characters characters

Drumul din viitor catre trecut trece intotdeauna prin copilarie

Propus de: Carmen Andreescu   |   10 august 2012    |   2235 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Drumul din viitor catre trecut trece intotdeauna prin copilarieIeri fetita mea Iarina, de 4 ani mi-a povestit cum s-a jucat cu prietena ei, Maria.
- A fost minunat, mami! mi-a spus plina de entuziasm. Ne-am jucat cu papusile, Incurcata, Dezbracata, Alba-ca-Zapada si Ana. Le-am pregatit pentru bal…


- Cum le-ati pregatit? Ce-ati facut? am intrebat-o vrand sa aflu mai multe detalii despre „jocul lor minunat”.
- Pai… le-am schimbat de haine, le-am aranjat parul… le-am calcat hainele… - mi-a spus accentuand ultimele cuvinte.
- Da?
- Chiar! Maria are un fier de calcat. Dar nu e adevarat. E de jucarie. Dar… scoate sunete si i se aprinde o luminita si cand il pui sa calce… se aude, parc-ar calca. Cand il ridici se opreste…
- Serios? am intrebat-o mai mult din politete pentru entuziasmul ei ascendent.
- Chiar… nu glumesc. Cand calcam cu el, parca eram… tu. Mi-a spus pronuntand apasat si mijind un zambet in coltul gurii.

Mi-am mutat privirea stiind ca nu m-a vazut foarte des calcand. Ce sa fac daca nu-mi place? Nu stiu la cine a vazut, dar am felicitat-o in gand pentru imaginea dragalasa pe care o are despre mine.

- Mami, poti? Poti sa-mi iei si mie un fier de calcat ca al Mariei? Poti? am auzit-o ca prin vis pentru ca deja ma gandeam la altele.
- Sigur ca da, i-am raspuns tot ca prin vis.


Drumul din viitor catre trecut trece intotdeauna prin copilarieDupa o luna si insistente repetate, Iarina si-a primit mult doritul fier de calcat. Nu pricepeam de ce are nevoie de un fier de calcat. Fetitele din ziua de azi se mai simt oare atrase de asa ceva? Nici nu prea mai vad la mamele lor necesitatea unui asemenea obiect – v-am spus deja ca nu-mi place sa calc, da? – in plus ele au alte preocupari si tentatii. De ce un fier de calcat de jucarie? De ce nu vrea un laptop de jucarie, sau un aparat foto de jucarie? De ce un fier de calcat?
Dar i l-am luat… E la fel ca cel al Mariei. Face aceleasi lucruri...

Ce mai conteaza inca o jucarie abandonata? mi-am spus. Nici nu costa mult…
Dar tipatul de surpriza, bucuria din ochi si topaitul precipitat mi-au raspuns la toate intrebarile retorice. Eu eram multumita. Iarina… nu mai spun…

Si cand credeam ca intamplarea nu imi mai poate oferi nimic spectaculos… am auzit-o pe Iarina intrebandu-ma:
- Mami, de ce nu-mi dai niciodata sa ma joc cu papusa ta din copilarie?

Mi-am indreptat privirea spre dulapul pe care de 35 de ani statea asezata, la mare cinste, Simina - papusa primita in dar cand am implinit 1 an.

- Dar, mami… i-am raspuns, eu chiar ma intrebam cand o sa vrei sa te joci cu ea. Niciodata nu mi-ai cerut-o pana acum… Ti-o dau cu mare drag. Doar pentru tine am pastrat-o atatia ani.

I-am dat papusa. Eu am fost mandra, Iarina bucuroasa...
Vroia doar sa-i netezeasca rochita cu noul ei fier de calcat si sa-i pregateasca inca o tinuta „pentru picnic”. Si-a pregatit cu mare atentie locul pentru calcat. I-a dezbracat rochita cu grija, si-a inceput sa-i calce, cu foarte mare atentie, fiecare cuta. Manuia fierul de calcat cu dexteritate, atenta, in acelasi timp „sa nu se arda” si mandra de fiecare data cand acesta ii marca miscarile cu sunete monotone. Entuziasmul razbatea din dialogul vesel pe care-l purta cu papusa:
- Vezi, Simina, ce frumos iti calc rochita? Tare frumoasa o sa mai fii… Si-ti voi mai pregati inca ceva cu care sa te imbraci. Da?
 

Tare am mai ingrijit-o si eu… Mama nici nu concepea ca rochita perfect apretata a Siminei sa nu fie calcata impecabil, iar buclele sa nu-i fie atent aranjate. Acum 4 ani, cand prima pereche de sosetute ale Iarinei i-au ramas mici, Simina a primit-o in dar…



Obisnuita atatia ani cu ochii Siminei care ma privesc zambitori de sus, am uitat de ea. Am uitat de clipele minunate pe care le-am petrecut impreuna, zile in sir, „la o ceasca de ceai”.

Azi, Iarina m-a intors firesc catre acele moment de neuitat. Azi, pot spune ca EU am avut cea mai mare nevoie de acel fier de calcat de jucarie.

Iarina este bucuroasa. Eu sunt nostalgica…

 

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe