lor de a fi de folos altora. Nu trebuie sa-l strig de multe ori – vrea sa stearga praful, sa manuiasca furtunul, sa aspire. Uneori asta e cea mai usoara metoda de a mi-l aduce aproape.
Sunt metode si metode. Uneori e nevoie doar de o imbratisare si cateva clipe de tinut in brate, alteori de o zi intreaga de atentie.
Sunt curioasa, la voi ce functioneaza?
*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/26524277@N04/6397242255/
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Intaririle pozitive sau cum folosim recompensele in educatia copiilorCand un comportament este imediat urmat de o recompensa, probabilitatea ca respectivul comportament sa se repete va creste.
-
Conversatiile reusite dintre parinti si copiiTrei aspecte pe care este bine sa le ai in vedere in conversatiile cu copilul tau.
-
„Ce ai facut azi?” Cum comunici mai eficient cu copilul tauIl intrebi pe copilul tau cum a fost la gradinita sau scoala si iti raspunde sec: „Bine.” sau, mai grav, il intrebi ce a invatat in ziua respectiva si iti raspunde „Nimic.”? Poate fi frustrant si chiar ingrijorator cand aceste interactiuni se repeta zi de zi, dar este bine sa stii ca nu esti singurul parinte caruia i se intampla acest lucru. Poti schimba insa aceasta situatie. Iata cum.
Adauga tu primul comentariu: