characters characters

Tata 2.0 de fiu 2.0

Propus de: Cristian China-Birta   |   28 octombrie 2010    |   2775 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Eu am 35 de ani. Dintre care abia ultimii 3 i-am petrecut la modul serios in online. Alecul meu are 11 ani. Dintre care ultimii 5 i-a petrecut in online. Suntem amandoi niste fiinte cu serioase trasaturi 2.0. Fiecare in felul sau, desigur.

Pe mine ma intereseaza internetul la modul serios, practic, vazut ca tool de comunicare, de relationare, de business, in cele din urma. Pe Alecu il intereseaza internetul tot la modul serios, dar pentru jocuri, pentru discutii cu prietenii si, din ce in ce mai mult, pentru cate un Google cand are un referat de facut.

Amandoi stam pe net. Si ne place foarte tare, zau... Ce ne diferentiaza, dincolo de interesele specifice varstei si fisei postului, ca sa zic asa, e timpul pe care il petrecem pe internet. Capitol la care il bat detasat pe Alecu. Pentru ca media lui e de vreo 2 ore pe zi, in vreme ce media mea sare lejer de 8...

De multe ori ajung acasa si copiii mei ma vad cum, dupa ce stau putin de vorba cu ei, deschid laptopul si ma apuc de treaba. Aia mica, Mara (5 ani jumatate), chiar m-a intrebat la un moment dat daca este obligatoriu ca taticii sa stea cu laptopul in brate cand ajung acasa. Alecu nu mai zice nimic, el intelege ca am tare multe de facut. Nu ii convine, dar intelege.

In ultima perioada am reusit sa deschid laptopul din ce in ce mai rar. Si asta pentru ca am inteles ca dau un exemplu stupid copiilor mei. Care copii au regula de maximum 2 ore in care pot sa stea pe internet, iar eu nici cand ajung acasa nu reusesc sa ma rup de lumea asta virtuala.

In relatia dintre parinte si copil cred ca cea mai periculoasa regula e a lui ”Fa ce zic eu, nu ce fac eu”. Mi se pare drumul cel mai simplu si cel mai sigur la a se rupe relatia dintre parinte si copil (caci in stiul asta se va rupe categoric).

In domeniul, hai sa-i spunem generic ”statului pe internet”, aceasta regula e si mai periculoasa. Pentru ca, in multe cazuri, internetul ori nu inseamna mare lucru pentru parinti, care merg pe mana lui ”Bine ca si-a gasit ala micu ocupatie”, ori inseamna atat de mult, cu atata forta a intrat el in viata noastra incat pare ceva foarte firesc, de care nu merita sa ne ocupam in mod special si pe care il folosim cu o nonsalanta ontologica, daca pot sa spun asa.

Nu stiu care din cele doua atitudini e mai periculoasa. Nici nu are importanta, la urma urmei. Ce e bine de stiut e ca nu trebuie sa adoptam nici una din ele.

Eu mai aplic o metoda. Il rog din cand in cand pe Alecu sa imi arate ce se mai joaca el pe internet sau ce aplicatii mai foloseste. De multe ori raman surprins de ce cunostinte de internet literacy dovedeste fiul meu. Vad ca sta pe niste retele sociale de care eu nu am auzit pana acum, de astea pentru copii, pentru adolescenti, care, culmea, mi s-au parut niste idei foarte destepte. Utilizeaza YouTube la greu, ocazie cu care am vazut ca ii cunoaste mult mai bine functionalitatile decat o fac eu. Nu ii place deloc FaceBook, il considera pierdere de vreme. Pe mess sta doar cu cercul lui de prieteni, caci ”nu am vreme de mai multi”.

Mi-a marturisit ca nu imi citeste blogul. Doar asa, din cand in cand. Si ca, in general, nu prea citeste bloguri. Prefera, in cele doua ore pe care le are pentru internet, sa se amuze, sa se distreze, sa rada cu prietenii. Asa ca am inceput sa ma gandesc ce as face si eu daca as avea doar 2 ore de internet. Probabil ca si eu as cauta sa ma distrez. In doar 2 ore ce poti face?

Mi-am dat seama ca nu impunerea unor limite de timp privind navigarea pe internet e solutia. Si nici nu stiu ce softuri care sa opreasca accesul la tot felul de siteuri (copiii oricum ajung pe internet unde vor, chiar daca acasa tu, ca parinte, stai linistit ca nu stiu ce soft ai instalat). Cred ca solutia sta in relatia pe care parintele o are cu copilul. Din care decurge nu doar statul lui pe internet, ci absolut tot.  Dar asta, desigur, nu e o poveste 2.0, ci una de aia care vine inca din vremea lui Creanga, dar pe care nici pana acum unii parinti nu o cunosc indeajuns, ba chiar mai mult, unii nici nu vor sa o citeasca...

Cristian China-Birta
chinezu.eu
Cristian China-Birta – cunoscut in mediul online sub pseudonimul Chinezu’ – este de formatie jurnalist. Dupa cativa ani in presa, a trecut de partea cealalta a baricadei, la biroul de presa a Camerei Deputatilor. Pana sa-si faca firma lui de consultanta, a mai petrecut o perioada ca sef de cabinet al prefectului de Maramures. De la inceputul lui 2009, Chinezu’ a pasit in lumea antreprenoriatului online unde desfasoara acum mai multe proiecte, despre care puteti afla mai multe la el pe blog – chinezu.eu. Nu in ultimul rand, Chinezu’ este tatal (modern si conectat) lui Alexandru si al Marei.
 
 
Citeste mai multe despre relatia copil-calculator-parinte in Ghidul "Sunt Parinte in era digitala. Cum ma descurc?"

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Valentina    04.11.2010 - 23:27
    In functie de ce face copilul pe net ar trebui judecat daca sta mult sau putin . Eu am copil,doar 2 ani are, dar eu sunt din era internetului, am de la 13 ani ,asa ca sunt cu un picior intr-o lume si cu celalalt in alta . Daca se informeaza pentru teme, in general, e ok, este o baza de date imensa si la indemana . Nu mai elaborez....
  • Burlacu Visternicu Daniela
    Burlacu Visternicu Daniela    28.10.2010 - 13:18
    Tata " chinez" felicitari pentru articol. Sincer, mi se pare cam mult media 2ore pe zi la calculator pantru un copil de 11 ani. (mai ales in timpul saptamanii ). Spor in toate

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe