characters characters

Interviu cu Amber Lee Dodd, autoarea cartii pentru copii „Fulgerele m-au gonit acasa”

„Majoritatea profesorilor isi pierdusera speranta in privinta mea.”

Propus de: SuntParinte.ro   |   06 decembrie 2019    |   1476 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Interviu cu Amber Lee Dodd
Amber Lee Dood a lansat recent in Romania cartea pentru copii Fulgerele m-au gonit acasa”, prima sa carte tradusa in limba romana la Editura Carusel. Am profitat de ocazie pentru a-i lua un scurt interviu si am vorbit despre dislexie, carti pentru copii, femei importante din istorie si de ce toti copiii ar trebui sa participe la cursuri de scriere creativa - un dialog care inspira entuziasm si bucurie.

Amber Lee Dodd preda in Anglia scrierea creativa, iar povestirile sale au fost publicate in numeroase tari si difuzate la BBC Radio 4. Prima ei carte, We Are Giants, a fost nominalizata la zece premii literare, a castigat premiul Calderdale Book of The Year si a fost inclusa pe lista scurta pentru prestigiosul Branford Boase Award.

„Fulgerele m-au gonit acasa”, cartea pe care ai lansat-o recent in Romania, este despre Amelia Hester McLeod, o fetita care si-a primit numele dupa doua exploratoare curajoase: Amelia Earhart si Lady Hester Stanhope. Esti pasionata de exploratori si daca da, cand si cum ti-ai format aceasta pasiune?

Nu am invatat niciodata la scoala prea multe despre personalitatile istorice feminine. Singurele femei importante despre care ni se preda la scoala erau reginele. Si majoritatea dintre ele pareau ca sfarsesc decapitate! Asadar, afland ca adult despre asemenea femei fascinante deschizatoare de drumuri a fost o experienta revelatoare. M-au ajutat sa ma simt mai curajoasa si cu siguranta mi-au trezit gustul pentru aventura. Am scris aceasta carte intr-un castel izolat din Scotia, unde am explorat pesteri si temnite ascunse. Anul viitor sper sa ma mut in alta tara si am de gand sa ma catar pe munte!

Stim ca in copilarie ai avut dificultati in a invata sa citesti. Poti sa ne spui mai multe despre experienta ta ca eleva dislexica? Cum ai depasit aceste dificultati si ce sfaturi ai avea pentru parintii copiilor dislexici? Povestea ta ii poate inspira pe cititorii nostri.

Experienta mea ca eleva dislexica este destul de asemanatoare cu cea a Ameliei, personajul din carte. Am participat la lectii pentru elevi cu nevoi speciale intr-o scoala cu elevi normali, pana la liceu. Doar ca la acea vreme nu am fost diagnosticata cu dislexie. Tot ce stiam si eu, si profesorii mei era ca am o multime de probleme cu cititul si cu numerele. Eram copilul din spatele clasei, care pica testele si trebuia sa stea in plus la scoala dupa ore pentru ca nu terminam la timp exercitiile din clasa.

Majoritatea profesorilor isi pierdusera speranta in privinta mea. Dar din fericire, parintii mei nu au renuntat niciodata. Am citit impreuna cu ei cartile de lectura din nou si din nou. Au inventat jocuri prin care sa ma invete sa tin minte cuvinte. Si incet, foarte incet, am inceput sa imi amintesc forma fiecarui cuvant. Si cand am putut sa recunosc destule cuvinte, am inceput sa pot sa citesc. A fost un proces mult mai lent decat metoda obisnuita prin care copiii invata sa citeasca si sa scrie, dar a fost modalitatea care a functionat pentru mine. Iar invatarea cititului a fost pentru mine ca si cum mi-am descoperit o super putere. Nu doar ca am inceput sa ii prind din urma pe colegi, dar mi-am dezvoltat si o aptitudine, aceea de a spune povesti. O data ce am descoperit ceva la care ma pricepem, am trecut de la a ma simti fata stupida din spatele clasei la fata care era cea mai buna la ceva. Fata care intotdeauna era aleasa prima pentru a-si citi povestea. Si acest lucru a avut un efect extrem de puternic. Inca m-am luptat cu dislexia intr-un fel sau altul in timpul scolii, colegiului, universitatii si chiar si in timpul programului de master. Dar dislexia m-a invatat sa invat si sa rezolv probleme in feluri neconventionale, sa fiu perseverenta si sa apreciez puterea povestilor.

Asa ca sfatul meu pentru toti parintii copiilor dislexici este sa le citeasca povesti si sa ii incurajeze sa faca lucrurile pentru care au talent.

Predai scrierea creativa. De ce este importanta scrierea creativa pentru dezvoltarea copiilor? Si care este aspectul tau preferat legat de predarea scrierii creative?

Iubesc sa predau scrierea creativa si cred cu adevarat ca ar trebui sa fie o parte integrala a educatiei scolare a fiecarui copil. Scrierea de povesti ne ajuta sa-i invatam pe copii empatia, cum sa gandeasca si cum sa rezolve probleme in mod creativ si cum sa comunice. Povestile ne dau o voce si ii ajuta pe copii sa si-o gaseasca pe a lor. Cred ca acestea sunt lucrurile de baza de care avem nevoie pentru a deveni oameni plini de compasiune, increzatori in noi insine si de succes. E intotdeauna o bucurie pentru mine sa aud cum unul dintre elevii mei se lasa purtat de o idee mareata. Atat de des se intampla sa vad copii timizi, tacuti sau, dimpotriva, neascultatori, cum se transforma in copii increzatori dupa ce au reusit sa scrie o poveste si au fost laudati pentru ea. Aceasta este bucuria scrierii creative: este accesibila pentru toata lumea.

Care este cartea ta preferata in acest moment si de ce ai recomanda-o?

Acum citesc opera completa a lui Nellie Bly. A fost una dintre primele femei jurnaliste si a calatorit in jurul lumii in 72 zile. A fost si cea care a expus nedreptatile care se intamplau in casele de nebuni in secolul XIX, mergand in acestea sub acoperire. Este o scriitoare fascinanta si o lectura de neratat!

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe