Cele mai frecvente provocari in educatia copilului tau sunt legate de:

Comentează:

11 comentarii

• 

  Caciula 2 Ioana    18.02.2010 - 23:50

  Raspunsurile la acest sondaj arata ca cele mai mari provocari ale parintilor sunt legate de disciplina si educatie (36%), ceea ce arata ca problemele de comportament ale copiilor sunt si cele mai acut resimtite in familie. Urmeaza problemele emotionale (23%) si de comunicare (20%), care luate in ansamblu inseamna un procent insemnat al provocarilor legate de sfera afectiv-comunicationala. Provocarile legate de invatare ocupa 15% din ansamblul preocuparilor parentale legate de educatia copilului.
• 

  Caciula 2 Ioana    18.02.2010 - 23:32

  Draga da1977,
  Comportamentul fetitei tale poate insemna si ca ea se afla in dificultate. Este posibil sa nu se poata concentra la scoala, ceea ce nu insemna ca nu vrea. Este de asemenea posibil ca lectiile sa i se para dificile sau sa nu se poata concentra asupra lor, si de aceea sa aiba nevoie de cineva care sa o "impinga de la spate", cum spui tu. Incearca sa intelegi ceea ce se intampla cu ea, si solicita ajutorul unui specialist, daca este cazul (consilier scolar, psiholog).
• 

  da1977    12.02.2010 - 10:44

  am o fetita in varsta de 9 ani. din momentul in care ii spun ceva ce nu ii convine incepe si tipa. la scoala nu este atenta delocsi nu vrea sa se concentreze.acasa isi face temele doar inpinsa de la spate. va rog sa imi dati citeva sfaturi
• 

  vizitator    11.02.2010 - 17:08

  Si inca ceva, incearca sa-l implici in activitati alaturi de alti copii (apropiati ca varsta), mai intai stand si tu alaturi de el, iar apoi, indepartandu-te, lasa-l sa interactioneze cum crede el. Va trebui totusi, la inceput, sa fii atenta la aceste interactiuni, deoarece eu am avut surpriza sa descopar ca fetita mea devenea destul de usor irascibila si dorea sa-si impuna punctul de vedere prin forta. In aceste situatii, indiferent de care parte se afla, e bine sa intervii si sa-i impaci (fara a-i pedepsi pe niciunul).
• 

  vizitator    11.02.2010 - 17:05

  Draga Adriana,
  
  Chiar daca nu lucrez in domeniul psihologiei copilului, cred ca baiatului tau ii e frica de esec (sau ceea ce percepe el ca fiind esec, adica contracararea proprilor opinii de catre ceilalti). S-ar putea sa-l ajuti permitandu-i sa ia decizii alaturi de tine (propune-i tu initial sa aleaga din 2 sau mai multe variante si apoi lasa-l pe el singur sa zica ce vrea). De exemplu, nu-i spune hai sa mergem in parc sa ne jucam cu mingea. Propune-i o alternativa la modul "Vrei sa mergem in parc cu mingea sau vrei sa ne jucam pacalici?". Iar daca vreodata simti nevoia sa il corectezi, fa-o de asa natura incat sa para ceva firesc. De exemplu, daca este vremea sa manance si el vrea totusi sa se mai joace, nu-i spune "Hai la masa, intai mancam si apoi ne jucam!" ci spune-i "Te poti juca, dar n-ai vrea sa mananci cu mine si sa ne jucam apoi amandoi?".
  In general asemenea copii devin retinuti pentru ca nu sunt obisnuiti sa reactioneze cand cineva vine cu argumente si idei contra celor spuse de ei, pentru ca pur si simplu simt ca e mai bine sa se fereasca de conflicte sau pentru ca nu sunt invatati sa ia decizii. Sunt sigur ca in timp, daca il ajuti, o sa-si gaseasca resursele pentru a comunica cu ceilalti.
• 

  Caciula 2 Ioana    11.02.2010 - 01:38

  Draga Adriana,\nIntr-adevar, faptul ca baiatul tau plange foarte des si pentru motive minore, este un semnal ca are nevoie de ajutorul tau si al celor din jur ca sa depaseasca dificultatile cu care se confrunta. Poate ar fi bine sa va ganditi care este atmosfera in familie, daca exista o autoritate puternica, daca i se acorda suficienta incredere copilului pentru ca el sa-si doreasca sa se maturizeze, sau daca este supraprotejat si tratat ca un copil mai mic (deoarece comportamentul este comparabil cu cel al unui copil mai mic de 11 ani). Daca este un factor in familie care intretine acest comportament timorat, puteti introduce niste schimbari. In acelasi timp, ar fi bine ca baiatul tau sa socializeze, sa petreaca mult timp cu copii de aceeasi varsta, sa isi faca prieteni, deoarece acum puterea exemplului celorlalti este din ce in ce mai evidenta. Il poti incuraja, pentru tot ceea ce realizeaza, si acorda-i responsabilitati, acestea intarindu-i increderea in sine. Si nu in ultimul rand, te-as intreba care sunt atitudinile din familie fata de rezultatele scolare, care sunt cerintele voastre fata de el? De asemenea, iti recomand sa citesti articolul nostru \"Cum sa educi copilul timid\". Iti multumim ca ne-ai scris si asteptam o continuare a mesajului tau!
• 

  adriana    10.02.2010 - 13:39

  am un baiat de 11 ani.Este foarte emotiv .De invatat invata foarte usor si chiar stie ,dar nu este sigur pe el si de aceea plange la orice greutate pe care o intampina ,cateodata chiar exagerat.Nu indrazneste sa raspunda ,sa se ridice odata cu ceilalti copii .El nu raspunde ,la scoala ,decat daca este intrebat ,dar bine inteles ca stie si ia note mari .Este chiar printre primi trei din clasa .Daca incerci sa il atentionezi ,plange, daca nu ste sigur de raspunsul pe care trebuie sa-l dea la teme ,plange .Este tot timpul TIMORAT\nVa rog ajutatima cu un sfat .Ce pot face in acest caz.\n\nVa multumesc .\nAdriana \nO mamica foarte ingrijorata
• 

  Caciula 2 Ioana    09.02.2010 - 23:14

  Draga Mary,\nDin cate inteleg, in momentul de fata ai revenit langa copiii tai, iar locul tau in familie simti ca s-a schimbat. Comportamentul copiilor tai poate sa arate faptul ca au resimtit absenta ta intr-un mod profund, iar acum iti comunica acest lucru. Problema nu este de a-i stapani, ci de a crea cu ei o relatie autentica. Pentru aceasta, ar fi bine sa ai si ajutorul parintilor tai, care incet-incet sa renunte la pozitia lor de \"parinti\" pentru copiii tai, pe care si-au asumat-o cat timp ai fost tu plecata. Vorbeste cu copiii tai, incearca sa ii faci sa se exprime, sa iti spuna despre ceea ce simt si spune-le si tu ce anume simti fata de ei, fata de ceea ce a fost si de situatia actuala. Poti apela si la ajutorul unui psiholog, daca simti ca este nevoie. Iti recomand sa citesti si articolele noastre - \"Interactiunea parinte-copil\", \"Bunicii si rolul lor in educatia copiilor\", \"Cum sa-i convingem pe copii sa asculte\", si \"Invatarea unor comportamente pozitive\". Iti doresc sa ai multa rabdare si sper sa ne tii la curent cu situatia ta!\n\nIoana Caciula - psiholog, Colegiul National \"Mihai Eminescu\", Bucuresti; Master \"Psihologia copilului si adolescentului\", Universitatea Paris 10, Franta (in curs).
• 

  Delia Lungu    09.02.2010 - 19:52

  Multumim pentru mesaj, Mary. Din pacate, in mesaj nu apare si adresa ta de mail. Te rugam sa ne scrii la: contact@suntparinte.ro
• 

  vizitator    08.02.2010 - 22:06

  ziua buna.eu am f mari probleme cu,copii mei.Am un baiat de 8ani si o fetita de 6ani.Au crescut langa parinti mei,eu nu am fost langa ei,am fost la munka an italia si ai vedeam doar de paste si cand ancepeau an sept sc si gradinita ca acum sunt amandoi la sc.Simnt ca nu ai pot stapani,nu mai am credebilitate an fata lor,ma trateaza cu indiferenta mai ales cand vad ca parintii mei le fac toate poftele si voile.nu am autoritate an fata lor.nu stiu cum sa procedez as vrea un sfat de la cineva mai an varsta si care a trecut prin asa ceva.va rog frumos.mary
• 

  vizitator    08.02.2010 - 13:32

  Cele mai multe probleme in relatia cu copilul meu apar atunci cand incerc sa ii schimb comportamentul. Apar deseori conflicte din aceasta cauza.