characters characters

Din tractor, in copac sau idei de costum pentru carnaval

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   04 martie 2014    |   1559 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

 

Sursa foto: Flickr.com

Imi plac la nebunie petrecerile la care trebuie sa mergem mascați. Costumati. Cand eram mica, atacam dulapul mamei de fiecare data cand prindeam ocazia si la bunica scoteam de prin cotloane, perne mari si grele pe care mi le legam de mijloc si pe deasupra petreceam cearceafuri. Eram regina sau imparateasa. La serbarile de la gradinita parul lung (cine ar fi indraznit sa ma tunda?) ma trecea in fruntea listei din care se alegeau zanele si printesele. Strambam din nas cand prietenele mele voiau sa fie ciupercute sau fluturasi. Eu voiam doar una: sa port rochie lunga si coronița si sa fiu intampinata cu plecaciuni. 28 de ani mai tarziu?

Traiesc in Grecia unde luna februarie e luna de carnaval. Masti, confetti, baloane, tineri, batrani, copii intra in febra costumatului. Nu am o fetita care sa-mi mosteneasca obsesia cu rochiile lungi si aerele de prințesa, ci un baietel. Ionut.


Zilele trecute ne-au anuntat de la gradinita ca ni se pregateste un program. Un fel de serbare la care copiii sunt asteptati echipati de carnaval. “Ce o sa fie Ionut?” ma intreaba toti curiosi. Tac. Si-mi amintesc.


Anul trecut, Ionut al meu a vrut sa fie tractor. Am cautat idei de costum, da, stiu, greu de crezut, dar chiar exista. L-am pus pe ta-su la treaba, a realizat un costum dupa care s-ar fi intors capete. Ionut ar fi fost vedeta la carnaval. Spun ar fi fost pentru ca in clipa in care am intrat in sala de serbare, Ionut si-a dat jos costumul si a spus: “Gata!”


-  Gata ce?, am intrebat eu agitata nevoie mare, de credeai ca ma pregatesc sa iau vreun premiu.

-  Gata. Acum nu mai sunt tractor, sunt doar soferul. Parcam tractorul si cobor.

Pune-te si despica in patru logica piticului de aproape 3 ani (pe vremea aia).

-  Dar mama draga, daca te dai jos, nu mai ai costum! Adica nu o sa vada nimeni costumul tau! explic eu in timp ce dau din maini si vai, curg apele pe mine, simt cum pierd controlul (asta e, sunt o obsedata de putere, program, ordine si disciplina).

-  Dar de ce trebuie sa-l vada? L-am vazut eu. Am fost tractor si acum nu mai sunt. Acum sunt sofer de tractor, explica senin Ionut in timp ce-si parcheaza costumul.

-  Pai acum am venit la serbare si toți copiii au costume si ar fi draguț daca ai purta si tu costumul tau, adica sa fii tractor, insist eu. (am uitat cu totul despre lasa-l pe copil sa aleaga singur, daca nu vrea respecta-i decizia, nu insista, nu-l manipula!)

-  Dar nu vreau. Nu mai vreau sa fiu tractor, acum sunt Ionut.

-  Dragul meu, tu esti mereu Ionut, doar ca acum trebuie sa fii altcineva. De aia ne costumam, sa fim ... (vai, ca nu-mi gasesc vorbele, ce sa-i mai spun ca sa-l conving?) ceva ce nu putem fi in fiecare zi! (am reusit?)

Acum sunt Ionut sofer de tractor. Si am parcat tractorul acolo. Bine?

Sunt tentata sa-i promit marea cu sarea doar sa-l vad incalecand tractorul. Sotul ma trage de maneca si-mi aminteste sa respir. “Lasa-l!” imi soptește el si mie-mi vine sa ma sui pe pereti. Are dreptate, stiu, dar costumul lui e asa de frumos... si unic.

In jur plutesc printese, vreo patru Spiderman, alti cinci Superman si Ionut. Copiii danseaza, veselie mare. Cativa copii se strang in jurul lui - “Tu ce esti?” il întreaba. “Eu sunt Ionut!” raspunde el foarte senin. Tractorul sta parcat intreaga seara, ii mai verifica rotile din cand in cand si la plecare il pune pe tata sa fie “remorca” si sa-l traga afara.


Anul acesta Ionut vrea sa fie copac. Da, ati citit bine. Vrea sa aiba trunchi si frunze. Verzi, nu uscate! (“Se poate sa am frunze si in cap, mami?”)


Ionut o sa fie un copac mare cu ochi si nas si gura. Un copac vorbitor. O spune tuturor si e tare nerabdator. Prietenul lui vrea sa fie Spiderman. Stau amandoi in camera lui Ionut si discuta. Pe mine ma sprijina peretele. Rad isteric si in sinea mea. Marturisesc: trag cu urechea.


-Nu vrei sa fim amandoi? Sa fim doi Spiderman?

-Nu. Eu vreau sa fiu copac.

- Dar Spiderman se catara!

- Copacul nu se catara, are radacini. Doar vorbeste. Copacul asta care o sa fiu eu o sa vorbeasca!

- Dar nu se catara! Si nici nu arunca panza de paianjen!

- Daca vreau, pot sa pun si un paianjen in copac, pentru ca unii copaci au si paianjeni si asa o sa vorbeasca toata ziua copacul cu paianjenul.

Tac amandoi.

- Daca vrei poti sa fii tu paianjenul din copac, spune Ionut catre celalalt baietel.

Rad amandoi. Rad și eu. O sa fie un carnaval de pomina, sunt sigura.


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

  • Cum iti cere copilul atentie
    Cinci situatii in care copilul iti cere atentia
    12 septembrie 2019   

    Nevoia de a primi atentie este o nevoie universal umana, insa deseori in relatiile cu cei din jur, nu reusim sa interpretam corect felul in care aceasta se exprima.

Mai multe