characters characters

Stabilirea rolurilor parintilor dupa divort

Propus de: Irina Calota   |   22 octombrie 2010    |   3382 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Se spune ca cei mici sunt buni observatori, dar slabi interpreti. Asadar, copilul observa foarte bine tensiunile din casa, discutiile soptite, dar apasate de dincolo de usi, doar ca le interpreteaza gresit. De foarte multe ori, cand observa ca parintii nu mai functioneaza armonios, se simte responsabil: “Din cauza mea se cearta?”, “Nu am fost suficient de bun?”, “Daca o sa fiu cuminte, poate nu se despart”, “Tati nu ma mai iubeste daca pleaca” etc.

 


De aceea, este foarte important sa i se explice ca parintii sai au mai multe roluri, pe langa faptul ca sunt parintii lui, sunt si sot si sotie. Si ei, ca sot si sotie, nu mai pot ramane impreuna, au luat decizia de a divorta. Insa ei vor ramane in continuare parintii lui, doar ca se vor schimba cateva lucruri. Pentru ca ei vor divorta, nu vor mai putea locui in aceeasi casa impreuna. Asadar copilul va locui continuu cu unul dintre parinti si va avea un program in care sa il viziteze pe celalalt parinte.

Si tacerea poate sa il conduca pe copil la interpretari gresite. El va simti ca acest subiect este unul rusinos, care are ceva “murdar”, nefiresc si viitoarea sa dezvoltare afectiva si relationala va fi afectata. Va simti un fel de pata asupra sa, ca provine dintr-o familie in care s-a intamplat ceva rau.

De aceea, este esential sa i se spuna copilului despre decizia divortului chiar la varste mici, deoarece este perfect capabil sa isi asume realitatea pe care o traieste. Atata timp cat o traieste, neconstient si-o asuma. Este bine ca parintii sa aiba insa grija la cuvintele folosite pentru a-il ajuta pe copil sa nu se refugieze in fantasme sau interpretari gresite.

Parintele continuu si cel discontinuu
Probabil cea mai dificila, dar si cea mai buna cale de a atenua trauma divortului este ca fiecare parinte sa se ingrijeasca de relatia copilului cu celalalt parinte. Este esential ca fiecare parinte sa respecte nevoia copilului pentru celalalt.

De cele mai multe ori, plecarea unui parinte creeaza o teama de abandon si sentimente de responsabilitate ce vor influenta comportamentul copilului. Acesta se va intreba: “O sa se mai intoarca tati / mami?”, “Ma mai iubeste?”, “O sa ma paraseasca si mami / tati?”...

Pentru a preintampina si a face schimbarea mai usoara pentru psihicul copilului e de recomandat ca:

Parintele discontinuu ( parintele care nu locuieste continuu cu copilul )
- sa se vada cu copilul si sa isi respecte promisiunea de a veni la o data anume, daca intervine ceva sa vorbeasca direct cu copilul despre asta.
- sa vorbeasca despre cat de dor i-a fost, dar cu grija sa nu invinovateasca celalalt parinte.
- sa se dedice copilului cat timp petrec impreuna.
- sa ii lase copilului ceva ce ii aminteste de el – o jucarie, o pernuta. E important ca si cadourile sa nu fie excesive sau scumpe si sa nu creeze competitie in relatia cu celalalt parinte.
- sa vorbeasca la telefon cu copilul.

Parintele continuu ( parintele care locuieste continuu cu copilul)
- sa nu cada in capcana “parintelui ce se va sacrifica”. E important sa isi continue viata, sa apeleze la prietenii apropiati, rude pentru a obtine sprijin in cresterea copilului.
- sa mentina regulile si rutinele obisnuite. Sa colaboreze cu celalalt parinte in stabilirea limitelor in educatia copilului.
- sa il implice si pe copil in diferite sarcini casnice. Poate petrece un timp de calitate cu copilul chiar si in timpul in care face curat.

Irina Calota
Psiholog clinician
http://atelierecreative.wordpress.com/

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe