characters characters

Limba dulce, mult aduce

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   18 martie 2014    |   2773 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

*Sursa foto: Flickr.com


La noi in casa se vorbesc trei limbi. Le intersectam dupa cum ne e nevoia: eu cu Ionut conversam in limba mea, romaneste ca-n Ardeal, cu “no”-uri, “ioi”-uri si accent dulce cu dor de bunica (mea) de la Cluj. Cu ta-su vorbim engleza, pentru ca e limba in care ne-am cunoscut si ne-am indragostit unul de altul. Iar Ionut cu ta-su se inteleg de minune in limba greaca. Asa a fost de la inceput, nici nu s-a pus problema sa fie altfel. Nu am ascultat de nimeni, voci binevoitoare care ne avertizau ca Ionut o sa “ameteasca” de la atatea limbi, ca o sa intarzie cu vorbitul, ca nu va face diferenta intre ele, ca le va stalci pe amandoua. Ionut a inceput sa vorbeasca fara nici o problema la doi ani si ne-a impartit direct pe categorii: cu mama si cei din Romania vorbim romaneste, cu restul, greaca, mami cu tati engleza si nu, nici macar o singura data nu a incurcat borcanele.


Stiu, asta e dinamica familiei noastre, nu toti suntem la fel si ce functioneaza la noi, poate foarte bine sa nu funtioneze in alta parte. Pentru mine insa a vorbi in alta limba decat a mea cu copilul, este o chestie de neconceput. Oricat de bine stapanesc limba greaca – sunt de aproape 6 ani aici!, oricat de “simpatic” mi-e accentul, oricat de frumoasa e greaca (e de departe una dintre preferatele mele), sa-mi alint piticul cu alte vorbe decat cele pe care le simt cel mai bine, mi-e imposibil. Nu-mi vine. Nici macar cand suntem la locul de joaca, cu prieteni, nu schimb limba. S-a intamplat intr-o singura dimineata sa vorbesc la telefon cu soacra-mea (personaj exceptional de intelegator si care ne-a incurajat de la inceput sa-i deschidem pofta pentru cat mai multe limbi straine) si sa-i strig lui Ionut, care se juca in cealalta camera: “Πάμε!” (“hai” in limba greaca). A aparut dupa o secunda, cu ochii mari si mirare inscrisa pe chip:

- Mami, e gresit sa spui asa! Tu nu spui “πάμε” tu spui “hai”, “sa mergem!” Vai mami, le-ai incurcat!


Si da, le incurcasem. Nu s-a mai repetat de atunci, dar Ionut tot cu mutrisoara mirata e de fiecare data cand soacra-mea sau ta-su prind cate un cuvant in romaneste, si-l repeta sau il plaseaza in contextul potrivit. “Vai mami, ce se intampla aici?” si radem amandoi. Pentru ca, evident, piticul stie de pe-acum: “Doar mami le stie pe toate. Mami stie multe limbi, eu stiu doua si restul stiu doar cate una!” Si pentru ca e asa de “fixat” cumva sa nu incurcam si sa ramana fiecare pe traiectoria lui, mare mi-a fost mirarea cand, dupa un weekend fara el si fara ta-su, de capul meu cum s-ar zice, ajung acasa si cretul (sotul meu) imi spune:

- Tu stii cate poezii si cantece stie fiul tau? Invatate la gradi?

- Ionut? Poezii si cantece? Glumesti?

- Nu, deloc. Mi-a recitat tot weekend-ul. Si canta, canta asa de frumos!

- Baiatul nostru? Canta? Recita???

- Da!

Fac ochii cat cepele, ganduri mi se invalmasesc in cap, sunt trista, confuza, tradata? Copilul meu cu care petrec ore intregi povestind cate-n luna si in stele, sa nu-mi spuna si mie poezii? Ma umfla rasu’ plansu’, ca doar nu l-am intrebat niciodata de stie sau de invata ceva acolo. Ma duc la el in camera, pleostita si plouata.

- Mai Ioane, voi invatati poezii la gradi?

- Da, raspunde el in timp ce monteaza niste rotite pe o masinuta.

- Si mie, mie nu mi-ai spus? Mie de ce nu mi-ai spus? intreb eu ofticata nevoie mare, asa, pe un ton de rasfatata.

- Ce sa-ti spun, mami?

- Poezii!? Cantecele?! Habar nu am avut ca tu stii si din astea!!!

- Pai sunt in greceste.

- Si ce daca??? sar eu de colo cu gura mare.

- Si cand vorbim noi intre noi greceste, mai mami, mai? Noi nu vorbim greceste!

Tac, ma uit la el si ma pufneste rasul. Ma inmoi.

- As vrea mult de tot sa-mi spui si mie din cand in cand…

- In greceste?

- In greceste.

- Bine, o sa-ti spun.


Deocamdata n-a venit cu nici o noutate, dar mi le-a recitat si mie pe toate cele pe care le stia. Si a cantat. M-am linistit.


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe