characters characters

Cum ma descurc cu racelile bebelusului meu

Propus de: Laura Andreea Neagoe   |   06 mai 2014    |   1940 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.


Ca aproape orice mama, ma descurc discutabil. Si nu ma refer, desigur, la implicarea fizica, ci doar la cea emotionala. Pentru ca daca eu, mama, sunt linistita, relaxata, ii ofer copilului meu cel mai bun suport de vindecare. Doar ca asta e o cale mai lunga sau mai scurta care se invata in timp.

Cunosc mame care sunt relaxate cand copilul se imbolnaveste – cu cat e mai mare copilul, sau daca nu este primul, deja asta tine de experienta- cunosc si mame mult prea stresate, care isi imbraca odorul cu dresuri chiar si vara, si mai sunt eu si multe alte mame, undeva la mijloc, nici prea prea, nici foarte foarte...

Fetita mea a fost racita o data (are doar sapte luni), cu febra. Am fost destul de ingrijorata, cu atat mai mult cu cat vreme de trei nopti nu a putut respira pe nas si plangea cand o puneam la piept, dar si mai stresant a fost cand incercam sa ii curatam nasul.

Mie nu mi-a placut niciodata metoda aspirarii, mi se parea ingrozitor sa tintuiesti copilul de pat, el sa urle ca din gura de sarpe, un parinte sa il tina fortat, altul sa il aspire. Chiar mi se parea traumatizant. Asa ca nu am abordat metoda asta, am ales sa o aspiram chiar noi cu “ Batista bebelusului”, ca sa evitam zgomotul aspiratorului.

In cele cateva zile de raceala, a functionat cat a functionat, pana cand fetita a inceput sa fie si ea destul de “alergica“ la procedura. Iar eu, desigur ca nu eram deloc relaxata. Iar cand a facut febra, desi rational constientizam ca nu e nici un pericol, eram destul de impacientata, si ma mustram, ma invinovateam gandind ca prea am exagerat cu plimbarile - eu sunt adepta mersului pe jos, indierent de vreme.

Din fericire a tinut doar o zi starea febrila, m-am relaxat rapid si am tot avut vreme apoi sa imi analizez reactiile, sa vad ce e de facut pe viitor.

Desi nu am facut psihologie, imi plac lecturile de specialitate – nu in termeni academici, mi se par plictisitoare- si cred, din experienta ultimilor sapte ani de lucru cu mine, ca orice reactie a mea puternica, are o cauza anterioara, cel mai probabil in copilarie. Si ca parinte, este foarte important sa faci ceva curatenie in fiinta ta.

Am tot auzit “mama agitata- copil agitat” , “parinti gelosi- copil gelos” , etc.

A accepta ca ne oglindim in copiii nostri tine doar de asumare. Eu una cred cu tarie in procesul asta. Se mai zice “o data cu un copil se naste si o mama” . Pai sigur ca da, din momentul in care s-a nascut in noi instinctul matern incepe un proces nesfarsit de invatare.

Auzim cu totii destul de des “eu nu stiu ce sa ma mai fac cu copilul asta, nu vrea sa asculte deloc”, “nu ma mai inteleg cu el” , etc.

Daca am invatat un lucru din experienta cu copiii, acesta e ca nu poti lua personal nimic din ce face. Orice reactie puternica a copilului e o forma de comunicare. El arata, spune ceva.

Revenind la cum ma descurc eu cand e ceva in neregula cu fetita mea, pot spune ca ma straduiesc. Stiind lucrurile astea de ceva vreme doar rational, vad acum ca aplicabilitatea lor nu e tocmai usoara, dar se poate!

Laura Andreea Neagoe are 28 de ani si este mamica unei fetite decinci luni. A terminat Facultatea de Actorie, a profesat vreme de doi ani si jumatate in provincie dupa care a venit in Bucuresti unde a inceput sa lucreze cu copii in gradinite, organizand module de dans. In prezent se bucura sa stea acasa cu fetita ei si sa se implice in activitatea Work At Home Moms Romania. O puteti vizita pe Facebook.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe