characters characters

Abuzul emotional in cuplu

Echilibrul emotional
Propus de: Catalina Hetel   |   01 noiembrie 2013    |   2779 vizualizări

Varsta: 18 ani +.

Sunt multe realitati care coexista in cuplu. Doua istorii, doua familii, doua seturi de valori, doua nevoi, doua dorinte, doua temeri se unesc si dau nastere unui sistem numit cuplu. In interiorul acestui sistem se traiesc scene frumoase, dar si scene ascunse privirilor. Se joaca scenarii constiente si inconstiente, legate de aspecte mai mult sau mai putin placute.


“De ce nu esti fericita, draga, cu el, e baiat bun, castiga bine, nu te bate, ce mai vrei de la el?” De cate ori nu auzim oare aceasta fraza, cand vorbim despre cupluri in care “ceva” parca nu merge. Exista o atmosfera incarcata, parca mereu sta sa explodeze ceva, parca fericirea si multumirea nu isi au locul.

Ce nu merge oare, ce se intampla? Abuzul emotional este cea mai  complexa forma de abuz. Pentru ca nu vorbim intotdeauna despre ceva concret, ceva palpabil. Vorbim despre o atitudine, despre cerinte absurde, despre manipularea celuilalt, despre devalorizare.
Care sunt oare semnele care tradeaza un abuz emotional in cuplu? Hai sa incercam o mica “radiografie” a unuia. Daca te recunosti in cateva dintre contextele de mai jos, e bine sa analizezi mai atent situatia in care te afli.

Vinovatie
Parca te simti mereu vinovat(a) de ceva, parca mereu doar tu esti cel/cea care gresesti. Partenerul tese o plasa de cuvinte in jurul actiunilor tale, iti interpreteaza mereu mesajele, gesturile, cerintele, punandu-te mereu in inferioritate. Este un joc de putere, un joc in care pentru a se simti puternic, partenerul manipulator sau abuzator il pune mereu pe celalalt in pozitie de inferioritate, de nestiinta.

Inferioritate
Pentru ca esti “cel inferior”, partenerul/a iti spune mereu ce ai voie si ce nu ai voie sa faci, cu cine ai voie sa vorbesti, ce ai voie sa imbraci, ce ai voie sa spui. Uiti parca ca esti intr-o pozitie de adult egal si ajungi sa te intrebi mereu daca ai sau nu voie sa faci ceva, sa gandesti ceva. Daca incalci interdictiile, vei fi aspru pedepsit/a, la fel ca un copil, ca sa “inveti” ce e bine si ce e rau. Dar oare tu nu stii deja? Cine stabileste binele si raul?

Lipsa controlului
Orice initiativa ai, va fi ori ridiculizata, ori il va “supara” pe partenerul care simte mereu nevoia controlului. Initiativa ta sau cresterea ta, il arunca pe el/ea intr-o mare de nesiguranta, motiv pentru care se va opune prin mijloace subtile. Rar va avea puterea sa spuna in fata “nu”, dar ti-o va cere prin ironii, iti va spune ca “nu e de tine” ca”nu-ti trebuie” sau pur si simplu se va “supara” atat de tare, incat vei fi obligat/a sa renunti.
El/ea stie ce e mai bine. Nu iti cere parerea, nu iti asculta opiniile, oricum nu ai de unde sa stii, oricum nu conteaza. Daca isi doreste ceva asa trebuie sa fie. Fie ca este vorba despre sex, despre felul de mancare, despre vacante sau despre mobila din casa, el/ea trebuie sa aiba intotdeauna dreptate si iti aduce o tona de argumente coplesitoare. Daca nu se intampla ce isi doreste, apare argumentul suprem “plec” sau “ma supar”.
Supararea apare mereu in relatia voastra si de obicei porneste inevitabil de la ceva ce faci tu. Refuza sa vorbeasca, refuza sa te insoteasca in vizite de familie, la aniversari, la evenimente dar se supara daca pleci fara el/ea. O vorba, o reactie, o privire, poate starni o furtuna, tranteli, lovituri si bineinteles ca tu esti de vina pentru aceste lucruri.

Izolare
Realizezi ca ai ajuns izolat/a, ca nu ai prieteni care te pot invata “prostii”, ca vorbesti doar pe furis cu familia ta, ca ti-e teama sa te vezi cu cineva sau sa inviti pe cineva la tine.

Devalorizare
Dispretul si respingerea apar mereu in relatia voastra. Daca te doare ceva, inseamna ca te vaieti, daca te lovesti, esti o toanta, daca nu poti ceva, inseamna ca nu esti bun/a de nimic. Pare ca intreaga ta fiinta este devalorizata, ca nu “meriti” nici macar o mangaiere. Esti mereu denigrat/a in fata prietenilor, povesteste mereu lucruri intime sau neplacute. Nu te loveste fizic, dar loveste indirect, lucrurile din casa.  Doar ca aceasta lovitura transmite un mesaj la fel de puternic, o stare la fel de neplacuta.

Un agresor direct sau indirect traieste alaturi de o victima. Uneori rolul de victima este invatat inca din copilarie. A trai alaturi de un partener manipulator si abuzator este o realitate, pe care o putem cunoaste dintotdeauna, fara sa stim ca exista si altfel de relatii. Acest cerc in care exista insa un abuzator si o victima poate fi transmis de la o generatie la alta. Daca nu ne oprim la timp, copiii nostri vor trai in aceeasi realitate si o vor repeta, constient sau inconstient.

Catalina Hetel
Psihoterapeut cu formare in psihodrama clasica moreniana si in terapie de familie.
Este licentiata in asistenta sociala, actrita si mama a doi copii mici care ii ofera multa experienta ca parinte si posibilitatea de a creste ca adult. O gasiti la cabinet in Bucuresti, on line si in alte proiecte de grup. Contact: catalinahetel@yahoo.com, www.hetel.ro. 0766 423297.

Comentează:
3 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Catalina Hetel    10.02.2014 - 16:43
    Pentru Irina,
    ceea ce descrii tu este o situatie foarte serioasa de abuz. In primul rand trebuie sa intelegi clare ca nimeni nu are dreptul sa umileasca, sa porunceasca sau sa faca aluzii sexuale daca nu i se permite acest lucru (de catre cercul de prieteni de exemplu). In al doilea rand trebuie sa intelegi ca esti o femeie matura si nu o copila de 15 ani si ai capabilitatea si intelegerea de a reactiona. Abuzatorii isi ataca victimele pentru ca stiu ca undeva in interiorul victimei e un copil speriat care se teme sau se rusineaza sa reactioneze. Oameni de acest gen exista dar tu ai capacitatea de a te apara. Trebuie doar sa inveti sa vezi realitatea, sa te situezi in prezentul varstei tale de 42 de ani si nu in copilarie, sa intelegi ca esti o femeie capabila care are dreptul sa spuna "nu" sau sa ceara sa fie respectata. In acest moment esti prinsa in plasa lui de comentarii si aluzii, alaturi de ceilalti colegi. Te sfatuiesc sa vorbesti despre asta, pentru ca tacerea ta ii da forta, sa ceri sprijinul colegilor, al familiei si de ce nu, legal, al superiorilor lui. Daca acest joc al lui nu este oprit iti va aduce din ce in ce mai multa suferinta si te vei simti devalorizata fara sa meriti asta sau fara vreo vina reala. Daca simti nevoia sa mai vorbesti sau daca simti ca nu ti-am raspuns la toate intrebarile, poti sa mai postezi oricand aici si iti voi raspunde. Catalina Hetel
  • Utilizator Anonim
    Irina    08.02.2014 - 19:46
    Cred sau intuiesc ca ma aflu in aceasta situatie! Sunt casatorita de aproape 20 ani, am o fata de 14 ani si un sot atent si rabadator insa....problema nu este acasa ci la serviciu. Am un coleg de serviciu mai tanar ca mine cu 16 ani si lucram in acelasi birou. In fiecare zi sunt bombardata de aluzii cu conotatii sexuale din partea lui, directe, obscene chiar...uneori par si extrem de violente verbal...lucru care ma sperie. In acelasi birou mai sunt si alti 3 colegi care si-au facut o anumita parere cum ca el ma place desi sunt maritata. Cand nu sunt in birou vorbeste obsesiv despre mine, ce mi-ar face sexual, iar cand intru pur si simplu ma umileste, nu-mi da voie sa-mi spun parerea la absolut nimic. Ma ridiculizeza in fata colegiilor, imi porunceste sa-i dau anumite dosare...pur si simplu ma desconsidera fara incetare, 8 ore de lucru. Nu stiu cum sa mai reactionez...e clar ca asta nu este admiratie fata de mine...este o ura constanta ....si nu inteleg , de ce ?! Ce ma sfatuiti, nu am cui sa spun ceva...doar colegei mele care si ea a ramas de multe ori interzisa la reactiile lui...intre agonie si extaz. Sunt o femeie la 42 de ani si desi nu-mi arat varsta....nu am mai patit astfel de situatii umilitoare. Cum pot scapa/indrepta lucrurile cu el? Tot ceea ce face da senzatia unei posesivitati exagerate de parca as fi proprietatea lui desi intre noi nu exista dezvoltata vreo relatie. Va rog un raspuns, multumesc.
  • Utilizator Anonim
    emily    05.11.2013 - 10:34
    Din pacate, asemenea situatii sunt destul de frecvente, iar victimele nici nu stiu ca se confrunta cu o situatie de abuz, mai ales daca in propria lor familie nu au beneficiat de relatii armonioase. De aceea, relatia dintre parinti si relatia parinte-copil este esentiala pentru relatiile pe care copilul le va dezvolta la randul sau atunci cand va creste.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe