characters characters

Negocierea in relatia parinte-copil

Butonul lui “Inca o data”...

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   18 martie 2015    |   1173 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.


Nu stiu voi cum sunteti dar eu incet, incet simt ca devin alergica la “inca o data!”, “doar unul singur!” “o data si gata!”. Incepe timid, de dimineata, cand numai ce ne-am trezit si il chem la micul dejun. “Vin imediat”, spune el si eu incep sa mananc singura. Il strig de cateva ori, daca mi-am baut ceaiul ma duc direct la el in camera. Negociem. De obicei il prinde elanul de construit masini dimineata la prima ora. “Doar o masina fac si vin!”, e raspunsul la chemarea mea. Il las in pace, apare singur dupa o vreme.

Ne pregatim de plecat la gradinita - si spre drumul de intoarcere, expresiile mele preferate imi zornaie in urechi la tot pasul. Mergem putin in parc? Mergem, dar nu stam foarte mult, il avertizez de la inceput. Evident, dupa o jumatate de ora, incepe cantecul. Inca o data ma dau si mergem. O data si gata. O data ce-i de multe ori, de prea multe ori. Intram la supermarket, doar un ou de ciocolata, unul singur. Doar unul si gata! Si o masinuta, una si gata!

Se intampla sa cedez la unul si gata - mai ales ca de obicei e dispus sa renunte la banii din pusculita pentru poftele lui. Se intampla insa sa-mi pierd si rabdarea. Cate “inca unul, inca o data, doar o data si gata!” sa auzi intr-o zi fara sa-ti iesi din minti?

Ma gandesc ca i-am abordat gresit comportamentul. Sau, mai bine zis, am raspuns gresit. Pentru ca problema nu-i copilul, niciodata nu-i, ci reactia noastra Am stat si m-am urmarit. Zile in care sunt obosita, cu multe cap, raspunsul meu e “Bine, inca o data” fara sa ma gandesc prea mult. Doar sa am liniste. Zile in care sunt bine, cu atentie treaza, tendinta de a analiza ce-mi cere, creste.

Pornim in cautare de cadou pentru prietenul lui. La un magazin plin de jucarii care, cireasa de pe tort! are langa si un loc de joaca fantastic. Ma pregatesc psihic pentru moment - nu, nu vreau sa-l evit, mai ales ca i-am promis ca mergem sa alegem un cadou impreuna.

Facem o lista, stabilim cum mergem, cat stam, ce cumparam.

-Ii cumparam un avion. Stiu ce avion vrea! imi explica Ionut.

-Si nu cumparam nimic altceva! intaresc eu, ca sa fiu sigura.

- Nu, nu cumparam nimic altceva. Dar stam putin afara, la locul de joaca.

Inarmata cu rabdare, pornim. Intram in magazin, cautam avionul. Ionut e in extaz. Doua etaje de jucarii.

-Mami, sa mergem si pe la masinute!

-Nu am zis ca nu cumparam nimic?

-Nu cumparam! Doar ne uitam!

Luam toate rafturile la rand, Ionut face liste peste liste. Ce vrea de Craciun, ce masini ii lipsesc, ce cumparam pentru alt prieten, ce minuni.

-Mami, le-as vrea pe toate! Hai sa luam una, o masina si gata!

Respir adanc, incepem.

-Azi nu. Nu vreau sa cumparam nici o masina. Am venit pentru avion, am luat avionul, ne uitam prin magazin daca vrei, dar de cumparat, nu. Nu cumpar.

-Mami, te rog, o masina si gata! Doar una.

-Imi pare rau, nu.

Sta si mormaie incruntat.

-Doar una! Una! Si gata! Nu mai cumparam nimic niciodata!

-Stii ca asta nu se intampla... Am decis ce cumparam, am cumparat, gata.

-Dar vreau mami...

-Stiu. Stiu ca vrei.

Il imbratisez si-i simt oftatul. Ce bine-l inteleg si parca-mi aud gandurile. Inca o fusta si inca o pereche de pantofi si gata...

Iesim din magazin, alearga intr-un suflet la locul de joaca. Sare, le incearca pe toate. Se catara. Se da-n leagan, se urca pe masinute. Mie-mi vine pofta de mers acasa. Departe de el gandul asta.

-Mergem?

-Nu, nu inca! Vreau sa ma mai joc.

Scot rabdarea la inaintare. Astept. Ma plimb.

-Mergem?

-Ma mai dau o data si mergem, striga el si eu simt cum scapara flacari sub limba. Dar tac. Am rabdare. Il astept.

Poate pana la urma, asta-i secretul. Sa lucrez la rabdarea mea, in loc sa incerc sa-l schimb pe el. Voi aveti astfel de ganduri si ...nerabdari?

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/tourist_on_earth/2574341159


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe