characters characters

Sindromul de stres posttraumatic la copii

Propus de: SuntParinte.ro   |   27 ianuarie 2021    |   1169 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

sindromul de stres posstraumatic la copii
Sindromul de stres posttraumatic cunoscut sub denumirea prescurtata din limba engleza „PTSD” este o tulburare de anxietate cauzata de expunerea la un eveniment traumatic. Simptomele cele mai frecvente includ dificultati legate de somn, o stare permanenta de iritabilitate, cosmaruri repetitive cu privire la evenimentul traumatic si retrairea lui, in diferite momente, pe parcursul zilei. Este o tulburare diagnosticata atat in cazul adultilor, cat si in cel al copiilor.

Citeste si:

Copilul ingrijorat tot timpul – tulburarea de anxietate generalizata

Tulburarea obsesiv compulsiva la copii si adolescent



Sindromul de stres posttraumatic la copii


Simptomele pentru diagnosticul de sindrom de stres posttraumatic la copiii cu varsta peste 6 ani, adolescenti si adulti sunt impartite in mai multe categorii:

Expunerea la un eveniment traumatic (moartea sau amenintarea cu moartea, ranire, violenta sexuala) intr-una sau mai multe feluri:

  • copilul a trait in mod direct evenimentul traumatic
  • copilul a fost martorul evenimentului traumatic trait de alte persoane
  • copilul a aflat ca evenimentul traumatic s-a intamplat unei persoane apropiate. 
  • copilul a fost expus in mod intens sau repetat la detalii specifice ale evenimentului traumatic (nu la televizor, in filme sau imagini)

Unul sau mai multe dintre simptomele intruzive de mai jos, asociate cu evenimentul traumatizant, care apar dupa producerea acestuia:

  • Amintiri involuntare, repetate si intruzive legate de eveniment. In randul copiilor cu varsta peste 6 ani, poate aparea joaca repetitiva in care sunt exprimate aspecte ale evenimentului traumatizant.
  • Visuri inspaimantatoare repetitive in care continutul sau emotiile traite sunt legate de evenimentul traumatizant. In cazul copiilor, visurile pot sa fie inspaimantatoare fara sa isi aminteasca exact continutul.
  • Reactii de disociere (flashback-uri) in care copilul se poarta sau se simta ca si cum evenimentul ar avea loc in prezent. 
  • Reactii emotionale negative intense sau prelungite cand copilul se confrunta sau isi aminteste aspecte ale evenimentului.
  • Reactii fiziologice puternice in momentele in care isi aminteste evenimentul sau se confrunta cu stimuli care ii amintesc sau simbolizeaza evenimentul.

Evitarea persistenta a aspectelor asociate cu evenimentul traumatizant, aparute dupa ce acesta a avut loc:

  • Evitarea sau incercarea de a evita amintirile, gandurile sau emotiile asociate cu evenimentul traumatizant
  • Evitarea sau incercarea de a evita stimuli externi (persoane, locuri, conversatii, activitati, obiecte sau situatii) care trezesc amintiri, ganduri sau emotii legate de eveniment

Modificari negative ale gandurilor si emotiilor asociate cu evenimentul traumatizant:

  • Incapacitatea de a-si aminti un aspect important al evenimentului
  • Convingeri negative persistente si exagerate, despre lume in general, alti oameni si el insusi („Oamenii sunt rai.”, „Lumea este un loc periculos.”,„Sunt un copil rau.”).
  • Convingeri negative si irationale despre cauzele sau consecintele evenimentului, care il fac pe copil sa se invinovateasca pe el insusi sau pe alte persoane.
  • Stari emotionale negative persistente (frica, furie, vinovatie, rusine).
  • Un interes scazut fata de activitati importante.
  • Sentimentul de detasare sau instrainare fata de alte persoane.
  • Incapacitatea persistenta de a trai emotii pozitive (fericire, implinire sau afectiune fata de alte persoane).

Schimbari semnificative in reactivitate:

  • Iritabilitate si izbucniri de furie excesiva, manifestate ca violenta verbala sau fizica fata de oameni sau obiecte.
  • Comportamente periculoase sau autodistructive.
  • O stare de alerta continua (hipervigilenta).
  • Tendinta de a se speria usor si exagerat.
  • Probleme legate de concentrarea atentiei.
  • Probleme legate de somn (de exemplu, dificultatea de a adormi sau somn agitat).

Pentru copiii cu varsta sub 6 ani, exista criterii relativ diferite de diagnostic. 


*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe