Mama de baiat – mama prea harnica sau baiat prea lenes?
Baietelul meu nu are cizme de ploaie pentru ca nu am gasit de care ii plac lui. Care ii plac? Cele cu masina rosie, asa cum avea anul trecut baietelul cu care ne intalneam in fiecare dimineata cand mergeam la scoala cu fiica mea. Era si imposibil sa nu ii remarc cizmulitele rosii pentru ca in fiecare dimineata le vedeam leganandu-se in stanga si in dreapta soldurilor mamei lui. O femeie tanara, mica si slaba care il avea pe baietel mereu in brate. Asa „mergea” copilul la gradinita! O perioada l-am suspectat a fi bolnav, dar nu era pentru ca i-am surprins si atunci cand ea il ridica sus ... de pe picioarele lui.
Nu ne-am mai intalnit toata vacanta si asa cum fiica-mea spera ca intre timp, colegii ei de clasa s-au mai cumintit, asa ma gandeam si eu ca baietelul a invatat sa mearga. Azi l-am vazut iar. Fara cizme, dar ... tot in bratele mamei. Si iar nu pot sa ma abtin sa ma intreb daca nu e bolnav...
Insa inclin sa cred ca boala nu e aceea de a nu putea merge, ci ... alta. Pentru ca am mai vazut simptome similare. Am vazut in sala de asteptare a unui medic un baietel de vreo 5-6 ani care desena la o masuta. Se misca tacticos, frumos, luand creioane din suportul din fata lui, colorand pe rand fiecare figura pe care o desenase pana cand, din greseala a daramat jos tot suportul cu creioane. In acel moment s-a intors si s-a uitat la mama lui care statea pe scaun in spate. S-a uitat! Atat. Nu a spus nimic. Dar probabil nici nu era cazul fiindca mama stia ce are de facut: s-a aplecat si a adunat de pe jos rand pe rand fiecare creionas, le-a pus pe toate la loc si suportul in fata baiatului. Iar el a continuat sa deseneze. Frumos, tacticos, luand fiecare creion colorat pe rand din suport ... Si nu, nu eram la vreun medic ortoped.
Recent, de cand cu caldurile astea in miezul toamnei, un baietel pe canapeaua din fata mea si-a desfacut o sticla cu apa. Singur, intr-adevar. Insa apa i s-a varsat pe pantaloni si pe canapea. Asa ca s-a mutat mai incolo, asezandu-se peste canapeaua uda si stand cu mainile ude in sus. Poate vine cineva sa il stearga. Intr-adevar, baietelul avea dreptate sa astepte. Mama lui era prin preajma si a venit sa il stearga de apa pe maini. Apa de pe canapea n-a vazut-o – ca nu avea cum.
Insa .. tot nu stiu a cui e „boala”asta? E a baiatului sau a mamei de baiat? Oare se ia? Banuiala mea e ca se transmite de la o generatie la alta ...
Am la randul meu o fata si un baiat. Se spune ca baietii sunt mai lenesi decat fetele. Din cate stiu, nu s-a demonstrat stiintific a exista vreo diferenta genetica in acest sens intre baieti si fete. Si totusi exista multe dovezi care confirma prima ipoteza. Si noi am strans cateva. La unele pot sa le fac si o statistica. Cum ar fi de cate ori spune fiica-mea „Mi-e lene!” sau „Sunt obosita!” si de cate ori spune fiu-miu
. Sau de cate ori dimineata, in timp ce fata mea e imbracata si pieptanata, singura la usa, gata de plecat la scoala, eu ii pun sosetele sau pantofii celui mic - care nu mai e asa mic la 5 ani si 10 luni, dar daca si le pune singur dureaza cu 5 minute mai mult si ... se inchide usa la scoala. Asa ca ... daca nu-s baietii structurati mai lenesi inseamna ca or fi mamele lor mai harnice? Hmm, dezbaterea ramane deschisa, atat intre specialisti, cat si intre mamici .... nu-i asa?
Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Control psihologic versus control comportamental in relatia parinte-copilControlul psihologic are mai multa legatura cu consecintele negative ale dezvoltarii copilului pentru ca se refera la incercarea de a controla emotiile si gandurile acestuia.
-
Cum incurajam unicitatea copiluluiStim, teoretic, ca fiecare copil este unic si ca este important sa le respectam unicitatea si sa le incurajam dezvoltarea personalitatii. Cum putem face acest lucru cu adevarat?
-
Copilul cu o nevoie excesiva de aprobare si acceptareCopiii si adultii care nu spun niciodata „nu” sunt cei care au o nevoie acuta de acceptare si aprobare.
Comentează:15 comentarii
-
mihai12_sp
28.11.2012 - 10:36
Geni, mi-a placut ce si cum ai scris: :o mama" Sunt foarte bucuroasa am doi copii:baiat si fata.S-au casatorit .Baiatul nu prea a nimerit, este nefericit.El face totul in casa :spala,gateste,face curatenie,nu mai are timp de el,este prea obosit.
-
Cladiade
26.11.2012 - 07:06
Acest articol este ffff interesant. Sunt mama de doi baieti independenti, inteligenti, responsabili.E adevarat ca mai au si zile in care nu au chef sa-si indeplinesca sarcinile.Ma gandesc cum s-a comportant socramea cu cei doi fii ai ei si observ ca multe din responsabilitatile sotului meu si le-a asumat doar cand a vazut ca eu nu mai fac fata.Pentru socramea nu a mai existat altceva (sot, relatii cu rudele) ci doar cei doi pui, carora le facea de toate, numai ei sa fie multumiti. Acaest stil de educatie e o buna lectie pentru mine, de aceea ii implic pe copiii mei in tot ce inseamna treaba prin casa, in luarea unor decizii proportionale cu varsta lor, precum si in cele mai frumoase si distractive activitati. Daca facem lucrurile fiecare in dreptul lui, ne ramane timp si pentru joaca si distractie.Nu imi place sa-i alint, vreau sa le fiu prietena, sa-i incurajez atunci cand au nevoie, sa-i laud cand fac un lucru bun, si sa-i cert cand persista in a face ceva gresit.Ma bucur ca sunt mama....de copii.
-
geni
18.11.2012 - 12:29
Gresit.Ce inseamna mama de baiat sau mama de fata ?...Mama nu este aceeasi pentru copiii ei? Exemplu :,,o mama" Sunt foarte bucuroasa am doi copii:baiat si fata.S-au casatorit .Baiatul nu prea a nimerit, este nefericit.El face totul in casa :spala,gateste,face curatenie,nu mai are timp de el,este prea obosit.
-
dana
05.11.2012 - 06:46
Din prea multa iubire,uneori ne educam prost copiii indiferent ca sunt baieti sau fete. Eu sunt mama de baiat si mi-am propus inca de cand era mic (acum are 12 ani) sa il cresc in asa fel incat sa fie independent de mic, iar cand va deveni adult si se va casatori sa nu ma "injure" nora! Pentru asta l-am pus de mic la treaba, bineinteles dupa puterile lui, l-am laudat cand a fost cazul, i-am explicat cand nu a facut bine si am facut din nou impreuna acea traba. Oricum , copiii invata cel mai bine prin puterea exemplului ,asa ca noi in familie ne ajutam reciproc:tata spala si el vasele, duce gunoiul, da cu aspidatorul,atunci cand e cazul isi pune singur masa si apoi strange. Bine inteles ca si taticul a trebuit educat in acest sens,deoarece probabil a fost crescut in spiritul"femeia face tot in casa ,barbatul aduce bani".Prerea mea e ca nu trebuie sa existe treaba de femeie sau treaba de barbat!
-
COTIRLAN LUMINITA
01.11.2012 - 13:52
Zilele trecute, fara sa vreau, asist la o discutie intr-un autobuz:” ”Draga, fiul meu, la a treia baita, deja gangurea... Cred ca baietii sunt mai inteligenti ca fetele... La doi ani, deja invata limba engleza!...”. Poate ca , baietii sunt mai inteligenti- ca doar prea o spunea cu foc mama micului geniu... Ma intreba oare daca are aceeasi parere, mai putin buna, despre toate fetele(Ca, de! Si ea este tot femeie!!!...).Si eu sunt mama de baiat!...Uneori mai harnic, alteori mai distrat, dar...la fel de copil ca toti copiii de varsta lui...
-
Ciobotaru Laura
29.10.2012 - 12:51
Eu am doi baieti si sunt total diferiti unul de celalalt la acest capitol. Celui mare inca trebuie sa-i dau sa manance pentru ca altfel se ridica imediat de la masa iar cel mic nu vrea sa-l ajut deloc si sta la masa pana termina tot din farfurie, la fel fac si atunci cand se imbraca sau cand fac alte activitati. Deci depinde de caracterul fiecarui copil.
Vezi toate comentariileDar macar fata este fericita a nimerit un baiat care face totul in casa, iar ea are timp sa se preocupe de ea si timp de odihna "
De ce nu putem fi impartiali si accepta ca fiecare din ei, baiat saau fata, are aceleasi nevoi: de afectiune, de respect si de ajutor(in aceeasi masura). Nu conteaza ca sunt "fata lui tata" sau "baiatul mamei". Intr-o relatie, trebuie sa fim doar noi, fara "balastul" pe care l-am primit sau nu, in educatia noastra.
Dar macar fata este fericita a nimerit un baiat care face totul in casa, iar ea are timp sa se preocupe de ea si timp de odihna ...Mama de baiat pune problema gresit.Ea este in postura de mama si de sotie si de cele mai multe ori nefericirea ei este transferata ca un repros pe copilul -baiat- .