O camera sau doua pentru doi copii?
Cand am nascut primul copil stateam intr-o garsoniera si eram studenta la un master. In sesiune invatam in timpul noptii langa ea, cu lumina aprinsa in tavan, chiar si pana la 3 dimineata, iar in timpul zilei cat statea altcineva cu ea, eu invatam... in baie.
Ne-am mutat apoi intr-un apartament de doua camere si am avut un dormitor de sine statator, asa ca era o mare realizare sa ne putem primi musafirii in sufragerie iar copilul sa doarma cu lumina stinsa.
Cand am nascut al doilea copil stateam intr-un apartament de 3 camere. Am dormit cu el intr-un dormitor un an, cat l-am alaptat, iar fiica-mea cu tatal ei in celalalt dormitor. Apoi i-am pus pe copii impreuna intr-un pat dublu, ca asta aveam. A fost bine... o perioada. Pana cand fiu-miu a sarit o data pe spate si a lovit-o pe fiica-mea cu capul in gura de i-a miscat dintii din fata. Noroc ca nu i-au cazut! N-am schimbat patul, dar am inceput sa ii adorm eu stand intre ei. Cand adormitul lor a inceput sa dureze pana dimineata de obosita ce eram seara, iar dimineata sa fiu si mai obosita ca dormisem toata noaptea intre ei, am votat pentru paturi supraetajate. A functionat. Fiica-mea sus, ca e mai mare si mai usoara, fiu-miu jos, ca e mai greu si se misca in timp ce doarme. Intre ei a fost bine. Nu mai aveai unde sa stai in pat in camera, pentru ca dadeai cu capul de sus si era mai dificil sa o trezesc pe fiica-mea dimineata cand mergea la scoala. A fost bine si cand a inceput fiica-mea scoala, desi am inceput sa ne mutam prin casa: ori ea isi facea lectiile la biroul din camera si fiu-miu se juca in sufragerie, ori dormea el in camera si ea isi facea lectiile in celalalt dormitor sau in bucatarie in timp ce eu faceam mancare.
Apoi ne-am mutat iar. Din fericire, intr-un apartament cu 4 camere unde fiecare are acum camera lui. Ei erau fericiti stiind schimbarea si foarte nerabdatori. Eu ma intrebam daca le va placea sa stea separati, pe atat de mult pe cat cat sustineau. Dupa anul in care au fost amandoi in aceeasi grupa la gradinita si au stat nonstop impreuna, trecuse deja un an in care au invatat in locuri diferit (el la gradinita, ea la scoala) si i din cand in cand li se facea dor. De fapt, asta a fost motivul principal pentru care fiu-miu a inceput grupa pregatitoare inainte de 6 ani: ca sa fie si el la scoala, unde e sora lui!
Insa cu camere separate a fost foarte bine.
Desi mobila e aproximativ aceeasi, fiecare si-a personalizat-o altfel. Fiica-mea si-a lipit fluturi pe fiecare sertar, fiu-miu si-a pus orarul pe geam, fiica-mea si-a lipit jucarii in forma de flori pe geam si si-a pus gheisa pe pervaz, fiu-miu si-a pus bucata de sare din salina si tot asa. Unele lucruri le-au vrut amandoi la fel: daca fiica-mea a avut veioza prinsa cu suport de sertar, a vrut si fiu-miu. Dar exista si lucruri pe care (inca) nu le-a cerut si celalalt. Desi fiica-mea are casetofon, fiu-miu n-a comentat ca vrea si el. Nici radio cu ceas. Desi el are ceas de perete, fiica-mea n-a vrut. Duc amandoi dorul unui calendar de perete, asa cum aveau in cealalta camera si pe care eu inca nu am reusit sa il cumpar.
Cartile din biblioteca comuna le-am impartit in doua, fiecaruia dupa interese, asa ca nu s-a suparat nimeni. Mai ales ca deocamdata doar fiica-mea citeste.
Lucrurile de rezerva pentru scoala, hartii de xerox, hartii colorate, cartoane, mine de pix, folii de plastic si dosare stau in camera la fiica-mea ca ea e mai scolarita decat el (clasa a II-a ,fata de clasa pregatitoare) si le foloseste mai des. Daca el are nevoie, ii cere.
Uneori mai apar masinute si la fiica-mea in camera, cica asa se joaca ei de-a nustiu ce. Uneori stau acolo cu zilele ca spun ca e parcarea. Invers n-am observat. Adica papusi la el in camera. Mai apar carnetele ca doar ea stie sa scrie si atunci ea e cea care scrie cand se joaca de-a medicii veterinari la el in camera. Ce scrie? Retete si diagnostice pentru animale de plus si masini precum: mancaricioza (cand ii mananca blana), hapciuoza (cand sunt raciti), busitoza (cand se busesc masinile), picioroza (cand il doare piciorul), dezlipioza (cand se dezlipesc), murdaricioza (cand sunt murdare).
Acum nu mai e nici o problema daca unul vrea sa doarma si unul vrea sa faca altceva. Fiecare are biroul lui si patul lui, asa ca face ce vrea sau ce are de facut. Provocarea e pentru mine cand au amandoi teme sau activitati. Pentru ca fiica-mea are nevoie de verificari sau explicatii, iar fiu-miu are nevoie sa ii citesc instructiunile din cartile cu activitati si cum trebuie sa ii citesc una pe pagina si el le rezolva repede, ajung sa ma plimb dintr-o camera in alta de spui ca fac naveta.
Dar oricum, e mult mai bine, iar copiii sunt mult mai fericiti, se cearta mai putin (jucariile sunt impartite), se inteleg mai bine si sunt mai independenti. Deci, daca aveti noroc de doua camere pentru doi copii, bucurati-va de ele, iar daca va tin buzunarele, intrebati-va daca nu merita sa faceti o asemenea schimbare la un moment dat.
| Mihaela Zaharia Sunt psiholog de 14 ani, trainer de 10 ani si mamica de 9 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a III-a si de 7 ani pentru baietelul meu, elev in clasa intai. Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro. |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Rolul de frate sau sora mai mare - cum poate influenta personalitatea pe termen lungA fi fratele sau sora mai mare inseamna pierderea statutului de singurul copil al familiei si impartasirea atentiei si iubirii parintilor cu altcineva.
-
Rivalitatea dintre fratii vitregi. Cum o poti gestiona mai usorGelozia, invidia, rivalitatea si competitia intre frati sunt frecvente in toate familiile. Cand vine insa vorba de familii refacute in urma divortului, cu frati si parinti vitregi, aceste probleme tind sa devina si mai complicate.
-
Care sunt factorii care cresc riscul distantarii emotionale intre frati la maturitateCum pot parintii sa reduca riscul conflictelor de lunga durata si al distantarii emotionale dintre frati? Iata cativa factori pe care este bine sa ii evitam.
Comentează:
-
adriana
23.12.2013 - 16:29
Mai ales la varste mai mari, copiii se vor bucura sa aiba un spatiu pe care sa nu fie nevoiti sa il imparta cu nimeni, asa ca varianta "cu doua camere pentru doi copii" este cea mai potrivita dupa ce cresc. La varste mici, daca impart aceeasi camera, probleme precum frica de intuneric sau anxietatea de separare vor aparea mai rar, pentru ca exista mereu prezenta incurajatoare a fratelui/surorii.
Vezi toate comentariile