Realitate, vis, joc, fantasma, poveste – intre real si ireal
Vedem copii care se joaca. Ei sunt printi, super-eroi, monstrii, luptatori, cow-boy, politisti, zane, mame, tati, vanzatoare, dansatoare, profesoare, animale. Ne miram uneori de trairile lor intense, de modul in care joaca aceste personaje, de autenticitatea scenelor. Dar stim ca este un joc, uneori stiu si copiii ca este un joc si spun “ziceam ca suntem…”, “se facea ca…”, “tu erai…si faceai…”. Alteori sunt atat de prinsi in joaca lor incat ignora acest “ca si cum”.
Sigur ca uneori este foarte dificil pentru copii sa–si intrerupa jocul. Este frustrant si copiii prefera sa ignore chemarea la masa sau ora de culcare. Asta pentru ca jocul “ii prinde”, el este locul in care dorintele se indeplinesc, in care sunt trairi pe care in viata reala nu le intalnim. De aceea copiilor le plac povestile fantastice, cu lupte crancene intre fiinte mitologice, balauri, monstrii, paianjeni uriasi si eroi, Feti Frunosi sau tineri care au dobandit puteri magice. Identificarea cu personajele este una din caracteristicile acestor stari. Copiii, ca si adultii, se “lupta” ei insisi cu raul in timp ce se joaca, citesc povestea, vad filmul, viseaza sau joaca un joc pe calculator.
Irealitatea din povesti este insa prezentata inca de la inceput prin fraze de genul: “pe vremea cand plopul facea pere si rachita micsunele”; ele ne situeaza intr-un spatiu in care timpul nu trece (“odata ca niciodata”). Cu aceasta caracteristica ne intalnim mereu pentru ca Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in cinci, iar calul zbura repede ca gandul.
Asadar, oscilam mereu intre spatiul irealitatii din povesti si jocuri cand suntem mici si vise, fantasme, filme si romane cand suntem mari si cel al realitatii. Ne intrebam:
- Cum se face aceasta trecere a psihicului din real in ireal dar si revenirea din ireal in real?
- Cand aceasta trecere este usoara si fireasca si cand devine dificila sau chiar imposibila?
- Daca este o necesitate aceasta trecere in ireal?
- Cum simtim nevoia de a ne juca, de a citi povesti, romane, de a ne juca, de a visa?
- Ce se intampla cand timpul acordat acestei irealitati devine prea mare, cand vorbim despre o fuga din realitate?
Psiholog Anca Munteanu
cpap.anca@gmail.com
www.psihanaliza-de-familie.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Jocuri si activitati pentru zilele lungi de iarna petrecute in casa
Zilele de iarna pot fi pline de distractie si bucurie atunci cand ninge, iar copiii petrec timp afara, dar si lungi si monotone cand vremea ne spune sa stam mai degraba in casa. In asemenea zile, copilul tau ar vrea sa va jucati impreuna, in timp ce tu ai o multime de pregatiri de facut pentru Sarbatori. Iata cateva idei de jocuri de iarna care iti pot veni in ajutor.
-
Creativitate și bucurie: 10 idei de activitati de toamna pentru copii
Aducand schimbari spectaculoase in natura, dar și temperaturi care ne indeamna la relaxare și reflectie, toamna este anotimpul perfect pentru a ne exersa creativitatea, oricare ar fi varsta noastra
-
In aceasta vara, transforma povestile in joaca: 5 idei de activitati creative
De la povesti la joaca este un singur pas, iar copiii il fac deseori in mod natural si spontan. Dupa ce asculta o poveste, o discuta in conversatiile cu parintii lor, o recreeaza in joaca sau o repovestesc pentru a-i amuza pe cei din jur.
Adauga tu primul comentariu: