Cand prescolarul testeaza limitele
Din momentul in care stie ca poate sa isi declare independenta si poate sa-si lase parintele fara control, copilul va incerca sa testeze limitele pe care parintele incearca sa le stabileasca. Testarea limitelor apare sub forma unor comportamente prin care copiii pun la incercare atat rabdarea parintilor, cat si capacitatea lor de autocontrol. Specialistii sustin ca testarea limitelor este un semn pozitiv al procesului de dezvoltare al copilului, care incepe sa isi dea seama ca este o fiinta separata de parinte.
Citeste si:
De ce au nevoie copiii de reguli si limite
Cum recunosti copilul care testeaza limitele?
- Repeta comportamente pentru care ai spus de nenumarate ori „nu”.
- Incalca o regula chiar daca il vezi si ii spui nu, parand ca asteapta o reactie din partea ta.
- Are cereri nerezonabile.
- Te surprinde prin comportamente dificile („Parca nu mai e copilul pe care il stiu.”).
- Simti ca iti pierzi orice urma de rabdare ca urmare a comportamentului copilului tau.
Oricat de frustrante sunt aceste momente, este important sa tii minte ca ele reprezinta momente importante pentru dezvoltarea copilului tau, ca nu inseamna ca esti un parinte ineficient sau ca ai un copil obraznic sau rau.
Testarea limitelor la anteprescolar – exemple
Cand copilul se catara oricand prinde momentul pe parinte.
Catararea pe adult incepe de obicei in copilaria mica cand parintii sunt obisnuiti sa raspunda instant la nevoia de atentie a copilului. Acest comportament continua pe parcursul primilor 3-5 ani, insa uneori chiar si mai departe de atat. La o prima vedere, catararea sau agatarea de parinte e incurajata ca forma de dezvoltare a abilitatilor motorii sau a exprimarii nevoii de apropiere, in timp ea ar trebui sa inceteze. Un copil peste varsta de 5 ani ar trebui sa stie ca sunt anumite momente in care are voie sa se arunce in bratele parintelui, dar in unele contexte, trebuie sa se aseze pe locul lui, cu calm. De asemenea, parintele poate stabili limite in privinta gesturilor acceptabile pentru copii – de exemplu, nu are voie sa te traga de par, de nas sau de haine.
Cand copilul acum vrea ceva, iar in secunda urmatoare vrea altceva.
Indecizia la copii e frecvent intalnita. Poate sa apara in cazul mancarii (dupa ce ai gatit ceea ce a zis ca ar vrea sa manance, gusta o data si zice ca nu mai vrea; dar ar manca „altceva”), in joaca (alege anumite jucarii, dar renunta rapid la ele sau incepe un joc si imediat se razgandeste), in interactiunile cu cei din jur etc.
Aceasta indecizie apare pentru ca in primii ani de viata, copiii au o capacitate limitata de concentrare a atentiei, au nevoie sa exploreze lumea din jur sau sunt usor condusi de emotii exprimate prin comportamente impulsive. Pentru a veni in ajutorul copiilor poti sa iei decizii in locul lor tinand cont de perspectivele si preferintele celor mici. In acest fel, ii vei ajuta sa urmeze o anumita directie. De exemplu, cand copilul tocmai a venit de afara si vrea din nou sa iasa pentru ca nu stie ce sa faca inauntru, ii poti spune „Stiu ca vrei sa iesi afara. Mergem impreuna un pic mai tarziu. Ajuta-ma te rog sa pun in dulap hainele. Ramanem in casa pentru moment”. Cu o atitudine pozitiva si de acceptare totala chiar si a refuzului copilului tau, ii vei arata ca tu esti cel ce are ultimul cuvant in casa, respectandu-i in acelasi timp si dorinta lui. Ramanand in rolul de lider ferm, dar bland, poti face fata cu usurinta oricarei situatii in care copilul iti testeaza limitele.
Testarea limitelor la copii – greseli frecvente ale parintilor
Cand ne este foarte dificil sa facem fata incercarilor copilului de a testa limitele? Problemele apar, ca de obicei, mai intai in felul de a interpreta situatia. De exemplu:
Consideram comportamentul copilului ca o ofensa personala, o dovada de obraznicie sau o incercare voita de a ne enerva.
Suntem convinsi ca respectul si grija fata de copil inseamna negociere permanenta a regulilor sau nevoia de a-l convinge pe copil sa ne asculte. In primii ani de viata, negocierea cu copilul nu va duce decat la conversatii prelungite si ineficiente, dar si la senzatia copilului de lipsa de certitudini si structura. Copiii au nevoie de reguli si limite pentru a se simti in siguranta – din acelasi motiv le testeaza. Cand parintele intervine si spune „Stop, acest comportament nu este permis.”, copilul invata ca: atunci cand se simte lipsit de control, exista cineva care il poate opri si il poate ajuta sa se calmeze si ca lumea functioneaza dupa reguli previzibile (nu lovim alte persoane, mancam doar la masa etc.).
Ne este teama de reactiile copilului nostru. Cand nu putem tolera tristetea, furia, dezamagirea sau frustrarea copilului, tindem sa nu gestionam bine momentele in care acesta testeaza limitele. Oricat de dificile ti se par emotiile copilului tau, este important sa ai incredere in capacitatea ta de a le face fata si de a-l ajuta sa se calmeze. Daca ai aceasta problema in mod frecvent, este un posibil semn al codependentei, un fenomen des intalnit in familii, care poate fi insa depasit cu o serie de tehnici utile.
Ne este teama ca refuzurile sau impunerea limitelor il vor traumatiza pe copil. Cand ii reamintim copilului o limita oprindu-i comportamentul sau cand ii refuzam o cerere, nu este nevoie sa folosim violenta verbala (care intr-adevar ar avea efecte nedorite asupra copilului) sau sa avem o atitudine agresiva. Refuzurile noastre pot fi blande si ferme, iar interventiile noastre pot fi rapide si hotarate, reusind sa validam emotiile copilului si sa ne mentinem pozitia in acelasi timp.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Lipsa de respect la copii. 5 lucruri pe care sa le evitiIata cinci lucruri pe care sa le eviti daca observi un comportament lipsit de respect la copilul tau.
-
Cauze frecvente pentru care nu functioneaza disciplina pozitivaCele mai frecvente greseli pe care le fac parintii cand incearca sa aplice disciplina pozitiva.
-
Stilul parental permisiv - ce urmari are la maturitateLipsa limitelor si regulilor si un nivel ridicat de putere oferit copiilor sunt doua caracteristici esentiale ale stilului parental permisiv. Pe termen scurt, parintii permisivi evita conflictele si situatiile dificile in interactiunea cu copiii lor, dar pe termen lung, acestia din urma pot avea de suferit.
Adauga tu primul comentariu: