Autonomia - cum il inveti pe copil sa se descurce singur acasa
Azi fiica-mea a gatit prima data singura omleta. Am asistat-o bineinteles la spartul oualelor in farfurie si la aprinderea si inchiderea aragazului, mai ales ca era pentru prima data in viata ei cand facea asa ceva. A fost atat de incantata incat la sfarsit a vrut sa spele si vasele. Ce nu a facut ea a fost sa o transfere din tigaie in farfurie pentru ca uleiul era inca fierbinte. Ceea ce stia si ea pentru ca atunci cand a verificat daca aragazul s-a inchis sigur a vazut ca uleiul inca scoate zgomote ... Dupa cat a fost de incantata, sigur va vrea sa repete experienta cat mai curand si cat mai des, asa ca o achizitie primordiala va fi un stingator de incendiu, chiar daca nu va gati niciodata fara mine. Iar stingator am tot avut ani la randul, mereu au expirat fara sa le folosim vreodata.
Pe lista activitatilor care sa ii ajute sa devina copii independenti sunt insa mai multe.
Inca discutam daca e o idee buna ca Mos Craciun sa le aduca un telefon mobil. Am tot spus „nu” pana acum, dar incep sa am nevoie sa ii las singuri acasa si sa stiu ca ma pot contacta in caz de nevoie. Plus ca vreau sa maresc treptat timpul pe care il petrec singuri acasa, chit ca fiica-mea are 8 ani si fiu-miu 6. Pana acum au stat singuri cat am dus gunoiul, plimbat cainele sau facut cumparaturi prin jurul blocului.
O singura data a stat fiu-miu o ora in casa fiindca se imbraca lent si eu trebuia sa plec si apoi nu a mai vrut sa vina deloc, asa ca l-am lasat acasa. Interdictiile le stia: fara sa umble la foc, prize/surse de curent si fara sa se apropie de geam.
Impreuna au mai stat singuri doar ... o dimineata. Fiindca eram singura acasa si a trebuit sa conduc pe cineva de la gara la aeroport, am plecat pe la 5 dimineata, cand ei dormeau. Le-am spus ca voi pleca, asa ca daca se trezesc sa ma astepte ca vin inapoi pe la 8. M-am intors la 8 si un sfert. Ei de obicei se trezeau la fix. Erau amandoi in bucatarie si faramitau biscuiti intr-un lighean de plastic. „Ce faceti?” i-am intrebat. „Facem salam de biscuiti!” – „Cum de?” la care fiica-mea mi-a raspuns: „Pai s-a trezit frati-miu si mi-a spus ca i-e foame. Si l-am intrebat ce vrea sa manance si mi-a spus ca vrea omleta. I-am raspuns ca nu am voie la foc si nu pot sa ii fac omleta, dar pot sa ii fac salam de biscuiti fiindca ne trebuie lapte, biscuiti si cacao si nu trebuie pus la foc. Asta facem!”
Asa ca acum obiectivul este sa invete deliberat sa gateasca si sa se descurce singuri in casa. Mai trebuie sa aiba si o cheie pe dinauntru pe care sa stie sa o foloseasca daca e nevoie sa deschida usa intr-o situatie de urgenta. Si ideea asta mi-a fost confirmata cand am aflat de apartamentele care au ars in Bucuresti intr-un bloc nou.
In rest, desi fiica-mea e in clasa a II-a am rezistat cu incapatanare sa nu ii fac ghiozdanul inca din clasa I si nici sa nu i-l verific. Nu ca m-ar fi rugat ea (i l-am facut o singura data si am gresit orarul, asa ca n-a avut tot ce-i trebuiela scoala), ci fiindca asa faceau ceilalti parinti. Am rezistat si sa verific foile ramase libere la caiete cum ne ruga doamna, fiindca aveam pretentia sa verifice copilul singur si mie doar sa imi spuna (din timp!) ce caiete ii mai trebuie. Acum in clasa a II-a avem stoc, asa ca e si mai bine, si le ia singura. Ce ma mai anunta singura e ce haine i-au ramas mici si ce haine ii mai trebuie.
Fratele ei in schimb, primul an la clasa pregatitoare, inca mai are de invatat sa plece de la scoala cu toate hainele cu care a venit. Si ... sa isi taie singur unghiile. Si amandoi mai au de invatat cum sa isi intoarca hainele pe fata. Nu am incercat inca pantofii cu siret, probabil in curand.
Ce as mai vrea eu sa stie e cum sa-si foloseasca banii si cum se folosesc banii in general. Ei inca se mai mira ca unele lucruri se platesc, cum ar fi ... apa! N-am investigat ce-o fi in capul lor de cred ca apa n-ar trebui sa se plateasca, probabil fiindca ... ploaia vine gratis? Asa ca o sa incep sa le arat facturile, o sa le explic ce scrie pe bonurile de casa, iar la sfarsitul saptamanii o sa facem matematica adunand cheltuielile respective.
Iar dupa ce vor fi mai autonomi in casa vom continua cu independenta ... afara. Deja ma vad pe la primavara cum ii las pe ei sa ma conduca pe oriunde vor sa mearga.
Copilul tau se descurca singur acasa?
Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarie
Hiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cand parintii corecteaza excesiv greselile copiilor
Nu e deloc usor sa iti privesti copilul facand greseli. Ne dorim ce e mai bun pentru ei si am vrea cumva sa ii ferim de orice este gresit sau chiar "imperfect".
-
De ce copiii care primesc totul risca sa esueze la maturitate
Atunci cand oferim totul copiilor, oferim cu siguranta o multime de avantaje, insa nu garantam succesul pe termen lung, chiar daca aceasta este intentia.
Comentează:3 comentarii
Pe fetita mea la cei 6 ani ai ei, nu o vad inca suficient de responsabia pentru a sta mai mult de 15 minute singura, dar sper ca pe la vreo 8 ani sa se schimbe situatia.