characters characters

Limba dulce, mult aduce

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   18 martie 2014    |   2016 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

*Sursa foto: Flickr.com


La noi in casa se vorbesc trei limbi. Le intersectam dupa cum ne e nevoia: eu cu Ionut conversam in limba mea, romaneste ca-n Ardeal, cu “no”-uri, “ioi”-uri si accent dulce cu dor de bunica (mea) de la Cluj. Cu ta-su vorbim engleza, pentru ca e limba in care ne-am cunoscut si ne-am indragostit unul de altul. Iar Ionut cu ta-su se inteleg de minune in limba greaca. Asa a fost de la inceput, nici nu s-a pus problema sa fie altfel. Nu am ascultat de nimeni, voci binevoitoare care ne avertizau ca Ionut o sa “ameteasca” de la atatea limbi, ca o sa intarzie cu vorbitul, ca nu va face diferenta intre ele, ca le va stalci pe amandoua. Ionut a inceput sa vorbeasca fara nici o problema la doi ani si ne-a impartit direct pe categorii: cu mama si cei din Romania vorbim romaneste, cu restul, greaca, mami cu tati engleza si nu, nici macar o singura data nu a incurcat borcanele.


Stiu, asta e dinamica familiei noastre, nu toti suntem la fel si ce functioneaza la noi, poate foarte bine sa nu funtioneze in alta parte. Pentru mine insa a vorbi in alta limba decat a mea cu copilul, este o chestie de neconceput. Oricat de bine stapanesc limba greaca – sunt de aproape 6 ani aici!, oricat de “simpatic” mi-e accentul, oricat de frumoasa e greaca (e de departe una dintre preferatele mele), sa-mi alint piticul cu alte vorbe decat cele pe care le simt cel mai bine, mi-e imposibil. Nu-mi vine. Nici macar cand suntem la locul de joaca, cu prieteni, nu schimb limba. S-a intamplat intr-o singura dimineata sa vorbesc la telefon cu soacra-mea (personaj exceptional de intelegator si care ne-a incurajat de la inceput sa-i deschidem pofta pentru cat mai multe limbi straine) si sa-i strig lui Ionut, care se juca in cealalta camera: “Πάμε!” (“hai” in limba greaca). A aparut dupa o secunda, cu ochii mari si mirare inscrisa pe chip:

- Mami, e gresit sa spui asa! Tu nu spui “πάμε” tu spui “hai”, “sa mergem!” Vai mami, le-ai incurcat!


Si da, le incurcasem. Nu s-a mai repetat de atunci, dar Ionut tot cu mutrisoara mirata e de fiecare data cand soacra-mea sau ta-su prind cate un cuvant in romaneste, si-l repeta sau il plaseaza in contextul potrivit. “Vai mami, ce se intampla aici?” si radem amandoi. Pentru ca, evident, piticul stie de pe-acum: “Doar mami le stie pe toate. Mami stie multe limbi, eu stiu doua si restul stiu doar cate una!” Si pentru ca e asa de “fixat” cumva sa nu incurcam si sa ramana fiecare pe traiectoria lui, mare mi-a fost mirarea cand, dupa un weekend fara el si fara ta-su, de capul meu cum s-ar zice, ajung acasa si cretul (sotul meu) imi spune:

- Tu stii cate poezii si cantece stie fiul tau? Invatate la gradi?

- Ionut? Poezii si cantece? Glumesti?

- Nu, deloc. Mi-a recitat tot weekend-ul. Si canta, canta asa de frumos!

- Baiatul nostru? Canta? Recita???

- Da!

Fac ochii cat cepele, ganduri mi se invalmasesc in cap, sunt trista, confuza, tradata? Copilul meu cu care petrec ore intregi povestind cate-n luna si in stele, sa nu-mi spuna si mie poezii? Ma umfla rasu’ plansu’, ca doar nu l-am intrebat niciodata de stie sau de invata ceva acolo. Ma duc la el in camera, pleostita si plouata.

- Mai Ioane, voi invatati poezii la gradi?

- Da, raspunde el in timp ce monteaza niste rotite pe o masinuta.

- Si mie, mie nu mi-ai spus? Mie de ce nu mi-ai spus? intreb eu ofticata nevoie mare, asa, pe un ton de rasfatata.

- Ce sa-ti spun, mami?

- Poezii!? Cantecele?! Habar nu am avut ca tu stii si din astea!!!

- Pai sunt in greceste.

- Si ce daca??? sar eu de colo cu gura mare.

- Si cand vorbim noi intre noi greceste, mai mami, mai? Noi nu vorbim greceste!

Tac, ma uit la el si ma pufneste rasul. Ma inmoi.

- As vrea mult de tot sa-mi spui si mie din cand in cand…

- In greceste?

- In greceste.

- Bine, o sa-ti spun.


Deocamdata n-a venit cu nici o noutate, dar mi le-a recitat si mie pe toate cele pe care le stia. Si a cantat. M-am linistit.


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Comportamente parentale toxice
    Comportamentele toxice ale parintilor – ce inseamna si de ce este bine sa le eviti
    02 septembrie 2020   

    Este usor sa identificam violenta fizica sau neglijarea copiilor ca fiind comportamente parentale toxice. Dar nu doar cazurile extreme de agresivitate fata de copil se incadreaza in aceasta categorie, ci si comportamente mai subtile de violenta sau neglijare emotionala.

  • 5 recomandari pentru tatii de fiice
    5 recomandari pentru tatii de fiice
    01 septembrie 2020   

    La varste mici, este relativ usor pentru tati sa se implice in viata fiicelor lor, atat in ingrijire, cat si in joaca lor. Pe masura ce fiicele lor cresc insa, multi tati pot avea dificultati in a fi la fel de prezenti si implicati.

  • Cateva lucruri de stiut inainte sa devii mama vitrega
    Ce este bine sa stii inainte sa devii mama vitrega
    26 august 2020   

    Rolul de parinte vitreg vine cu provocari specifice, multe dintre ele dificil de anticipat. Daca urmeaza sa devii mama vitrega sau daca deja te afli in acest rol, iata cateva principii care te vor ajuta sa te adaptezi mai usor.

Mai multe