characters characters

Ticurile motorii sau de miscare la copii

Propus de: SuntParinte.ro   |   22 martie 2013    |   5303 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

”Andrei simtea ca nu mai rezista. Se afla in timpul unui test si simtea ca nu mai rezista. Subiectele i se pareau grele, stia ca trebuie sa ia o nota mare pentru a-si primi bicicleta mult dorita, dar nu era sigur pe el. Privea in jur, capetele plecate ale colegilor si pixurile lor care scriau intruna. Dintr-o data a inceput sa loveasca cu pixul in banca de cateva ori si parca tensiunea pe care o resimtise anterior, se reducea cu fiecare lovitura in parte. Desigur ca a atras atentia tuturor, insa acum s-a apucat mai linistit de scris.
-    Voi lua o nota mare la test. Doar am citit materia si am invatat-o. Va fi bine, isi spuse in gand baiatul.”


Exemplul de mai sus este unul tipic pentru o persoana care are ticuri motorii, adica de miscare. Deseori cand nivelul de stres in care se afla persoana in cauza este mai ridicat, ticul motor tinde sa devina din ce in ce mai evident si mai frecvent. De asemenea, pe langa stres, anxietatea si oboseala sunt alti doi factori care, sustin specialistii, cresc probabilitatea de aparitie a ticurilor.

Care sunt cele mai frecvente ticuri motorii care apar la copii?
-    umflarea narilor;
-    miscatul din nas;
-    clipitul;
-    muscatul buzelor;
-    grimase faciale;
-    atingeri obsesive si repetate (scarpinarea urechii, jucatul cu parul pe deget etc.)
-    miscarea picioarelor;
-    batutul din degete pe masa;

Cum afecteaza ticurile motorii activitatea copilului de zi cu zi?
Unul dintre efectele ticurilor motorii il reprezinta rusinea. Deseori, cei care au ticuri nervoase tind sa si le ascunda in public, desi cu greu le pot controla. In cazul copiilor, manifestarea ticurilor poate duce la:
-    scaderea stimei de sine;
-    izolare sociala;
-    respingere din partea grupului de prieteni;
-    apelative si porecle care au legatura cu ticurile;
-    simptome depresive;
-    inhibitie sociala;
-    critica din partea celor care nu au suficiente informatii despre ce inseamna ticurile;

Cum poti sa intervii ca parinte?
Majoritatea ticurilor sunt tranzitorii (dispar in mai putin de 3 luni), asa ca incearca sa nu te ingrijorezi exagerat de mult daca observi ca cel mic a dezvoltat un tic. Pentru a putea fi pus diagnosticul de tulburare de tic nervos, e nevoie ca aceste manifestari sa apara pe o durata de cel putin un an de zile.

Ce anume poti sa faci concret?

  • Vorbeste cu copilul tau despre ticul pe care il are, fara a-l judeca sau pedepsi pentru acesta.
  • Cauta impreuna cu el modalitati prin care sa-si distraga atentia de la ticul pe care il are.
  • Evita replici precum ”Inceteaza!”, ”Termina!”, ”Ma faci de ras”.
  • Discuta despre sentimentul de rusine pe care il traieste copilul tau atunci cand constientizeaza ca face miscarea stereotipa.
  • Cauta modalitati de a reduce nivelul de stres pe care il resimte copilul tau, precum si anxietatea sau oboseala, dupa caz.
  • Apeleaza la un psiholog care sa va ajute sa gasiti o solutie la aceasta problema.

Chiar daca ele nu sunt placute, ticurile motorii pot fi depasite cu ajutor si rabdare. Copilul tau are astfel de ticuri motorii?

Comentează:
5 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Ionela    21.10.2013 - 06:35
    Buna.
    Am si eu un baiat care in prezent are 7 ani jumatate. In jurul varstei de 5 ani jumatate au debutat ticurile. la inceput ca aplecarea capului spre umar, rotirea ochilor si altele si au continuat cu unele vocale: plescait, fornait, icnit.
    Va inteleg prin ce treceti si stiu ca momentele si episoadele acestea sunt de nedescris pentru un parinte.
    Este sub supravegherea d-nei dr Dogaru o doamna neuropediatru extrem de buna. Mai bine de un an jumatate am evitat sa-i administrez medicamente si am incercat tratamente naturiste, extrem de scumpe de altfel dar care din pacate nu au avut rezultate pe termen lung.
    Dintre toate mentat si pure dha au fost mai de folos.
    Dupa un an jumatate de episoade din ce in ce mai dese am decis sa mai mergem si la alti doctori. Astfel am ajuns la d-na neuropediatru Burlui la Bucuresti si la Cluj la d-na dr. neuropediatru Benga.
    I-am refacut EEG-ul si am efectuat RMN. Totul a fost bine. In acest fel am fost convinsi ca diagnosticul de ticuri este corect.
    I s-a prescris Haloperidol. D-na Dogaru a prescris si am inceput un tratament cu Rispolept intrucat se pare ca are reactii adverse mai putine
    Concomitent am inceput vizitele la o d-na psiholog cu care face terapie complementara de control al ticurilor.
    A dat rezultate desi, in acest moment, spre seara, ii mai apar ticuri usoare.
    Va las adresa mea de e-mail: ioneliapaloaie@yahoo.com. Mi-as dori sa gasesc parinti cu care sa pot discuta despre acesta problema.
    Oricum se pare ca rabdarea este foarte importanta deoarece se pare ca spre adolescenta aceste ticuri se vor diminua sau chiar pot disparea de la sine.
  • Utilizator Anonim
    Ene Iulia    31.03.2013 - 16:51
    Copilul meu are ticuri numai cand face anemie.
  • Delia Lungu
    Delia Lungu    28.03.2013 - 11:30
    @ Elenuta: Intr-adevar, in prezent este tot mai des mentionata cauza genetica in aparitia ticurilor. Poti afla mai multe despre cauzele ticurilor aici: http://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala/73-primar/8543-ticurile-la-copii-ce-sunt-si-cum-se-trateaza
  • Utilizator Anonim
    Elenuta    28.03.2013 - 09:47
    Buna

    Am doi baieti cu astfel de ticuri motorii. Cel mare, de 14 ani, de prin grupa mijlocie spre mare isi roade unghiile, iar cel mic se "stramba" -are acele grimase faciale necontrolate incepand cu clasa 1-a. La inceput ii certam si atentionam de fiecare data cand aveau tendinta sa-si repete ticul. Acum, de catava vreme nu i-am mai presat, dar observam ca incep sa-si reduca (din vointa lor) aceste ticuri.
    Fratele meu mai mare si-a ros unghiile pana in facultate, iar eu mi-am supt degetul pana in clasa a 2-a. Ticurile sunt cumva si genetic transmisibile?
  • Utilizator Anonim
    Ioana    28.03.2013 - 05:51
    Am avut astfel de probleme in familie. Au aparut mai intai sub forma miscarilor involuntare ale ochilor, si alte miscari ale muschilor fetei si s-au amplificat la intoarceri ale capului spre umar. Asta a fost acum multi ani cand baiatul era in clasa I-a.Am fost ingrijorata. Era un copil care invata cu usurinta, era respectat in colectivitate, apreciat de invatator. Numai ca era tipul perfectionist mereu atent sa nu greseasca si asta il stresa mereu. Nu avea motive sa se streseze din cauza sarcinilor scolare. Dimpotriva.
    Rezolvarea ticurilor a fost la un medic din Satu-Mare, care, prin dialog medic-pacient, a reusit fara medicamente sa reduca in timp scurt manifestarile.
    Ii incurajez pe parintii care sunt ingrijorati pentru copiii lor ca, cel putin in cazul fiului meu, nu au fost probleme, nu au ramas urme. Baietelul de atunci este adult, puternic, lucreaza in cercetare unde solicitarea sistemului nervos este mare, foarte mare in domeniul si la firma la care lucreaza.
    Sanatate!

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe