characters characters

Cand copilul observa tot: „Mami, parul tau e in doua culori!”

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   21 ianuarie 2015    |   1098 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

mama si fiuAm un copil ce observa tot. Toate schimbarile, toate noutatile, fiecare miscare. Nu exagerez cand spun ca nu pot cumpara nici macar o perna noua-n casa fara ca el sa o inteleaga si, cu siguranta sa aiba ceva de spus.

Cand era mai mic, dupa cate un eveniment in care ni se strangeau in casa munti de jucarii, ma chinuiam zile bune sa scap de ele pe sub nasul lui. Puteam sa jur ca sunt jucarii pe care nici nu le observase - si “atentam” exact la acelea. Cum puneam mana pe ele si le faceam sa dispara, brusc, incepeau intrebarile. “Unde-s?” .

Am dus plase-ntregi de plusuri si camioane si tractoare la bunica-sa in curte, la bunica-n Romania. De fiecare data, mirarea-i la fel de mare: “Asta cum a ajuns aici?” si lucruri de care credeam ca a uitat cu desavarsire par a-i fi la fel de proaspete-n minte de parca le-ar fi avut in posesie ani buni.

Nu-i vorba numai de jucarii: are aceleasi fixatii cand vine vorba de carti, haine, lucruri de prin casa. Ajunsi la verisorul lui cel mic acasa, scoate din biblioteca o carte si cu sprancenele ridicate imi arunca intrebarea: “Asta cum a ajuns aici?”

E drept, luatul lucrurilor pe ascuns e obicei urat si l-am practicat, cu rusine recunosc, multa vreme. Prea multa. Intre timp m-am cizelat, cer voie si-i explic si mare mi-a fost mirarea (evident, l-am subestimat!) sa vad ca stie exact de ce lucruri are nevoie si de ce lucruri nu. Ce jucarii si carti vrea sa dea si ce nu. Nu functioneaza mereu, dar de cele mai multe ori da. Si cu concluzii neasteptate.

Unii copii n-au asa multe, tu ai prea multe, asa ca le ducem lor. Cum ducem si din hainele mele si din hainele lui tati. Carti pe care nu le mai vrem sau le-am citit de prea multe ori...

De ce unii n-au?

Pentru ca parintii lor nu isi permit sa le tot cumpere. Nu au bani pentru jucarii si carti si haine. Unii, bietii de ei nu au parinti.

Putem sa-i luam la noi, sa fiti voi parintii lor.

Cand e vorba de obiecte noi de prin casa, la fel, e primul care observa. Orice schimbare. Orice tentativa de-a mea de a muta chiar si un scaun.

Asta e nou? E frumos/ sau ba. De ce ai mutat canapeaua? Ce ai avut cu masa? De ce ai schimbat pernele?

Nu de putine ori, ta-su a stat confortabil printre perne noi seri bune fara sa-si dea seama ca-s proaspat cumparate. Ei, si de cate ori n-am facut eu rotatii prin casa fara ca nimeni in afara de Ionut sa bage de seama! De haine noi, nici nu mai vorbesc!

Ce rochie frumoasa ai, draga mea, ma complimenteaza sotul, asteptand sa-l felicit ca a observat achizitia. E noua?

Cum sa fie noua, tati, o are in dulap de multe zile! ii taie Ionut elanul fara nici un pic de mila.

Saptamana trecuta stateam amandoi, tolaniti pe saltea cu un teanc de carti pregatite de lectura. Ma mangaie pe cap micutul meu si simt cum ma topesc.

Mami, parul tau e in doua culori.

(vorbim aici de o diferenta de maxim jumatate de deget!)

Serios?

Da, mami. Sa-l faci frumos din nou!

Dau din cap si rad. Oare ce mai urmeaza?

Si mami, sa-ti faci si unghiile roz. Asa, sa arati si tu ca o fetita! Ca-mi place cand ai unghiile roz. Daca nu vrei roz, fa-le alta culoare. Dar sa le faci, ca-s mai frumoase cand le faci. Si nu le-ai mai facut de multa vreme!

Ma umfla rasul, imi amintesc de dragul de ta-su care a observat unghiile mele lacuite dupa o saptamana si pot sa jur ca feciorul lui isi aminteste exact cand le-am avut vopsite ultima data si ce culoare.

Iti plac unghiile facute? Si parul aranjat? il iscodesc eu mai departe.

Da, sa fie si parul asa lasat pe spate si cand bate vantul sa fluture. Asa-mi place.

Ma topesc incet incet. Sotul meu cel cret si vesel rade si el si promite, promite ca va lua exemplu de la baietelul ce observa tot.


*Sursa foto: Ambro, freedigitalphotos.net


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe