characters characters

Interviu cu Laura Cosoi: Noi suntem foarte uniti si onesti in familie!

Propus de: Anca Ghinea   |   25 noiembrie 2020    |   679 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 18 ani +, 0 - 3 ani.

Interviu cu Laura Cosoi
Laura Cosoi, actrita, autoare de carti de retete premiate la nivel international si mama a doua fiice, a stat de vorba cu noi despre rolul de mama, copilarie, educatie si parenting. Descopera o perspectiva sincera, calda si realista asupra experientei de parinte si asupra importantei unei vieti sanatoase.

Cea mai recenta carte a Laurei, „Papa tot. Retete pentru o copilarie fireasca” a fost lansata in acest an de editura Curtea Veche.

Ce inseamna o copilarie fericita, asa cum doresti sa o oferi din rolul tau de mama?

Copilaria fericita a fost evident copilaria aceea fara griji, in care nu duceam lipsa de nimic, in care dramele erau, ca am uitat caietul cu temele facute acasa, nu dramele copilului mare, cele pe care le intalnim zi de zi noi, adulti fiind.

Eu mi-as dori foarte mult ca atat Rita, cat si Vera sa aiba parte de o copilarie libera, sa aiba incredere in noi, sa ne simta in permanenta aproape de ele, in orice situatie. Dar totusi sa se dezvolte ca indivizi de sine statatori, adica sa nu fie genul de copii care sa fie dependenti de noi. Asa cum si noi cand eram mici, eram destul de „liberi pe campie” ,sa zburdam la tara sau nu stiu, bunica mea, mama Marioara ne lasa sa facem plimbari in Copou, nu ne intreba nimeni nimic. Bine, erau alte vremuri, nu erau atat de multe pericole in jur, dar mi-as dori ca si fetele mele sa aiba parte de genul acesta de libertate, de incredere, sa se simta iubite. Pentru ca pana la urma aceasta e cel mai important pentru un copil, sa petreci timp de calitate cu el, adica timp in care sa faci lucruri cu el si sa se simta iubit. Si evident, da, sa ii oferi educatie si toate lucrurile acestea legate de nevoi primare.

„Forma gustului” este o carte scrisa de tine. Este oare vreo forma a iubirii parintesti? Cum suna aceasta manifestare pentru tine?

„Forma gustului” este forma din interior spre exterior. Aici ma refer la lucrurile care m-au determinat pe mine sa am grija de alimentatia mea si evident la ce transfer mai departe copiilor mei.

Pentru ca de foarte multe ori ne dorim sa fim sanatosi, sa ne dea Dumnezeu sa traim cat mai mult, dar toate lucrurile acestea se intampla doar daca avem si noi grija de noi si daca suntem atenti la ce mancam, la ce consumam, sa facem sport, sa respiram corect, sa mergem la munte, la mare, sa ne bucuram de natura cat se poate de mult, sa ne raportam la lucruri sanatoase. Acestea sunt lucrurile cele mai importante. Am povestit in introducerea cartii despre atacurile de panica, despre bolile parintilor mei si lucrurile care m-au determinat sa fiu mult mai atenta la tot ce ma inconjoara cand vine vorba in special de alimentatie.

SuntParinte.ro face parte dintr-un grup educațional de site-uri, așadar vreau să intram si pe acest domeniu extrem de important pentru implinirea unui copil: educatia. Cum vezi tu educatia viitorului? Ce ar trebui sa contina, ce ar trebui sa elimine?

Mi-am dat seama chiar de curand ca sunt total paralela cu lumea, sa spun asa, a invatamantului din zilele noastre, habar nu am ce materii se studiaza si ce intampla la scolile de stat in special, evident in zilele acestea. Imi dau seama ca, cat de curand, voi fi si eu pusa in postura parintelui care are copiii la scoala, insa in momentul acesta, Rita merge la cresa. Imi dau seama ca pe undeva, sistemul vechi de invatamant a functionat, absolut, adica nu putem spune ca nu a functionat. Chiar daca faceam materii de tot felul si nu neaparat ni se potriveau. Spre exemplu, matematica... Eu nu eram fan economie, matematica si asa mai departe. Sunt convinsa ca exista acolo niste matrici la care lucrezi si care te pot ajuta pe viitor sa ai o gandire poate mai limpede, mai calculata, mai organizata. Nu cred ca sunt intamplatoare aceste materii si ca trebuie pastrat si ceva din sistemul vechi, daca ma intrebi pe mine acum. Insa nu pot sa vorbesc despre ce as schimba, pentru ca nu cunosc sistemul din momentul acesta.

Care din rolurile pe care le ai te provoaca la maxim?

Ma provoaca sa ma joc cu Rita, sa improvizez, sa imi gasesc intotdeauna disponibilitatea pentru ea, sa raspund de o suta de ori la aceeasi intrebare, sa fiu acolo cu ea, sa nu am telefonul mobil in mana, sa nu existe televizor in jurul nostru, sa gasim tot timpul lucruri care sa fie cumva cat se poate de valoroase. Adica sa facem lucruri care chiar daca sunt mici, de exemplu, ne jucam cu plastilina, sa insemne ceva in momentul acela pentru noi. Acestea sunt lucrurile care ma provoaca: sa dau la o parte lucrurile mai putin importante si sa fiu acolo, conectata 100% cu copilul meu, cu copiii mei.

Cand scrii, ai vreun ritual deosebit, ai in fata ochilor cititori, te gandesti la momente speciale, ai ancore-amintiri? Te intreb pentru ca tu esti un autor de multe carti si atunci cred ca experienta ta ii poate ajuta pe cei care citesc acest interviu sa inteleaga dragostea ta fata de copii, copilarie, universul inocent.

Scriu cum simt. Pur si simplu, imi las gandurile acolo, le astern. Am facut un exercitiu deja de multi ani. Am inceput cu blogul, apoi cu postarile scurte pe Instagram si Facebook, apoi cartile care au introduceri destul de voluminoase, as putea spune. Totul este experienta mea. Mi-a placut sa citesc, acum imi place sa citesc, dar nu mai am timp. Din pacate, e destul de greu cu cititul cand ai copii in casa, dar citesc multe povesti si asta imi place. Am descoperit universul acesta al inocentei copiilor cand asculta povestile - sunt savuroase reactiile lor. Desigur, uneori ma gandesc si la ce ar simti un cititor atunci cand citeste, dar stii cum e, e ca un jurnal. Intr-un jurnal, ar trebui cel putin sa nu iti cenzurezi trairile, ci sa fie cat se poate de sincer si onest.

Se vorbeste mult de parenting acum.e vorbeste mult de parenting, acum si mai incercat in aceste vremuri dificile. Pana la urma ce inseamna, parenting in 2020, in acceptiunea ta?

Intr-adevar, parentingul din zilele noastre este... nu stiu daca cu adevarat ma reprezinta. Eu sunt obisnuita sa las copiii liberi destul de mult, sa nu ii infofolesc...

Adica parentingul din ziua de astazi e fara limite cumva, iar la noi exista limite in familie. Copiii trebuie sa stie ca exista si limite, ca exista momente cand primesc si „Nu”. Uneori, este bine sa fie si un „Nu” fara explicatii, pentru ca asa e viata si asa sunt crescuti alti copii care spun nu. Ei vor fi o generatie in care vor avea parte poate si de Nu-uri fara explicatii si atunci nu vor sti cum sa reactioneze. Noi suntem parintii aceia care atunci cand au o discutie in contradictoriu o au si de fata cu copiii: parintii se mai cearta, dar se si impaca. Daca le creezi un univers paralel celui adevarat, cred ca ar avea mult mai mult de suferit copiii si mult mai putin de castigat. Ei trebuie sa fie pregatiti pentru viata, evident, dar cum ii pregatim? Ii pregatim punandu-i fata in fata cu adevarul. Bineinteles, nu vorbim de episoade urate, dar e foarte important sa stie ca exista si lucruri mai putin placute, si lucruri care nu sunt intodeauna asa cum ne dorim noi sa fie. Dar pana la urma e important sa gasim o solutie si sa se rezolve lucrurile respective. Aici cred ca „batem” noi ca parenting, ca sa spun asa. Cred ca trebuie sa vorbesti foarte mult cu copilul, sa fii onest, de exemplu, in volumul „Papa tot. Retete pentru o copilarie fireasca” primul capitol e dedicat sarcinii, alimentatiei, nasterii naturale, relatiei de cuplu, in momentul in care vine un copil, cum sa gestionam toate schimbarile cand practic, ti se schimba viata, apoi in al treilea capitol din carte vorbesc despre imunitate, despre cum poti sa iti ajuti copilul sa aiba o imunitate buna prin alimentatie. Noi suntem foarte uniti si onesti fata de copiii nostri.

Mi se pare foarte important ca, in fine, copiii sa stie ca exista nu numai mama si tata, ci si sot si sotie. Exista si momente in care poate mama vrea sa stea sa se odihneasca fara sa dam explicatii sau sa ne ridicam la primul tipat „Mami, vino aici!”. Cred ca ne raportam destul de mult la lucrurile cele mai normale, cele care erau odata, pe vremuri. Nu mai traim vremurile acelea, evident, ne adaptam, dar chiar si asa cred ca e mult mai sanatos sa fii onest fata de copilul tau si sa nu fii neaparat disponibil 100% doar pentru ca nu stiu ce crezi ca ar putea sa il afecteze. Cred ca trebuie sa vorbesti foarte mult cu el, sa ii spui adevarul. De exemplu, in volumul „,Papa tot”, chiar primul capitol este unul dedicat sarcinii, alimentatiei, intarcarii, alaptarii, nasterii naturale, relatiei de cuplu in momentul in care vine un copil, in momentul in care copilul creste, cum sa gestionam toata situatia asta cand ti se schimba viata. Apoi in al treilea capitol din carte, vorbesc despre imunitate, despre cum poti sa iti ajuti copilul sa aiba o imunitate puternica atat prin alimentatie, cat si prin alte mijloace. Nu sunt o mama perfecta, sunt constienta de asta si noi nu suntem parintii perfecti, dar suntem foarte uniti si credem ca lucrurile cele mai sanatoase, asa cum am mai spus, sunt cele care sunt asa cum sunt si spuse pe fata, ca sa fiu onesta. Adica mai mult decat atat, noi nu citim nici site-uri de parenting, nu suntem fani forumuri... Dar stiu ca exista acum o forma de parenting care nu e neaparat cea mai buna, cel putin in raport cu copiii nostri. Cred ca fiecare parinte trebuie sa se adapteze si sa ia ce e bun si ce i se potriveste din informatii. La fel de mult cred ca e important si de unde iti iei informatiile.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe