characters characters

Poveste despre frica de necunoscut

Propus de: SuntParinte.ro   |   07 august 2015    |   725 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

copil citind

Desi frica are rolul de a ne atrage atentia asupra pericolelor din jur, ajutandu-ne astfel sa supravietuim, poate avea de multe ori efecte nefericite asupra noastra. Din cauza fricii renuntam la ceea ce ne place, nu avem curajul sa spunem ceea ce simtim sau refuzam sa incercam ceva nou. Copiii se confrunta frecvent cu aceasta emotie, mai ales pentru ca ea isi face aparitia de obicei atunci cand ne aflam in situatii noi, necunoscute sau despre care nu cunoastem suficiente informatii.

Urmatoarea poveste terapeutica il poate ajuta pe copil sa nu se mai teama de situatiile sau persoanele pe care nu le cunoaste prea bine si sa isi formeze propriile pareri adunand informatii pe cont propriu.

A fost odata ca niciodata, o fetita pe nume Carolina. In drumul ei spre scoala, Carolina trecea pe langa o casuta veche, ascunsa dupa copaci, in mijlocul unei gradini intinse si putin ingrijite. Din cand in cand, copiii vedeau o batrana mergand incet pe aleea care ducea de la usa casutei la cutia postala. Spatele ei era incovoiat, degetele batrane si indoite, iar fata ii era acoperita de riduri. Copiii din scoala Carolinei spuneai ca batrana este o vrajitoare, iar daca priveste un copil in ochi, reuseste sa il vrajeasca si sa il rapeasca pentru totdeauna. O multime de povesti despre copii asupra carora batrana si-a aruncat vrajile circulau prin scoala, dar daca ii intrebai numele acestor copii, nimeni nu stia sa le spuna.

Copiii o numeau „Vrajitoarea de la numarul 97” si nu treceau niciodata singuri pe langa casa ei.

Carolina canta la flaut atat de bine incat a fost chemata sa faca parte din orchestra scolii. De aceea, in fiecare saptamana trebuia sa ramana o ora in plus la scoala pentru a exersa. Niciunul dintre colegii ei din orchestra nu mergea spre casa in aceeasi directie ca ea, asa ca era nevoita sa treaca singura prin dreptul casei „Vrajitoarei de la numarul 97”.

Intr-o dupa-amiaza, vremea era innorata, vantul batea rece si afara era mai intuneric decat de obicei la acea ora. Apropiindu-se de casa vrajitoarei, Carolinei i se parea ca aceasta arata din ce in ce mai infricosator. Ezitand pentru cateva minute, Carolina se gandea ce ar putea face: sa se intoarca la scoala si sa o sune pe mama ei sa vina dupa ea (dar daca ceilalti colegi vor afla si vor rade de ea?!), sa mearga pe alt drum spre casa, care ocolea foarte mult (dar deja se intuneca, iar ea se temea sa mearga singura in intuneric) sau sa continue drumul pe langa casa vrajitoarei? Carolina a decis pana la urma sa isi invinga frica si sa treaca pe langa casa vrajitoarei. Si-a propus sa se gandeasca la lucruri frumoase: la masa pregatita de mama ei, care o astepta acasa, la camera ei confortabila si calda, la catelul ei jucaus. Astfel de ganduri o ajutau sa nu se mai teama de vrajitoare. Insa cand a privit spre casa vrajitoarei, teama a coplesit-o din nou. Cu cat se uita mai mult in directia ei, cu atat se simtea mai speriata. Carolina si-a indreptat din nou atentia catre ganduri frumoase, linistitoare. Insa aproape ca i-a sarit inima din piept cand s-a apropiat de poarta de la numarul 97. Toate gandurile despre casa ei primitoare au disparut cand a vazut-o pe batrana in gradina, privind-o de peste gard! Carolina a incercat sa nu se uite in ochii batranei, pentru a nu fi vrajita, insa cu coada ochiului a vazut ca batrana zambea cu caldura. De asemenea, dupa ce s-a linistit, Carolina si-a dat seama ca batrana era mai mica si mai putin amenintatoare decat o descriau colegii ei.

Povestea s-a repetat in fiecare zi in care Carolina trecea singura prin dreptul casutei vrajitoarei: batrana o intampina pe fetita cu un zambet prietenos. Pana la urma, dandu-si si seama ca nu era deloc asa inspaimantatoare, Carolina si-a facut curaj si a zambit si ea batranei. Cand batrana a salutat-o pentru prima data pe Carolina, fetita aproape ca a tipat de frica, dar in scurt timp s-a obisnuit sa se opreasca sa stea de vorba cu batrana. Asa, Carolina a aflat ca batrana se numeste doamna Walcott si ca stie o multime de povesti interesante de spus despre trecut. In scurt timp, Carolina a vizitat casa doamnei Walcott si i-a luat un interviu pentru o tema pe care o avea de facut, despre istoria locala.

La inceput, colegii Carolinei nu au crezut ca s-a imprietenit cu batrana si spuneau ca intr-o zi, vrajitoarea o va rapi si o va inchide in casa pentru totdeauna. Carolina insa i-a dus pe rand la poarta doamnei Walcott si le-a facut cunostinta cu ea. In scurt timp, toti colegii Carolinei s-au imprietenit cu doamna Walcott, iar povestile despre vrajitoare si rapiri de copii au disparut:)

Povestea il poate ajuta pe copil sa invete sa nu asculte zvonurile despre persoanele pe care nu le cunoaste, sa nu se teama de oamenii diferiti si sa verifice el insusi informatiile care i se ofera. La final, discutati impreuna despre cum puteti inlocui gandurile negative cu unele pozitive, ce strategii de gestionare a fricii poate folosi copilul in situatii noi si ce modalitati are de a testa informatiile primite de la altii.

Sursa: 101 Healing Stories for Children and Teens, George W. Burns


*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/aidanmorgan/6475701897/

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    Luminita    12.08.2015 - 19:18
    Multumesc pentru aceasta poveste, m-a inspirat pentru cei doi copii ai mei!

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe