Cand copilul descopera ca poate spune: „Nu vreau!”
In seara asta va povestesc despre noul hit din casa noastra. Se cheama “nu vreau” aka “nu vau”, versiune de pitic Andrei. Mai c-as zice ca mi-a fost dor de cand nu l-am mai auzit spus asa, intr-o versiune mai dulce, in urma cu vreo 2 ani si ceva, cand faceam prima data cunostinta cu vointa puternica a lui Darius. Numai ca nu mi-a fost asa de dor fix de partea asta, de ce sa va spun ca numai asta visam noaptea?
Oricum, Andrei nu s-a gandit sa ma intrebe intai daca-mi place sau daca sunt nerabdatoare sa aud de zeci de ori pe zi combinatia magica a celor 2 cuvinte. Poate credeti ca exagerez cand spun “de zeci de ori pe zi”, dar va asigur ca nu. Mi-ar placea sa fie doar o figura de stil, dar Andrei cred ca s-a indragostit de sunetul acestor cuvinte si probabil de puterea lor si ni le serveste non- stop. Azi am numarat in primele 3 ore ale zilei vreo 25 de “nu vau”. Apoi m-am plictisit sa le mai tin evidenta.
Dar ca sa nu iau personal raspunsul lui la intrebarile mele, dragul de Andrei raspunde asa si cand nu este el cel intrebat. il intreb pe Darius daca vrea sa manance, dar Andrei simte nevoia sa faca pe avocatul lui si intervine prompt: “nu vau”. Il intreb pe tatal celor 2 minunati ceva, el iar se trezeste raspunzand. Asta nu inseamna ca nu stie sensul cuvintelor! Il foloseste foarte bine in context: “Andrei, hai sa schimbam pempi; Andrei, hai sa mancam; Andrei, hai sa te asez in scaunul de masa/ masina”, dar Andrei nu vrea, dom’le si pace.
Citeste continuarea articolului pe Parenting cu Blandete.
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
*Sursa foto: Pixabay.com
Adauga tu primul comentariu: