characters characters

Interviu cu dr. Mihaela Bilic. Partea a doua

Propus de: Mihaela Bilic   |   01 august 2016    |   1767 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Mihaela Bilic
Mihaela Bilic a lansat recent cartea „ABC de nutritie” la Curtea Veche. Am avut o discutie lunga si interesanta despre alimentatia copiilor. Poti citi prima parte a interviului aici.

Referitor la portiile adaptate varstei, exista o modalitate simpla prin care parintii pot sa masoare portiile copiilor?

Portia unui copil trebuie sa fie de dimensiunea palmelor lui. Si castronelul de ciorba, si felul doi. Si noi, adultii trebuie sa mancam in functie de dimensiunea palmelor noastre. Trebuie sa tinem cont ca un copil in mod spontan nu va prefera legumele, pentru ca legumele au multa apa si fibre si prea putine substante hranitoare. Atunci sa nu ne miram ca un copil va prefera lucrurile mai concentrate, pentru ca e normal: din lucrurile concentrate el poate sa creasca. Din proteine, din grasimi. Deci alimentatia unui copil nu trebuie sa fie dietetica, sub nicio forma. Trebuie sa aiba si proteine, din carne, peste, oua si branza, trebuie sa aiba si grasimi, ca sunt din unt, ca sunt din uleiuri, din fructele oleaginoase (nuci, alune, seminte). Un copil trebuie sa manance lucrurile acestea. Sunt importante pentru cresterea copilului. Un copil trebuie sa aiba mai ales la varste mici aproape jumatate din ratia calorica reprezentata de grasime. El nu trebuie sa manance degresat, sub nicio forma: grasimea aceea ii asigura dezvoltarea optima a sistemului nervos. Trebuie sa aiba neaparat fainoase, adica acel amidon, acei carbohidrati necesari miscarii. Celulele noastre, muschii nu pot functiona decat cu glucoza, deci nu va mirati ca unui copil ii place orezul, ii plac pastele, ii place painea. E normal sa fie asa. Nu confundati alimentatia unui copil cu alimentatia de slabit a unei mame. Nu va puneti copilul sa aiba o alimentatie dietetica si nu eliminati niciun grup de alimente. Copilul trebuie sa manance diversificat.

Daca este ceva de care nu are nevoie organismul, nici cand suntem copii, nici cand suntem adulti, este zaharul. Zaharul in sine nu este un lucru fara de care nu putem trai si atunci dulciurile trebuie sa fie prezente efectiv pentru placerea gustului, din cand in cand, in cantitate moderata, ca sa ne bucuram de existenta lor. Nu pentru ca, vezi Doamne, corpul fara ele nu poate functiona.

Dimensiunea portiei este esentiala pentru ca nu exista alimente care ingrasa si alimente care slabesc. Exista, bineinteles, alimente mai concentrate in calorii si altele mai sarace in calorii. Dar pana la urma totul vine din cantitate sau, cum spun nutritionistii, „Doza face otrava.”. Deci daca un copil are kilograme in plus este in primul rand pentru ca mananca prea mult, nu pentru ca mananca, sa zicem, cascaval sau mezeluri. Ci pentru ca mancanca prea mult pentru varsta lui sau se misca prea putin.

Spuneati mai devreme ca nu trebuie exclus niciun grup de alimente din nutritia copilului. De aceea, am ajuns la intrebarea daca dietele vegetariene sau vegane pot oferi cumva copilului echilibrul nutritional.

Nu, sub nicio forma. Este o chestiune care dezechilibreaza iremediabil dezvoltarea unui copil. In momentul in care ele (produsele de origine animala - n.r.) au fost excluse din alimentatia copilului, si daca mai tarziu le reintroduci, nu poti compensa carenta initiala. Copiii trebuie sa manance din tot si apoi, in momentul in care cresc si vor sa faca anumite alegeri alimentare sau sa imbratiseze anumite curente, sunt liberi s-o faca. Ca adult, poti sa faci ce vrei din punct de vedere alimentar, pentru ca deja cresterea si dezvoltarea organismului, dupa pubertate, sunt definitive. Si atunci, poti sa faci cu corpul tau ce vrei, dar pana atunci avem datoria de a le oferi copiilor aceasta pornire sanatoasa in viata. Un copil, ca sa se dezvolte corect, trebuie sa aiba putin din tot.

Dupa pubertate, in adolescenta, ei pot deja sa ia deciziile pentru alimentatia lor, dar pana atunci, noi ca parinti, trebuie sa le dam acest echilibru de care are nevoie orice copil pentru a creste sanatos. Deci nu trebuie sa eliminam produsele animale, nu trebuie sa eliminam carnea, insa nici nu trebuie sa mancam de trei ori pe zi carne. De fapt aici este capcana. Toata lumea spune „Haideti sa eliminam carnea pentru ca avem beneficii”. Nu. Trebuie sa pornim de la afirmatia ca mancam mult prea multa carne. Si atunci da, poate ar trebui sa facem asa cum faceau bunicii nostri pe vremuri: mancau carne poate de doua ori pe saptamana, poate o data pe saptamana. E normal ca un copil sa manance proteine din toate grupele alimentare. Daca ar consuma un copil peste la fel de des pe cat consuma carne ar fi un lucru mult mai sanatos si mai echilibrat. Haideti sa mancam de doua-trei ori pe saptamana carne, de doua-trei ori pe saptamana peste si deja putem sa spunem ca daca nu mananca proteine o zi sau doua pe saptamana nu este nicio tragedie. Insa a elimina proteinele animale este gresit. Asadar, totul tine de moderatie.

Exista alimente care ii ajuta pe copii sa isi concentreze atentia mai bine? Circula tot felul de mituri despre alimente minune.

Nu, partea de atentie tine foarte mult de educatie. Nu exista alimente care ii agita pe copii si alimente care ii fac mai atenti.

Poate sa ii agite de exemplu, un exces de zahar, dar tocmai pentru ca este un dezechilibru, zaharul nefiind o substanta nutritiva, ci strict o sursa de energie – acele calorii goale din zahar. Zaharul creeaza in interiorul nostru o variatie a glicemiei „sus-jos”. Zaharul creste brusc glicemia, se sintetizeaza insulina, acel hormon care scade glicemia si avem acesti „dinti de fierastru”: hiper si hipoglicemie, care ne dau fie prea multa energie, fie prea putina. Dar lucrurile acestea sunt nesemnificative, comparativ cu tot ce inseamna educatia, rabdarea si atentia care trebuie dezvoltate la copii prin activitati optime, prin exercitii si joaca. Deci cand un copil este agitat, nu are rabdare si nu este atent, nu putem da vina pe alimentatie. Este vorba mai degraba de o impulsivitate si de un copil care nu a crescut cu disciplina si cu limite si atunci el, saracutul, este dezechilibrat si agitatia aceasta ii face inclusiv lui rau, dar nu stie sa se echilibreze singur. Avem nevoie pentru a-l echilibra de disciplina, fermitate si limite. Si multa rabdare. Si acest tip de dezechilibru este tot o incapacitate a parintilor sau a educatorilor de a gasi si de a satisface nevoile copilului, si afective, si de atentie. Ei, saracutii, isi cauta si cersesc atentia si ti-o cer pentru ca nu le este bine in pielea lor. Dar nu putem rezolva cu un castronel de fructe de padure asta. Ar fi prea simplu sa putem rezolva asta cu un aliment miracol. Si in niciun caz nu trebuie lasate dulciurile si zaharul sa ocupe locul alimentelor. Pentru ca un copil in mod spontan, intre un desert si un aliment, va prefera desertul. Deci fiti alaturi de ei si ajutati-i sa nu faca o dependenta si o relatie stransa cu zaharul, pentru ca zaharul nu-i hraneste. Mai degraba se joaca cu energia lor cand in sus, cand in jos, iar in urma acestui lucru un copil va fi mai dezechilibrat.

De ce este important sa ii lasam pe copii sa nu manance tot din farfurie?

Este un lucru foarte important apropo de senzatiile alimentare. Trebuie sa intelegem ca relatia cu mancarea nu se face pe ratiune, pe hotararile si vointa si deciziile mintii, ci este o chestiune extrem de intima, o legatura intre corpul nostru, fiinta noastra si nevoile lui. Mancarea trebuie sa fie prezenta in viata noastra atunci cand ne este foame, iar in momentul in care ne-am saturat trebuie sa ne oprim. Insa este foarte usor sa dezvoltam o relatie afectiva cu mancarea, sa mancam emotional si sa mancam atunci cand nu reusim sa identificam si sa traim altfel emotiile. Exista emotii dintr-o gama larga – si aici am avea nevoie de un abecedar si de o educatie, pentru ca emotiile nu numai ca trebuie traite, trebuie mai intai identificate. Iar un copil trebuie sa stie ca e normal sa fii furios, trist, plictisit, nerabdator. Toate lucrurile acestea trebuie invatate. Si atunci, in momentul in care simti aceste emotii, nu trebuie sa te sperii, nu trebuie sa le elimini, sa le desfiintezi, ci efectiv sa le lasi sa fie parte din viata ta. Si atunci, in momentul in care aceste lucruri nu sunt intelese de copii si cu atat mai putin de parinti, toate aceste stari ale copilului, cand vedem ca e trist, ca e mai putin activ, ca se plictiseste, e foarte usor sa le umplem cu mancare.

Deci ce trebuie sa faca parintele este o data, sa isi ajute copilul sa isi identifice si sa isi traiasca emotiile si in al doilea rand, la capitolul mancare, sa il invete si sa ii respecte senzatiile alimentare. Sa ii dea aceasta libertate de a manca in functie de senzatiile lui alimentare si in momentul in care copilul spune „Nu mi-e foame!”, sa nu-l indemne si in momentul in care spune „M-am saturat.”, sa fie suficient de intelept sa il creada ca e adevarat. Si atunci, in aceste conditii, reusim sa fim echilibrati si ca adulti, pentru ca din ce in ce mai putina lume isi pastreaza aceasta abilitate: sub 10% din persoane mai mananca in functie de senzatiile alimentare. Din pacate, toti mancam cu capul, rational, culmea, mancam preventiv, inainte sa ne fie foame, de frica sa nu ajungem sa ne fie foame. Ori copiii pana la varsta de 5-6 ani, stiu, inca mai au in instinct, de la natura, stiu sa ceara de mancare cand le este foame si sa se opreasca atunci cand s-au saturat. Este foarte important sa fie in atentia parintilor sa nu le strice acest echilibru. Pentru ca in momentul in care il fortezi, el va invata sa isi ignore senzatiile alimentare si va manca peste nevoile corpului. Sau invers, in momentul in care transformi mancarea intr-o moneda de schimb, va invata fie sa o refuze, fie sa o caute, prin intermediul unui santaj si al unei manipulari, nu pentru ca ii este foame. Deci copiii trebuie ajutati sa isi pastreze o relatie simpla cu mancarea. Si din cauza asta nu ai cum sa stii tu, ca adult - si de ce l-ai indemna sa termine tot din farfurie? - daca el spune „M-am saturat.”. Nu va fie teama, acesta e sfatul meu pentru parinti, nu va fie teama sa aveti un copil mai slabanog, atata vreme cat este activ, cat este istet, cat este dinamic, prezent, comunicativ, sociabil, e un copil sanatos. Cine suntem noi, din exterior, sa spunem „Ar trebui sa aiba 3 kilograme in plus.”? Lasati-i sa fie asa cum sunt ei, nu cum ne-am dori noi sa fie. Pentru ca fiecare copil se naste unic si trebuie sa ii ajutam sa isi dezvolte propria lui identitate si fizica, si alimentara, si emotionala.

Credit foto: Marius Baragan

Volum aparut la Curtea Veche Publishing, www.curteaveche.ro

Interviu consemnat de Gabriela Alamă, editor online SuntPărinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe