characters characters

Monica Reu: „Orice s-ar intampla, iubirea este si ramane.”

Propus de: SuntParinte.ro   |   27 martie 2014    |   796 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani.



1. Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?

Pe 1 iunie 2009, in sunetul ploii torentiale de afara, odata cu aparitia celor doua liniute pe testul de sarcina, schimbarea a inceput sa se faca simtita. Panica primelor zile a scos la iveala nevoia ca si eu, si sotul meu sa lucram la a renunta la atasamentul fata de viata noastra boema de pana atunci si sa ne deschidem fata de neprevazut, de un stil de viata mai "asezat" - calatoream mult la vremea aceea -, de nevoile fiintei ce avea sa ni se alature in cateva luni.

A fost un proces frumos, in care am invatat multe despre noi insine, despre nastere, despre bebelusi, astfel incat, cand Emma in sfarsit a venit, cred ca am primit-o cat am putut noi de conectati si de relaxati.

Da, clar viata s-a schimbat si cautam in mod constient sa ne bucuram cat mai mult de schimbarile acestea. De pilda, ma surprind ca ori de cate ori intru intr-un magazin, ma uit mai intai la sectiunea de copii; momentele in cuplu sunt mult mai "programate" decat inainte; sunt intr-o permanenta cautare de carti, spectacole, locuri de care sa ne putem bucura in trei; a gasi momente in zi doar pentru mine a devenit o arta ce-mi solicita mult creativitatea; am invatat sa cer ajutor, lucru care imi venea mult mai greu inainte de nasterea Emmei - insa de cand a aparut ea am descoperit ca am in jurul meu o retea de oameni dragi pe care ma pot sprijini la nevoie.

Insa cel mai acut simt chestia aia descrisa atat de bine de Elizabeth Stone - ca a avea un copil inseamna sa te obisnuiesti cu sentimentul ca inima ta haladuieste si bate in afara corpului.


2. Povesteste-ne o zi din viata ta.


Am norocul sa dispun de multa flexibilitate, iar asta face sa nu am un program foarte strict cu zile care sa semene perfect una cu alta. Am sa descriu o "zi de lucru" tipica.


Ne trezim in jur de ora 7. Luam micul-dejun in trei, dupa care eu si sotul meu o ducem pe Emma la gradinita. Pana la ora 13, cand o iau, am program de intalniri, e-mail-uri, rezolvare de probleme administrative, pregatit materiale pentru eventualele cursuri, sedinte de consiliere, planificare de workshop-uri viitoare, etc.


Dupa ora 13, sunt a Emmei si, in functie de dispozitie si de vreme, iesim in parc, mergem la patinoar, venim acasa si ne jucam, mergem la un atelier de pictura - pe scurt, facem lucruri care ne bucura pe amandoua.


In jur de ora 16:30, mama sau sotul meu preiau stafeta, iar eu ma pregatesc pentru workshop-ul din seara respectiva. De regula, munca mea incepe cand munca celorlalti inceteaza. In mare parte a timpului, sustin cursuri de comunicare empatica pentru parinti, asa ca lucrez mai cu seama seara sau in weekend.


Imi place sa o expun pe Emma la ceea ce fac - o munca incarcata de energie pozitiva si de sens pe parcursul careia intru in legatura cu o multime de oameni minunati - asa ca, atunci cand lucrez in deplasare, fac tot posibilul sa o iau cu mine. Ea isi are adesea programul ei, separat de al meu, insa in pauze sau pe final de workshop, mi se alatura si intra in contact cu lumea asta a mea.


3. Copiii invata de la parinti multe lucruri. Dar e valabil si invers. Ce ai invatat tu, ca parinte de la copilul tau?


Am o vorba pe care o spun adesea parintilor cu care intru in contact si in care cred ca tarie: "Daca suntem deschisi la minte si la suflet, copiii nostri pot fi pentru noi cei mai buni traineri de dezvoltare personala." Nu sunt deloc de acord cu ideea protrivit careia copiii doar cer, emit pretentii, iau, iar noi, parintii, nu facem decat sa le dam fara sa primim nimic in schimb.


Am invatat si invat enorm de la Emma. In fiecare zi simt ca relatia noastra este una in care cresc si eu, alaturi de ea.


O lectie extrem de importanta pentru mine a fost "sa traiesc in prezent". Ma surprind de nenumarate ori ca mintea imi este acaparata fie de ce s-a intamplat in trecut, fie de ce imi doresc sau am de facut in viitor, si astfel ratez bucuria momentului prezent. Copilul meu imi demonstreaza in fiecare clipa cum e cu a fi "aici si acum", iar eu am inceput sa fac efortul de a trai cu toata fiinta mea clipa prezenta si constat ca asa problemele se rezolva mult mai eficient, ma bucur mai mult de viata, sunt mai in contact cu mine, cu ea si cu ceilalti.


O alta lectie primita de la Emma a fost lectia iubirii neconditionate. Ea are azi o expresie pe care o aud adesea si care, pentru mine, ilustreaza perfect capacitatea copilului de a-si iubi parintele pentru ceea ce este, independent de ceea ce face: "Mama, te iubesc si cand ma superi." Incercam sa facem din principiul asta o linie directoare a vietii noastre: orice s-ar intampla, iubirea este si ramane acolo. Nu este un capat de tara sa ne mai necajim una pe alta, sa ne mai apasam butoanele, atata timp cat suntem sigure ca orice ar fi, iubirea dintre noi nu piere niciodata. Si atunci, diferendele se rezolva mult mai usor.


Am mai invatat de la ea sa ma minunez si sa ma las fascinata - de o gaza, de o omida, de o floare viu colorata, de nuantele frunzelor toamnei, de ploaie -, sa privesc ce ma inconjoara cu mai multa curiozitate si sa ma bucur de frumusetea care ma inconjoara.


Copilul vine in viata parintelui sau cu o multime de daruri. Avem numai de castigat daca le primim si le aratam recunostinta pentru ele.


4. Ca trainer de comunicare nonviolenta, ce ai invatat si apoi ai implementat direct in viata ta ca mamica?


Tot ce am invatat pe parcursul celor 13 ani de cand am "primit" comunicarea nonviolenta in viata mea am aplicat si aplic in interactiunea cu Emma. Exista cateva principii pe care incerc sa le pun in actiune mai tot timpul. Primul dintre ele este acela ca, daca imi doresc ca ea sa ajunga sa aiba anumite calitati umane este important sa le demonstrez chiar eu.


Comunicarea nonviolenta este un proces care pune foarte mult accentul pe nevoi ca si "motor" care ne pune in actiune in fiecare moment al vietii noastre. Asa ca atunci cand Emma are un comportament dificil, imi amintesc imediat ca un comportament nu este decat o manifestare a unor nevoi, si in acel moment incerc sa ma aplec cu empatie asupra acestor cauze profunde, sa vad nevoile pe care ea incearca sa mi le transmita si nu stie cum altfel decat prin acest comportament.


O incurajez sa-si exprime emotiile, chiar si pe cele puternice, mai putin "placute" pentru un parinte. Dupa care vorbim despre ele, cu ele, le dam nume, recunoastem cat a fost de greu, si in urma acestui proces ne simtim mai apropiate si zambim din nou.


Cand ii ofer feedback legat de un anumit lucru, ii vorbesc despre mine, despre impactul actiunii ei asupra mea, despre sentimentele si nevoile mele si ma feresc de etichete si judecati care ar putea sa ne indeparteze si sa ne deconecteze una de alta.


Si, nu in ultimul rand, incerc sa fac din apreciere si recunostinta obiceiuri ale vietii de zi cu zi.


5. Ce iti doresti pentru copilul tau sau altfel spus, cum ai vrea sa-l vezi peste 20 de ani?


Imi doresc sa o vad impacata cu sine, pasionata de ceea ce face, indragostita de viata.


6. Nu exista mama perfecta… de aceea, te intrebam cum te incurajezi sau cum te “reinventezi” atunci cand ti-e greu? Cand esti asaltata de un cumul de experinte venite din sfera profesionala si personala? Sunt sigura ca ideile tale ar fi de folos cititorilor nostri.


Cand mi-e greu, de cele mai multe ori simt nevoia unei reconectari cu mine, unei aplecari asupra a ceea ce se intampla in mine, a sentimentelor si nevoilor mele. Si atunci caut, pe cat posibil, sa imi iau cateva minute doar pentru mine si sa "ma ascult". Adesea, in urma acestui dialog, gasesc in mine si resursele de a iesi din impas.


O alta strategie pe care o adopt uneori este sa caut ascultare si empatie la o persoana capabila sa-mi ofere acest lucru. Ascultarea de calitate din partea unui prieten sau a unui alt apropiat - ascultare si atat, nu sfaturi, evaluari, judecati, etc. -, este o modalitate extrem de eficienta de a te elibera, de a intra in legatura cu profunzimea fiintei tale si, astfel, de a gasi singur solutii la problemele care te framanta. Am norocul de a avea astfel de oameni in viata mea.


Mi-am cumparat acum cativa ani audiobook-ul "The Power of Now", citit de insusi Eckhart Tolle. Cand sunt la ananghie, imi pun castile pe urechi si il ascult. Indiferent de unde reiau "lectura", in cinci, zece minute, ma simt mult mai pozitiva si mai increzatoare.


7. In loc de concluzie, ce ai dori sa transmiti parintilor care intra pe SuntParinte.ro?


Mi-as dori sa ii incurajez pe toti parintii sa-si aminteasca sa se bucure de prezenta copiilor in viata lor; sa nu se lase coplesiti de tumultul si agitatia vietii de zi cu zi, in asa masura incat sa lase sa le scape printre degete lucrurile cu adevarat importante - calitatea relatiei cu copiii, timpul placut petrecut impreuna, binecuvantarea de a-i avea pe cei mici in viata noastra, crearea de amintiri frumoase pe care si noi, si copiii nostri sa le purtam in inima si atunci cand ei vor creste si vor parasi casa parinteasca.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema

Mai multe